Astmul bronşic

- Este cea mai chinuitoare boală a sezonului rece. Produce crize de sufocare şi senzaţia de moarte iminentă. Un stil potrivit de viaţă şi tratamentele interne şi externe cu plante sunt de mare ajutor -

În sezoanele reci (iarna, început de primă­vară şi sfârşit de toamnă), multe persoane, indiferent de vârstă (îndeosebi copiii peste 2 ani şi vârstnicii de peste 65 de ani), acuză o stare patologică gravă, cu inflamaţii ale căilor respira­torii şi crize spon­tane care determină dificultăţi în inspirarea şi eva­cuarea aerului din plămâni (disp­nee). Acesta este astmul bronşic, o boală pul­mo­nară în care bron­hiile se contractă, se îngus­tează treptat şi nu permit accesul în plămâni a unei can­tităţi suficiente de aer şi de oxigen.
Boala afectează, în prezent, circa 100 milioane de persoane la nivel mondial şi peste 1 milion în România. În ţara noastră, numărul co­piilor afectaţi de astm bronşic este de circa 400.000, mai mulţi bă­ieţi decât fete. Aceştia nu mai pot practica exer­ciţii fizice, nu pot face sport şi sunt afectaţi din punct de ve­dere psihic.

Cauzele astmului

Principalii factori de­­clanşatori ai astmului bron­­şic sunt: condiţiile agresive de climă (frig, cea­ţă, vânt, aerul rece de iarnă), pătrunderea în plă­mâni a unor agenţi alergici (pra­ful de casă, mu­cegaiuri, fulgi, pene, puf, mătreaţa şi părul ani­male­lor, insecte, fibre de bumbac şi lână, pul­beri, detergenţi), precum şi infecţiile cronice, ca urmare a pătrunderii în căile respiratorii superioare (sinu­suri nazale) şi în plămâni, a unor bacterii şi viru­suri care întreţin inflamaţiile bronşice.
În ultimul timp s-a stabilit că cei mai periculoşi declanşatori ai astmului sunt acarienii, rude mi­croscopice ale păianjenilor, care se găsesc în pra­ful din casă şi se hrănesc cu resturile minuscule de epidermă umană. Asemenea acarieni există, în nu­măr de milioane, chiar şi în cele mai curate lo­cuinţe, fiind localizaţi în covoare, saltele, perne şi pilote.
Nu sunt de neglijat gazele de eşapament, po­luarea aerului, fumul industrial, pesticidele, deter­genţii, parfumurile, substanţele chimice, consumul unor fructe nespălate, peşte conservat şi ouă în­vechite, precum şi unele medicamente de sinteză chimică (ibuprofen, aspirină), inclusiv penicili­nele, care pot duce la un atac astmatic violent. Un loc de frunte îl ocupă fumul de ţigară,dăunător la orice vârstă, mai ales la copii şi la femei gravide, întrucât creşte riscul apariţiei wheezing-ului (şuie­ratul respirator).
La aceşti factori declanşatori se mai adaugă eforturile fizice prea mari la alergări în spaţiul li­ber, ascensiuni şi sporturi de performanţă, stresul, traume psihice, certuri, emoţii puternice, oboseală. Un rol important îl au şi unele afecţiuni, ca polipii, rinita alergică, sinuzita, amigdalita, bronşitele, tuberculoza, deviaţia de sept, infecţiile dentare şi paraziţii intestinali. Se vor lua în consideraţie şi factorii ereditari, ştiind că persoanele care au rude bolnave de astm sunt mai predispuse la îm­bol­năvire.
Există unele profesii care pot favoriza apariţia astmului bronşic: lucrători în industria de deter­genţi, în fabrici de mase plastice, îngrijitori de ani­male, veterinari, tâmplari, brutari, profesori, per­so­­nal medical.

Simptomele astmului

Ca manifestare, există mai multe tipuri de astm (bronşic, cardiac, dispeptic, profesional, alergic, infecţios etc.), cel mai răspândit fiind astmul bron­şic. Simptomele pot fi uşoare sau severe, uneori lipsind cu desăvârşire. Debutează încă din copilă­rie sau din primii ani ai adolescenţei şi pot con­tinua de-a lungul întregii vieţi. Cel mai adesea este blocată trecerea aerului în plămâni, iar pacientul simte o apăsare violentă la nivelul pieptului, cu crize de sufocare şi nevoie de mai mult aer proas­păt şi, adesea, intră într-o stare de anxietate, cu pa­nică, la ideea morţii imediate, prin asfixiere. Acce­sele reversi­bile de sufocare, cu senza­ţia lipsei de aer, au o du­rată de la câ­teva minute până la câteva ore, fiind mai frecvente în timpul somnului. Din a­ceastă cauză se de­clan­şează tu­sea cu expecto­raţie, hi­per­secreţie, ede­me şi spasme ale mus­cula­turii netede din bron­hiole. In­spi­raţia este lentă şi dificilă (dispnee), chiar dacă se face cu gura deschisă, iar expiraţia este mai greoaie, pre­lun­gită şi şuierătoare (wheezing). Cri­zele ast­ma­tice se pot repeta de câteva ori pe zi, după care urmează o perioadă de calm relativ, cu respi­raţie aproape normală, adesea înşelătoare. Pot in­ter­veni şi stări per­ma­nente de tuse, cu expec­toraţie şi disp­nee. Când crizele de su­focare se prelungesc sau se repetă la intervale scurte, apar trans­piraţii reci, ciano­zarea pielii din lipsă de aer, tahi­cardie, anxietate şi chiar deces, prin insufi­cienţă respira­torie sau cardiacă.
La copiii şcolari şi sub vârsta şco­lară, astmul bronşic se asociază cu rinita alergică (curge nasul), ambele afecţiuni se amplifică reciproc, ca un fac­tor agravant pentru evoluţia bolii. Astmul infantil se vindecă la adoles­cenţă, dar cel apărut la adoles­cenţă poate să persiste toată viaţa. Din ne­fericire, diagnosticarea precisă a bolii la copii este dificilă, deoarece aceleaşi simptome pot fi cauzate de unele ră­celi puternice, cu strănut, tuse şi respiraţie difici­lă. Ca urmare, copilul simte o apăsare violen­tă la nivelul pieptului, nu are aer suficient, nasul este înfun­dat, ochii iritaţi, tuşeşte şi strănută în timpul nopţii, la joacă şi la urcarea scărilor. În for­mele acute, la copii apar cianoze uşoare, febră de 38-39°C, secre­ţii nazale abundente, deformaţii tora­­cice, unghii sticloase, alergii, fotofobie, lăcri­mare, dermatită atopică, emfizem şi insuficienţă car­diacă.

Tratamente cu plante

Se fac atât pentru crizele spontane, cât şi pentru vindecări de fond. Aceste tratamente vor asigura creş­terea rezistenţei organismului, suprimarea cri­zelor astmatice prin dilatarea bronhiilor, flui­di­ficarea secreţiilor cu expectoraţie şi vasodilataţia co­ronariană, care scade presiunea sângelui şi creează un echilibru în organism.
Reţete pentru uz intern
* Infuzie din muguri de brad, pin, plop negru sau mesteacăn. Au acţiune antiinflamatoare, anti­septică şi de restabilire a elasticităţii ţesutului pul­monar.
* Infuzie din flori de coada-şoricelului, mu­şeţel sau roiniţă. Au proprietăţi antispastice, bron­ho­dilatatoare şi calmante în timpul crizelor.
* Infuzie din flori de lumânărică, busuioc, salcâm, sulfină şi petale roşii de trandafir, îndul­cite cu miere. Au proprietăţi emoliente, expecto­rante şi spasmolitice în calmarea crizelor.
* Infuzii din flori de podbal, patlagină, soc sau mac roşu, gălbenele şi lavandă. Au acţiune emo­lientă şi expectorantă.
* Infuzie din isop, sunătoare şi trei-fraţi-pă­taţi. Are efecte expectorante şi bron­hodilatatoare.
* Decoct din fructe de feni­cul, anason sau chi­mion (câte 2 linguri cu amestec, fierte în 250 ml lapte), în cure de 7 zile consecutive. Au efecte ex­pectorante.
* Decoct din ceapă roşie sau usturoi (25 g fierte în 200 ml lapte, timp de 15 minute) din care se bea câte o cană pe zi, într-o cură de 10 zile.

Reţetele autorului

* Decoct din frunze de podbal, pătlagină, sal­vie, flori de coada-şoricelului, muşeţel şi lumâ­nărică, isop, cimbrişor şi fructe de fenicul: 1 lin­gură cu amestec în părţi egale, la 250 ml apă, se fierbe 2-3 minute, se infuzează în vas acoperit 10 minute. Se beau 2-3 ceaiuri pe zi într-o cură de durată.
* Tinctură din amestec de podbal, patlagină, valeriană, cimbrişor, dafin, plante puse la macerat în alcool de 40°. Se iau câte 50 de picături, de 3 ori pe zi, între mese, timp de 2 luni pe trimestru.
* Vin tonic, din frunze de patlagină, dafin, su­nă­toare sau roiniţă (câte o linguriţă din fiecare, macerate 10 zile, în 1 litru vin alb). Se păstrează în sticle bine închise şi se consumă câte 2 păhărele zilnic.
* Sirop din ceapă roşie (500 g bulbi se dau prin maşina de tocat şi se fierb în 750 ml apă până scade la jumătate); se strecoară prin tifon, se adau­gă 200 g zahăr şi se fierbe din nou până la consis­tenţa siropoasă. Se adaugă 2 linguri miere de al­bine. Se iau zilnic câte 3-5 linguri.

Tratamente externe

* Inhalaţie, înainte de culcare, cu infuzie de muşeţel (2 linguri flori la 250 ml apă), amestec de salvie, flori de tei, coada-şoricelului şi seminţe de mărar, luate în cantităţi egale, sau cu uleiuri eterice de brad, pin, mo­lid, mentă, isop, salvie (5 picături, tur­nate în 250 ml apă clo­cotită). Au efecte an­ti­inflamatoare, antisep­tice şi de degajare a bron­­hiilor.
* Comprese cu oţet şi apă fierbinte aplicate seara la culcare.
* Cataplasme cal­de pe piept, cu făină de muştar sau de in, şi pe spate, cu terci de ri­dichi negre rase, apli­ca­te seara, înainte de culcare.

Tratamente cu produse din miere

* Mielită făcută din miere de albine, hrean ras şi zeamă de lămâie. Se ia câte o linguriţă, de 2-3 ori pe zi, urmată la 15 minute de un ceai din fructe de fenicul.
* Mielită din muguri de conifere, rădăcini de tă­tăneasă şi iarbă-mare, ma­ce­rate, în cantităţi egale, cu miere de albine. Se ia câte o linguriţă, de 3 ori pe zi, cu 10 minute îna­inte de mese.
* Mielită cu amestec de ghimbir, ceapă roşie şi tinc­tură de busuioc, consumată zilnic, timp de 3-4 săptă­mâni.
* Sirop englezesc pre­parat din 200 g miere de albine, cu o ceapă tăiată fe­lii. Se con­sumă câte 3-4 lin­guri pe zi (la adulţi) şi 3 linguriţe la copii, înainte de mese.
* Tinctură de pro­polis ames­tecată cu mie­re şi lăptişor de mat­că. Se iau câte 2 linguri pe zi, di­mineaţa şi seara. Are efecte în reducerea frecvenţei ata­curilor de astm.

Regimul alimentar

Va consta dintr-un supliment de crudităţi, legu­me proaspete (mor­cov, ţelină, spanac, hrean ras, salată, pătrunjel, varză albă şi roşie, cimbru, ceapă fiartă în lapte, usturoi, hrean). O menţiune specială pentru ridichile albe, roşii şi negre, bogate în vita­mine şi în săruri minerale. Zilnic se vor consuma 50-100 g ridichi proaspete, tăiate în felii sau rase, macerate timp de 24 ore în zahăr sau miere de albine; din siropul rezultat se iau câte 4-6 linguri pe zi până la vindecarea ast­mului bronşic, a bron­şitei şi tusei.
* Se recomandă: lapte acru, iaurt, brânză albă, peşte, cartofi, pâine integrală, grâu încolţit, tărâţe de grâu cu miere şi măr ras, fructe proaspete (me­re, struguri, afine), cură cu boabe de ienupăr (cu proprietăţi balsamice) sau aloe. În perioadele de crize se indică a se lua zilnic câte 3 linguri cu ulei de măsline sau de porumb.
* Foarte eficientă este o cană cu lapte cald (250 ml) care se fierbe cu 1 linguriţă seminţe de fenicul, având efecte antibronşice, expectorante şi anti­septice.
* Vinul roşu natural (un pahar de 125 ml zil­nic) este eficient în tratarea astmului alergic la vârst­­nici, întrucât provoacă formarea antihista­minei.
* Se evită: carnea de vită, porc şi oaie, ouăle, conservele de carne sau peşte, crustaceele, mâncă­ru­rile grase, căpşunile, ciocolata, aditivii alimen­tari (conservanţi, aromatizanţi, modificatori de gust etc).

Regimul de viaţă

Se recomandă, dacă este posibil, izolarea bol­navilor de restul persoanelor din locuinţă. Bolna­vul să lo­cuiască într-o încăpere bine aeristă şi în­călzită, cu aerul umidificat prin întinderea, pe calo­rifer sau sca­u­ne, a două pro­soape umezite cu apă. În tim­pul crizelor se deschide fe­reastra, iar bolnavul va fi pus în stare de repaus fizic şi psihic, stând pe un scaun, cu braţele în­crucişate pe piept şi capul aple­cat în faţă; pe ceafă şi to­race se va aplica o compresă cu apă caldă. La copiii astmatici se fac masaje pe spate cu un pro­sop înmuiat în apă caldă şi puţin oţet.
Bolnavii vor face zilnic o cură de aer, cu plim­bări lente, evitând zonele poluate. Dimi­neaţa şi seara vor face exerciţii de respiraţie controlată, timp de 3-5 minute. Pentru a mări rezis­tenţa orga­nismului şi fortifi­ca­rea plămânilor, în cursul zilei se vor face băi de soare, exerciţii fizice şi sporturi mai uşoare (vo­lei, înot, baschet), de două ori pe săp­­tămână. La nevoie, se va ţine la nas o batistă im­­preg­nată cu esenţă de lavandă. Sea­ra, la culcare, sunt indicate băi calde (39°C) timp de 10-15 mi­nu­te, generale sau de mâini şi picioare. De ase­menea, sunt eficiente compresele calde cu apă şi oţet, ţi­nute timp de 30 minute pe piept, ur­mate de masaje în lungul co­loanei verte­brale, începând de la ceafă până în zona lom­bară.
Pentru a elimina fac­torii favo­ri­zanţi ai ast­mului bronşic agra­vat, se vor îndepărta din lo­cuinţă co­voarele, pernele de puf şi ani­malele de casă (pi­sici, câini). Se poate efec­tua chiar un schimb de locuin­ţă, a locului de muncă sau chiar a lo­ca­lităţii de do­miciliu, dacă acestea sunt si­tuate într-o zonă intens poluată at­mosferic, cu pulberi sau gaze toxice.

Tratamente balneoclimaterice

Sunt recomandate staţiu­nile situate la altitudini sub 1.000 m, unde se vor face cure cu apele mi­nerale de la Slănic-Moldova, Vatra Dornei şi cu apele sulfu­roase, slab mineralizate, de la Olăneşti, Călimăneşti şi Govora. Eficientă este şi cura salină de la Turda, Praid, Tg. Ocna şi Slănic-Moldova, precum şi cure de odih­nă, la Predeal, Poiana-Bra­şov, Păltiniş, Lacul Sărat, Semenic, Eforie, Man­galia şi Neptun.

Prof. dr. CONSTANTIN MILICĂ

(Textul de faţă ne-a fost pus la dis­poziţie prin amabilitatea Oanei Milică, fiica mult regretatului savant ieşean, pe care revista noastră l-a des­co­perit mult prea târziu. Mulţumim!)