Săgetătorul este ultimul dintre cele trei semne de foc, fiind precedat de Berbec şi de Leu. În această calitate, îl putem considera un fel de maestru al focului, pentru că a beneficiat de experienţele celor două zodii premergătoare. Deci, a învăţat să ardă în toată regula, cu vâlvătăi şi tot tacâmul. Aşa că e foarte greu de ignorat. Focul atrage atenţia tuturor, după cum o exemplifică şi Săgetătorul nostru, care se numără printre zodiile cele mai vizibile. Sociabilitatea lui este însă una mai neobişnuită. De regulă, el câştigă cu uşurinţă popularitate, dar asta nu înseamnă neapărat că şi interacţionează cu multă lume. Are un simţ al umorului deosebit de pronunţat. Dacă postează vreo glumă, sigur e una de calitate şi va aduna puhoi de like-uri. Dar asta nu înseamnă că se va apuca să interacţioneze cu toţi cei care i-au apreciat virtual gluma. La un nivel mai elevat, găsim printre Săgetători mulţi profesori iubiţi de elevi sau de studenţi. Dar deşi aceştia îi cultivă şi îi admiră, viceversa funcţionează destul de distant. Aşa încât putem să vorbim aici despre un fel de sociabilitate unilaterală. Săgetătorul aparţine, aşadar, publicului, ca termen generic, dar nu unor indivizi anume. La popularitatea Săgetătorului, care, social vorbind, ne scapă printre degete, se adaugă şi deosebitul său talent de povestitor, cu care poate rivaliza doar Racul. El strânge în jurul său, în lumea cea reală ori cea virtuală, tot felul de oameni dornici să-i asculte poveştile, dar nu e înclinat să personalizeze relaţia cu cei care îl ascultă.
Ca şi celelalte semne mutabile (Gemeni, Fecioară şi Peşti), Săgetătorul se prezintă în două versiuni. Prima este extrovertită şi jovială, amatoare de spaţii largi şi sporturi aristocratice, cum ar fi golful sau călăria, şi care se simte confortabil în funcţii de mare vizibilitate. Versiunea a doua este extrovertită, la rândul ei, dar într-o manieră mai rezervată. La aceşti Săgetători, vioiciunea şi viziunea se exprimă în lumea ideilor, într-un cerc mai restrâns, mai select.
Prima impresie
Sunt două feluri în care Săgetătorul se face remarcat. Fie printr-o glumă neaşteptată, care să facă întreaga audienţă să râdă în hohote - cine îl mai poate ignora după aşa ceva? - fie printr-o observaţie de o profunzime ieşită din comun, care, dimpotrivă, face să se aştearnă un văl de tăcere, pentru că ceilalţi încep să se gândească la ceea ce a spus. Şi... mă rog... mai există o modalitate prin care poate intra imediat în atenţia publică: gafa. Fire de o candoare ieşită din comun, preocupată de rostirea adevărului, Săgetătorul poate exclama, revâzându-şi o veche cunoştinţă: "Doamne, în ce hal te-ai îngrăşat!". În mod paradoxal, aceste observaţii, reale dar inoportune, rareori îi aduc duşmănii. Motivul? Aceste remarci lipsite de tact nu conţin strop de maliţiozitate. Ele sunt primite ca şi cum ar veni din partea unui copil, neînvăţat cu convenţiile sociale. De multe ori, şi replica e pe măsura observaţiei deplasate. "Păi cum ai vrea să arăt, după ce am născut tripleţi?". Ceea ce ar fi putut degenera într-o conversaţie crispată devine o discuţie destinsă, amuzantă. TOCMAI pentru că Săgetătorul a avut curajul să spună lucrurilor pe nume.
Şi apariţia fizică a unui Săgetător poate fi frapantă. Odată, pentru că cei mai mulţi Săgetători au o statură impozantă, greu de trecut cu vederea. Apoi, prin felul în care se mişcă şi care ne poate aduce aminte de trapul vesel al unui căluţ. Că doar, la originea Săgetătorului stă arhetipul centaurului, jumătate om, jumătate cal! Şi cine n-ar întoarce capul după un centaur?! Uneori, se întâmplă ca, în mersul său zglobiu, Săgetătorul-centaur, cu gândul la ale lui, să se împiedice de te miri ce şi să cadă lat. Face parte din farmecul şi unicitatea lui de neconfundat.
Împreună cu semnul său opus, cel al Gemenilor, Săgetătorul formează o axă zodiacală numită puer eternus, adică veşnicul copil. Şi din nou apare o ciudăţenie, pentru că Jupiter, planeta guvernatoare a Săgetătorului, este asociată cu vârsta de 50 de ani. La această vârstă, Săgetătorul îşi demonstrează din plin prospeţimea spiritului şi jovialitatea.
Când este singur
Ca şi celelalte semne mutabile (Gemenii, Fecioara şi Peştii), şi Săgetătorul este ceea ce se cheamă un semn dublu. În cazul lui, această dualitate îngemănează latura copilăroasă, jucăuşă, cu cea studioasă. Aceasta se observă poate cel mai bine prin preocupările pe care le are Săgetătorul lăsat de capul lui. De multe ori se joacă. La propriu, ca mai toată lumea în secolul XXI, pe telefon sau la calculator, dar, pentru că este inventiv, se poate juca şi cu ce mai găseşte prin casă. De exemplu, inventează o mâncare, deoarece îşi aduce aminte că a văzut o reţetă neobişnuită într-o emisiune şi se întâmplă să aibă ingredientele necesare în casă. El a uitat cum se face mâncarea respectivă, dar şi-a dorit să vadă ce gust are o supă cu turmeric. Aşa că ia plicul de supă cumpărat din magazin, mai aruncă două-trei chestii în oală, adaugă un strop de turmeric şi... s-a jucat. Nu contează dacă supa e gustoasă sau oribilă. Oricum, Săgetătorul n-are mare treabă cu gătitul, decât dacă acesta este un pretext de joc. Poate din cauza asta îi şi iese. Pentru că nu se supune singur vreunei presiuni. E vorba doar despre exprimare creativă.
Jumătatea studioasă a acestui semn dublu îşi face repede supa din plic şi o soarbe absent în timp ce citeşte. Când citeşte, nu se joacă. Săgetătorul este fascinat de dobândirea unei perspective unice asupra existenţei. Ca atare, încearcă să înţeleagă diversele puncte de vedere, pornind de la filozofie, religie şi science-fiction, prin care pot fi descifrate adevărurile profunde, care guvernează lumea şi viaţa. El nu citeşte povestea, el caută sensul. Iar după ce a descifrat sensul pe care l-au atribuit alţii, încearcă să distileze propriile înţelesuri. Săgetătorul cel popular, care ar fi trist şi dezamăgit dacă n-ar fi anturat în lumea de afară şi cea virtuală, e fericit să fie uneori şi singur, să cerceteze, să înveţe, ca să poată duce înapoi în lume ceva nou, menit să-i păstreze sau să-i sporească popularitatea.
Cu cei din familie
Încă de mic, Săgetătorul dă semne cum că aparţine unei familii mai mari. Nu că nu i-ar iubi pe ai lui, dar sincer... sunt prea puţini. Cum ar putea semnul guvernat de cea mai mare planetă a sistemului nostru solar, Jupiter, cel de peste o sută de ori mai mare ca Pământul, să se identifice cu un grup atât de mic?! Cum ar putea el să-şi lărgească orizontul, după ce a absorbit - căci este ca un burete - tot ce au să îl înveţe cei de-acasă? Când vrea să afle ceva, întreabă pe toată lumea. De multe ori e deosebit de apropiat de rudele prin alianţă, mai ales de acelea care au călătorit mult sau au strâns o experienţă de viaţă diversă. Dacă nu are dintre aceştia, hălăduieşte prin vecini. Casa părintească e adesea locul în care se opreşte să mănânce sau să doarmă între desele lui deplasări aventuroase. Acesta este un prim tip de Săgetător, cu înclinaţii sportive şi o puternică nevoie de-a socializa şi comunica direct cu oamenii din jur. Pe aceştia, părinţii nu-i vor vedea prea des la faţă, căci vor fi la vecini, pe la colegi sau pe la cine au mai cunoscut între timp. Celălalt tip de Săgetător nu se dă în vânt după ieşitul pe-afară, stă cu nasul în cărţi (da, Săgetătorul guvernează publicaţiile şi cărţile, de preferinţă în format clasic) sau îşi face veacul pe telefon, tabletă ori calculator. Desigur, are nevoie mai întâi de îndrumare, ca să îşi dea seama cum poate folosi el aceste tehnologii şi nu ele pe el, dar are discernământ şi îşi dă seama curând cât de util poate fi un asemenea instrument. Inclusiv din punct de vedere al relaţiilor sociale. Dacă cere voie să dea o petrecere pentru prietenii virtuali, mai bine îi duce la un local, căci s-ar putea să nu încapă toţi în casă. Dacă locuinţa e suficient de mare ca să fie gazdă, sigur nu va fi una în înţelesul tradiţional al cuvântului. Ţine să fie curat, dar nu se omoară să facă ordine. Când trece cineva pe la el, preferă să comande ceva sau, când se adună mai mulţi, se întâmplă să întreabe cu candoare, în propria locuinţă: "Cine face o cafea?!". El însuşi e prea preocupat de discuţiile aprinse pe care le duce cu ceilalţi, ca să se deranjeze pentru asemenea fleacuri. Excepţie fac femeile semnului, care, nu înainte, ci de abia după ce se căsătoresc se străduiesc să fie gospodine perfecte, deşi în sinea lor detestă muncile casnice.
Statistic vorbind, Săgetătorul este zodia care-şi părăseşte cel mai devreme cuibul părintesc. Îl cheamă lumea cea largă, pe care de-abia aşteaptă s-o cunoască. Va ţine legătura cu cei din familie, îi va încânta cu poveşti savuroase despre descoperirile sale şi, nu arareori, va trimite daruri generoase. Îi va fi dor de ai săi, dar nu va suferi de dor de casă, în sensul obişnuit al cuvântului, pentru că oriunde se află, Săgetătorul este acasă la el.
Ca frate
Ideal e pentru Săgetător să fie fratele cel mare, pentru că în felul acesta îşi dezvoltă din timp talentele pedagogice. Îşi ia foarte în serios funcţia de educator al celor mai mici, nu are probleme în a-şi afirma autoritatea. Dimpotrivă, părinţii ar trebui să fie atenţi ca locţiitorul lor să nu sară, uneori, peste cal. Uneori - adică rareori, pentru că Săgetătorul se naşte cu un simţ al dreptăţii pronunţat şi nu se lasă păcălit de minciunelele şi smiorcăielile celor mai tineri decât el. De aceea îl şi iubesc. Şi pentru că îi vin idei pentru cele mai interesante jocuri. Când micuţii fac prostii, fratele-cel-mare, Săgetător, nu îi acoperă, ci le explică în ce a constat greşeala şi cam cum ar putea s-o dreagă. În felul acesta, Săgetătorul creşte cu publicul alături şi dă dovadă ulterior de o mare dezinvoltură în situaţiile în care are în faţă un public. Mai complicat e când Săgetătorul este mezinul, atunci va face tot felul de ghiduşii, unele amuzante, altele deranjante, doar pentru a se asigura că primeşte suficientă atenţie. Îi vine uşor să îi caricaturizeze pe cei care-l amuză sau îl supără. Dacă e fratele mijlociu, va încerca să câştige mai multă influenţă în familie decât cel mare - de multe ori cu succes.
Cum se poartă faţă de colegii de şcoală
Păi, ca un fel de şef de gaşcă. O gaşcă formată din colegi deştepţi, de regulă buni la învăţătură, ori una de sportivi. În calitatea sa de şef de gaşcă, îi motivează, îi ambiţionează şi îi face să râdă. Are un fel aparte de-a trezi un sentiment de unitate, de apartenenţă, celor din gaşca lui. E confortabil în situaţia celui care dă tonul. De ce trebuie să se ferească, pentru a-şi păstra simpatia celor din jur, este tendinţa de-a exagera. În gesturi, mai merge, dar în promisiuni e mai grav.
Cealaltă variantă de Săgetător este genul studios dar haios, care face experimente amuzante dar nu simple şi care dă tonul în cercul mintoşilor. El nu este nici pe departe un tocilar, pentru că prinde ideile din zbor şi nu-şi petrece mult timp cu burta pe manuale. Are alte cărţi de citit, de exemplu SF-uri, din care extrage idei incitante, pe care nu se poate abţine să nu le împărtăşească celor care pot, la rândul lor, să le guste. Şi iată cum la şcoală sau la liceu ia naştere un club SF, în care uniforma pe care o propune este cea klingoniană. Aşa ceva nu trece neobservat. Şi iarăşi Săgetătorul nostru ajunge în centrul atenţiei.
În oricare dintre aceste categorii s-ar înscrie, Săgetătorul va răspândi jovialitate şi va trezi în ceilalţi pofta de a participa, într-o cât mai mare măsură, la viziunea lui. Dat fiind că Săgetătorul este asociat cu studiile superioare, el va atinge un maximum de popularitate atât în ochii dascălilor, cât şi ai colegilor, un punct de vârf pe care îl va mai atinge o dată în viaţă, şi anume, în jurul vârstei de 50 de ani.
Cum se poartă faţă de colegii de serviciu
Desigur, există şi o tipologie de Săgetător care preferă să lucreze într-un colectiv într-o poziţie stabilă. Acest colectiv trebuie să se înscrie însă în parametri care să nu-i suprime nici viziunea, nici nevoia de libertate, cum ar fi, de exemplu, o catedră, de preferinţă universitară, un loc în presă sau într-un colectiv de cercetători. Lumea diplomatică îi oferă, de asemenea, creativitatea şi independenţa de care are nevoie, precum şi acea îmbogăţire a perspectivei asupra lumii în care trăieşte. Şi, dată fiind uşurinţa cu care Săgetătorul atrage simpatia şi admiraţia publicului, viaţa de artist i se potriveşte de asemenea, dându-i şi varietatea de experienţe şi programul nebătut în cuie de care are nevoie pentru a se juca cu colegi la fel de creativi ca şi el. Ce mai distracţie!
Ca vecin
Săgetătorul este unul dintre vecinii pe care, de cele mai multe ori, nu-i avem. Asta, pentru că nu stau mult timp pe-acasă. Nu în sensul că vin acasă, se schimbă, pleacă în oraş şi se întorc. Dacă ar fi aşa, s-ar înscrie în normalitatea vecinătăţii. Vorbim despre vecini care-şi iau tălpăşiţa până în Peru, să înveţe să devină şamani, şi se mai întorc peste o jumătate de an. Dacă vă treziţi într-o bună zi că la geamul casei apare o negresă în locul Săgetătoarei roşcate, e foarte posibil să fiţi martorii unui schimb cultural. Obişnuiţi-vă o vreme cu negresa, pentru că Săgetătoarea probabil se antrenează să prindă şerpi cu mâna, în deşertul Kalahari...
În perioadele pe care Săgetătorul le petrece, totuşi în hotelul numit în mod convenţional "acasă", probabil că nu va uita să vă aducă suveniruri care mai de care mai exotice. Iar dacă îl invitaţi la o cafea (sau mai bine la masă, pentru că îi place să mănânce), vă va delecta cu istorisiri spectaculoase, care vă vor lăsa cu gura căscată. Şi cu un gust mai pronunţat pentru ieşirea din cotidian.
Ca amic
Oricine e interesat de ideile sale, fie şi doar pentru a le contrazice, este un potenţial amic al Săgetătorului, care se aruncă în discuţii cu pasiune şi entuziasm. Iar dacă nu reuşeşte să câştige un amic în persoana preopinentului său, va reuşi, desigur, să se aleagă cu doi-trei dintre cei care au urmărit disputa şi vin să se solidarizeze cu el. Uşurinţa cu care ştie să deschidă conversaţii cu necunoscuţi e de invidiat - iată o altă manieră prin care îşi formează un anturaj numeros şi divers. O latură atrăgătoare a Săgetătorului social este faptul că, deşi îşi cunoaşte calităţile şi e mândru de ele, totuşi nu se poartă condescendent cu cei care nu se ridică la înălţimea pregătirii sau intelectului său. Priveşte oamenii cu curiozitate şi simpatie, îi plac realmente celelalte fiinţe care populează pământul şi e încântat de multitudinea de înfăţişări şi configuraţii psihologice sub care ele se prezintă. E cuceritor, pentru că îi face pe oameni să se simtă acceptaţi aşa cum sunt. E greu să nu-i doreşti amiciţia.
Ca duşman
Greu, dar nu imposibil de a-i deveni un duşman în adevăratul sens al cuvântului, deoarece Săgetătorul se numără printre cele mai tolerante semne zodiacale. Toleranţa este, de cele mai multe ori, rezultatul credinţei sale profunde în justiţia Divină sau măcar în existenţa unor legi superioare, care vor restabili, cândva, cumva, balanţa dreptăţii. El, personal, nu prea are probleme cu iertarea duşmanului. Dar în cazul în care vede o făptură neajutorată agresată, iertarea nu mai e o opţiune pentru el. Aşa ceva Săgetătorul ia personal şi se va implica activ în pedepsirea vinovatului, indiferent de cât de mici ar părea şansele să reuşească. Iar cel care a comis un asemenea abuz nu va reuşi să-i mai intre vreodată în graţii.
La fel de radical poate deveni faţă de persoanele lipsite de credinţă. Nu-i vorba aici despre mersul la biserică (deşi respectă religiile), sau despre Dumnezeu, ci despre credinţa în ceva mai presus de noi, cum ar fi Dreptatea, Adevărul, Compasiunea... Cei care nu cred decât în ceea ce văd, şi în virtutea acestui fapt, abdică de la înaltele principii în care el crede cu tărie, îi pot atrage mânia justiţiară.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
