Săgetătorul este ultimul dintre cele trei semne de foc, fiind precedat de Berbec și de Leu. În această calitate, îl putem considera un fel de maestru al focului, pentru că a beneficiat de experiențele celor două zodii premergătoare. Deci, a învățat să ardă în toată regula, cu vâlvătăi și tot tacâmul. Așa că e foarte greu de ignorat. Focul atrage atenția tuturor, după cum o exemplifică și Săgetătorul nostru, care se numără printre zodiile cele mai vizibile. Sociabilitatea lui este însă una mai neobișnuită. De regulă, el câștigă cu ușurință popularitate, dar asta nu înseamnă neapărat că și interacționează cu multă lume. Are un simț al umorului deosebit de pronunțat. Dacă postează vreo glumă, sigur e una de calitate și va aduna puhoi de like-uri. Dar asta nu înseamnă că se va apuca să interacționeze cu toți cei care i-au apreciat virtual gluma. La un nivel mai elevat, găsim printre Săgetători mulți profesori iubiți de elevi sau de studenți. Dar deși aceștia îi cultivă și îi admiră, viceversa funcționează destul de distant. Așa încât putem să vorbim aici despre un fel de sociabilitate unilaterală. Săgetătorul aparține, așadar, publicului, ca termen generic, dar nu unor indivizi anume. La popularitatea Săgetătorului, care, social vorbind, ne scapă printre degete, se adaugă și deosebitul său talent de povestitor, cu care poate rivaliza doar Racul. El strânge în jurul său, în lumea cea reală ori cea virtuală, tot felul de oameni dornici să-i asculte poveștile, dar nu e înclinat să personalizeze relația cu cei care îl ascultă.
Ca și celelalte semne mutabile (Gemeni, Fecioară și Pești), Săgetătorul se prezintă în două versiuni. Prima este extrovertită și jovială, amatoare de spații largi și sporturi aristocratice, cum ar fi golful sau călăria, și care se simte confortabil în funcții de mare vizibilitate. Versiunea a doua este extrovertită, la rândul ei, dar într-o manieră mai rezervată. La acești Săgetători, vioiciunea și viziunea se exprimă în lumea ideilor, într-un cerc mai restrâns, mai select.
Prima impresie
Sunt două feluri în care Săgetătorul se face remarcat. Fie printr-o glumă neașteptată, care să facă întreaga audiență să râdă în hohote - cine îl mai poate ignora după așa ceva? - fie printr-o observație de o profunzime ieșită din comun, care, dimpotrivă, face să se aștearnă un văl de tăcere, pentru că ceilalți încep să se gândească la ceea ce a spus. Și... mă rog... mai există o modalitate prin care poate intra imediat în atenția publică: gafa. Fire de o candoare ieșită din comun, preocupată de rostirea adevărului, Săgetătorul poate exclama, revâzându-și o veche cunoștință: "Doamne, în ce hal te-ai îngrășat!". În mod paradoxal, aceste observații, reale dar inoportune, rareori îi aduc dușmănii. Motivul? Aceste remarci lipsite de tact nu conțin strop de malițiozitate. Ele sunt primite ca și cum ar veni din partea unui copil, neînvățat cu convențiile sociale. De multe ori, și replica e pe măsura observației deplasate. "Păi cum ai vrea să arăt, după ce am născut tripleți?". Ceea ce ar fi putut degenera într-o conversație crispată devine o discuție destinsă, amuzantă. TOCMAI pentru că Săgetătorul a avut curajul să spună lucrurilor pe nume.
Și apariția fizică a unui Săgetător poate fi frapantă. Odată, pentru că cei mai mulți Săgetători au o statură impozantă, greu de trecut cu vederea. Apoi, prin felul în care se mișcă și care ne poate aduce aminte de trapul vesel al unui căluț. Că doar, la originea Săgetătorului stă arhetipul centaurului, jumătate om, jumătate cal! Și cine n-ar întoarce capul după un centaur?! Uneori, se întâmplă ca, în mersul său zglobiu, Săgetătorul-centaur, cu gândul la ale lui, să se împiedice de te miri ce și să cadă lat. Face parte din farmecul și unicitatea lui de neconfundat.
Împreună cu semnul său opus, cel al Gemenilor, Săgetătorul formează o axă zodiacală numită puer eternus, adică veșnicul copil. Și din nou apare o ciudățenie, pentru că Jupiter, planeta guvernatoare a Săgetătorului, este asociată cu vârsta de 50 de ani. La această vârstă, Săgetătorul își demonstrează din plin prospețimea spiritului și jovialitatea.
Când este singur
Ca și celelalte semne mutabile (Gemenii, Fecioara și Peștii), și Săgetătorul este ceea ce se cheamă un semn dublu. În cazul lui, această dualitate îngemănează latura copilăroasă, jucăușă, cu cea studioasă. Aceasta se observă poate cel mai bine prin preocupările pe care le are Săgetătorul lăsat de capul lui. De multe ori se joacă. La propriu, ca mai toată lumea în secolul XXI, pe telefon sau la calculator, dar, pentru că este inventiv, se poate juca și cu ce mai găsește prin casă. De exemplu, inventează o mâncare, deoarece își aduce aminte că a văzut o rețetă neobișnuită într-o emisiune și se întâmplă să aibă ingredientele necesare în casă. El a uitat cum se face mâncarea respectivă, dar și-a dorit să vadă ce gust are o supă cu turmeric. Așa că ia plicul de supă cumpărat din magazin, mai aruncă două-trei chestii în oală, adaugă un strop de turmeric și... s-a jucat. Nu contează dacă supa e gustoasă sau oribilă. Oricum, Săgetătorul n-are mare treabă cu gătitul, decât dacă acesta este un pretext de joc. Poate din cauza asta îi și iese. Pentru că nu se supune singur vreunei presiuni. E vorba doar despre exprimare creativă.
Jumătatea studioasă a acestui semn dublu își face repede supa din plic și o soarbe absent în timp ce citește. Când citește, nu se joacă. Săgetătorul este fascinat de dobândirea unei perspective unice asupra existenței. Ca atare, încearcă să înțeleagă diversele puncte de vedere, pornind de la filozofie, religie și science-fiction, prin care pot fi descifrate adevărurile profunde, care guvernează lumea și viața. El nu citește povestea, el caută sensul. Iar după ce a descifrat sensul pe care l-au atribuit alții, încearcă să distileze propriile înțelesuri. Săgetătorul cel popular, care ar fi trist și dezamăgit dacă n-ar fi anturat în lumea de afară și cea virtuală, e fericit să fie uneori și singur, să cerceteze, să învețe, ca să poată duce înapoi în lume ceva nou, menit să-i păstreze sau să-i sporească popularitatea.
Cu cei din familie
Încă de mic, Săgetătorul dă semne cum că aparține unei familii mai mari. Nu că nu i-ar iubi pe ai lui, dar sincer... sunt prea puțini. Cum ar putea semnul guvernat de cea mai mare planetă a sistemului nostru solar, Jupiter, cel de peste o sută de ori mai mare ca Pământul, să se identifice cu un grup atât de mic?! Cum ar putea el să-și lărgească orizontul, după ce a absorbit - căci este ca un burete - tot ce au să îl învețe cei de-acasă? Când vrea să afle ceva, întreabă pe toată lumea. De multe ori e deosebit de apropiat de rudele prin alianță, mai ales de acelea care au călătorit mult sau au strâns o experiență de viață diversă. Dacă nu are dintre aceștia, hălăduiește prin vecini. Casa părintească e adesea locul în care se oprește să mănânce sau să doarmă între desele lui deplasări aventuroase. Acesta este un prim tip de Săgetător, cu înclinații sportive și o puternică nevoie de-a socializa și comunica direct cu oamenii din jur. Pe aceștia, părinții nu-i vor vedea prea des la față, căci vor fi la vecini, pe la colegi sau pe la cine au mai cunoscut între timp. Celălalt tip de Săgetător nu se dă în vânt după ieșitul pe-afară, stă cu nasul în cărți (da, Săgetătorul guvernează publicațiile și cărțile, de preferință în format clasic) sau își face veacul pe telefon, tabletă ori calculator. Desigur, are nevoie mai întâi de îndrumare, ca să își dea seama cum poate folosi el aceste tehnologii și nu ele pe el, dar are discernământ și își dă seama curând cât de util poate fi un asemenea instrument. Inclusiv din punct de vedere al relațiilor sociale. Dacă cere voie să dea o petrecere pentru prietenii virtuali, mai bine îi duce la un local, căci s-ar putea să nu încapă toți în casă. Dacă locuința e suficient de mare ca să fie gazdă, sigur nu va fi una în înțelesul tradițional al cuvântului. Ține să fie curat, dar nu se omoară să facă ordine. Când trece cineva pe la el, preferă să comande ceva sau, când se adună mai mulți, se întâmplă să întreabe cu candoare, în propria locuință: "Cine face o cafea?!". El însuși e prea preocupat de discuțiile aprinse pe care le duce cu ceilalți, ca să se deranjeze pentru asemenea fleacuri. Excepție fac femeile semnului, care, nu înainte, ci de abia după ce se căsătoresc se străduiesc să fie gospodine perfecte, deși în sinea lor detestă muncile casnice.
Statistic vorbind, Săgetătorul este zodia care-și părăsește cel mai devreme cuibul părintesc. Îl cheamă lumea cea largă, pe care de-abia așteaptă s-o cunoască. Va ține legătura cu cei din familie, îi va încânta cu povești savuroase despre descoperirile sale și, nu arareori, va trimite daruri generoase. Îi va fi dor de ai săi, dar nu va suferi de dor de casă, în sensul obișnuit al cuvântului, pentru că oriunde se află, Săgetătorul este acasă la el.
Ca frate
Ideal e pentru Săgetător să fie fratele cel mare, pentru că în felul acesta își dezvoltă din timp talentele pedagogice. Își ia foarte în serios funcția de educator al celor mai mici, nu are probleme în a-și afirma autoritatea. Dimpotrivă, părinții ar trebui să fie atenți ca locțiitorul lor să nu sară, uneori, peste cal. Uneori - adică rareori, pentru că Săgetătorul se naște cu un simț al dreptății pronunțat și nu se lasă păcălit de minciunelele și smiorcăielile celor mai tineri decât el. De aceea îl și iubesc. Și pentru că îi vin idei pentru cele mai interesante jocuri. Când micuții fac prostii, fratele-cel-mare, Săgetător, nu îi acoperă, ci le explică în ce a constat greșeala și cam cum ar putea s-o dreagă. În felul acesta, Săgetătorul crește cu publicul alături și dă dovadă ulterior de o mare dezinvoltură în situațiile în care are în față un public. Mai complicat e când Săgetătorul este mezinul, atunci va face tot felul de ghidușii, unele amuzante, altele deranjante, doar pentru a se asigura că primește suficientă atenție. Îi vine ușor să îi caricaturizeze pe cei care-l amuză sau îl supără. Dacă e fratele mijlociu, va încerca să câștige mai multă influență în familie decât cel mare - de multe ori cu succes.
Cum se poartă față de colegii de școală
Păi, ca un fel de șef de gașcă. O gașcă formată din colegi deștepți, de regulă buni la învățătură, ori una de sportivi. În calitatea sa de șef de gașcă, îi motivează, îi ambiționează și îi face să râdă. Are un fel aparte de-a trezi un sentiment de unitate, de apartenență, celor din gașca lui. E confortabil în situația celui care dă tonul. De ce trebuie să se ferească, pentru a-și păstra simpatia celor din jur, este tendința de-a exagera. În gesturi, mai merge, dar în promisiuni e mai grav.
Cealaltă variantă de Săgetător este genul studios dar haios, care face experimente amuzante dar nu simple și care dă tonul în cercul mintoșilor. El nu este nici pe departe un tocilar, pentru că prinde ideile din zbor și nu-și petrece mult timp cu burta pe manuale. Are alte cărți de citit, de exemplu SF-uri, din care extrage idei incitante, pe care nu se poate abține să nu le împărtășească celor care pot, la rândul lor, să le guste. Și iată cum la școală sau la liceu ia naștere un club SF, în care uniforma pe care o propune este cea klingoniană. Așa ceva nu trece neobservat. Și iarăși Săgetătorul nostru ajunge în centrul atenției.
În oricare dintre aceste categorii s-ar înscrie, Săgetătorul va răspândi jovialitate și va trezi în ceilalți pofta de a participa, într-o cât mai mare măsură, la viziunea lui. Dat fiind că Săgetătorul este asociat cu studiile superioare, el va atinge un maximum de popularitate atât în ochii dascălilor, cât și ai colegilor, un punct de vârf pe care îl va mai atinge o dată în viață, și anume, în jurul vârstei de 50 de ani.
Cum se poartă față de colegii de serviciu
Care colegi de serviciu?! Cei mai mulți dintre Săgetători au oroare de birouri îmbâcsite, cubicule și de săli de ședințe. Ca să nu mai vorbim de restrictivul program de la 9 la 17, față de care, iarăși, nu au niciun fel de înțelegere. Asta nu înseamnă însă că Săgetătorul care lucrează pentru o instituție pe post de colaborator sau consultant nu interacționează cu restul echipei. Ba știe chiar foarte bine cum să alunge plictiseala și stagnarea care se acumulează atât de lesne într-un program de rutină. Ceilalți parcă se înviorează când apare Săgetătorul, cu anecdotele sau povestioarele sale, făcându-i părtași la viața lui cea neobișnuită și aventuroasă. Ce nu va face niciodată, când vine într-un colectiv, este să se alăture vreunei clici sau să pună umărul la țeserea vreunei intrigi. Are oroare de minciună și trădare. Dimpotrivă, poate comite gafe care să-l coste, doar de dragul de a spune adevărul fără menajamente.
Desigur, există și o tipologie de Săgetător care preferă să lucreze într-un colectiv într-o poziție stabilă. Acest colectiv trebuie să se înscrie însă în parametri care să nu-i suprime nici viziunea, nici nevoia de libertate, cum ar fi, de exemplu, o catedră, de preferință universitară, un loc în presă sau într-un colectiv de cercetători. Lumea diplomatică îi oferă, de asemenea, creativitatea și independența de care are nevoie, precum și acea îmbogățire a perspectivei asupra lumii în care trăiește. Și, dată fiind ușurința cu care Săgetătorul atrage simpatia și admirația publicului, viața de artist i se potrivește de asemenea, dându-i și varietatea de experiențe și programul nebătut în cuie de care are nevoie pentru a se juca cu colegi la fel de creativi ca și el. Ce mai distracție!
Ca vecin
Săgetătorul este unul dintre vecinii pe care, de cele mai multe ori, nu-i avem. Asta, pentru că nu stau mult timp pe-acasă. Nu în sensul că vin acasă, se schimbă, pleacă în oraș și se întorc. Dacă ar fi așa, s-ar înscrie în normalitatea vecinătății. Vorbim despre vecini care-și iau tălpășița până în Peru, să învețe să devină șamani, și se mai întorc peste o jumătate de an. Dacă vă treziți într-o bună zi că la geamul casei apare o negresă în locul Săgetătoarei roșcate, e foarte posibil să fiți martorii unui schimb cultural. Obișnuiți-vă o vreme cu negresa, pentru că Săgetătoarea probabil se antrenează să prindă șerpi cu mâna, în deșertul Kalahari...
În perioadele pe care Săgetătorul le petrece, totuși în hotelul numit în mod convențional "acasă", probabil că nu va uita să vă aducă suveniruri care mai de care mai exotice. Iar dacă îl invitați la o cafea (sau mai bine la masă, pentru că îi place să mănânce), vă va delecta cu istorisiri spectaculoase, care vă vor lăsa cu gura căscată. Și cu un gust mai pronunțat pentru ieșirea din cotidian.
Ca amic
Oricine e interesat de ideile sale, fie și doar pentru a le contrazice, este un potențial amic al Săgetătorului, care se aruncă în discuții cu pasiune și entuziasm. Iar dacă nu reușește să câștige un amic în persoana preopinentului său, va reuși, desigur, să se aleagă cu doi-trei dintre cei care au urmărit disputa și vin să se solidarizeze cu el. Ușurința cu care știe să deschidă conversații cu necunoscuți e de invidiat - iată o altă manieră prin care își formează un anturaj numeros și divers. O latură atrăgătoare a Săgetătorului social este faptul că, deși își cunoaște calitățile și e mândru de ele, totuși nu se poartă condescendent cu cei care nu se ridică la înălțimea pregătirii sau intelectului său. Privește oamenii cu curiozitate și simpatie, îi plac realmente celelalte ființe care populează pământul și e încântat de multitudinea de înfățișări și configurații psihologice sub care ele se prezintă. E cuceritor, pentru că îi face pe oameni să se simtă acceptați așa cum sunt. E greu să nu-i dorești amiciția.
Ca dușman
Greu, dar nu imposibil de a-i deveni un dușman în adevăratul sens al cuvântului, deoarece Săgetătorul se numără printre cele mai tolerante semne zodiacale. Toleranța este, de cele mai multe ori, rezultatul credinței sale profunde în justiția Divină sau măcar în existența unor legi superioare, care vor restabili, cândva, cumva, balanța dreptății. El, personal, nu prea are probleme cu iertarea dușmanului. Dar în cazul în care vede o făptură neajutorată agresată, iertarea nu mai e o opțiune pentru el. Așa ceva Săgetătorul ia personal și se va implica activ în pedepsirea vinovatului, indiferent de cât de mici ar părea șansele să reușească. Iar cel care a comis un asemenea abuz nu va reuși să-i mai intre vreodată în grații.
La fel de radical poate deveni față de persoanele lipsite de credință. Nu-i vorba aici despre mersul la biserică (deși respectă religiile), sau despre Dumnezeu, ci despre credința în ceva mai presus de noi, cum ar fi Dreptatea, Adevărul, Compasiunea... Cei care nu cred decât în ceea ce văd, și în virtutea acestui fapt, abdică de la înaltele principii în care el crede cu tărie, îi pot atrage mânia justițiară.