Suntem în momentul de graţie al toamnei. Copacii dau un ultim şi dramatic spectacol de culori şi de nuanţe, cerul devine tot mai albastru, în timp ce razele soarelui capătă culorile aurului topit. Pădurile răspândesc arome de frunze căzute, iar prin livezi mai miroase a mere ionatane şi a gutui. Toamna este deopotrivă anotimpul adormirii naturii, dar şi al vitalităţii. Acum, natura ne pune la dispoziţie nu doar resurse pentru a supravieţui din punct de vedere fizic (prin bogăţia de legume, seminţe şi fructe), ci şi resurse pentru a supravieţui sufleteşte, pentru a ne regăsi echilibrul, contemplând frumuseţea măruntă a lumii în care trăim. Dincolo de conotaţiile poetice ale peisajelor şi ale atmosferei de toamnă, există studii foarte serioase, semnate de psihologi şi de medici, care arată că fiecare culoare a naturii, razele soarelui, mirosurile ori chiar frigul din timpul toamnei au efecte terapeutice, atunci când sunt folosite în mod înţelept. De fapt, arta de "a supravieţui" în fiecare anotimp este arta de a şti cu precizie să-i găseşti avantajele şi, de ce nu, frumuseţea, şi de a beneficia de ele.
Culorile toamnei: roşu, galben, albastru
Pentru majoritatea celor care trăiesc în oraş, toamna este anotimpul cenuşiului, al nuanţelor şterse şi deprimante, adică exact pe dos faţă de ceea ce se petrece în mijlocul naturii, unde are loc cel mai grandios spectacol coloristic. În arbori se întrec galbenul şi roşul aprins al frunzelor, pe jos, covorul de frunze uscate capătă pe zi ce trece culori maronii, nuanţe de argilă şi de pământ. Pentru sensibilitatea oamenilor, ale căror senzaţii sunt constituite 70% din imagini şi culori -, bucuria dată de spectacolul toamnei este, pur şi simplu, o necesitate, pe care trebuie să o înţelegem şi să ne-o însuşim.
* Roşul frunzelor - este o culoare cât se poate de înviorătoare. Contemplarea ei conştientă induce trăiri şi senzaţii cum ar fi pofta de viaţă, dorinţa de acţiune, bucuria de a trăi, curajul. Printre tulburările vindecate de culoarea roşie se numără: anxietatea, depresia, sensibilitatea la frig, lipsa poftei de mâncare, hipotensiunea.
* Galbenul auriu - este o culoare a bunei dispoziţii, a inspiraţiei, a puterii de realizare; ea conferă o stare de calm (dar nu de pasivitate), împlinire, optimism. La fel ca roşul, este indicată contra depresiei, a fricii fără motiv, a asteniei. Are efecte salutare în tratarea bolilor digestive şi dermatologice care apar pe fond psihic.
* Galbenul argilos - cu nuanţe apropiate de cele ale pământului, este o culoare relaxantă, plină de calm. Conferă stabilitate psihică, o anumită stare de mulţumire şi confort, o senzaţie de forţă vitală.
* Cerul de toamnă - are un albastru de o profunzime şi o curăţenie nemaiîntâlnite în alt anotimp. Simpla privire, vreme de zece minute pe zi, a cerului în această perioadă are virtuţi nebănuite de purificare a psihicului şi minţii, înlăturând stările de tensiune, de angoasă ori de depresie. Privitul direct al cerului, atunci când soarele nu este foarte puternic, are efecte foarte bune şi asupra ochilor (la fel ca soarele de toamnă, despre care vom vorbi imediat). O cură de zece zile minimum, în care privim vreme de 15-20 de minute cerul, creşte rezistenţa la oboseală a ochilor, măreşte acuitatea vizuală, înlătură migrenele produse de suprasolicitarea vederii.
Doctorul Soare
Este o bună cunoştinţă a noastră încă din timpul verii. Atunci când soarele este foarte puternic, cel mai mult beneficiază pielea. Toamna, când soarele s-a mai îmblânzit, ochii, care sunt mai sensibili, sunt cei care se pot bucura în voie de efectele binefăcătoare ale razelor solare. Privitul soarelui la răsărit este un adevărat medicament ocular. A fost elaborată chiar o gimnastică oculară care foloseşte efectele soarelui, gimnastică pe care este foarte bine să o facem acum, în timpul toamnei. Nu avem nevoie decât de o fereastră orientată spre răsărit sau spre apus, de o zi senină şi de câteva minute libere. Primul exerciţiu pe care îl vom prezenta se poate face doar la răsăritul sau la apusul soarelui, iar cel de-al doilea - oricând, dar este mai eficient atunci când este executat în aer liber, sub bătaia directă a soarelui.
Exerciţiul de energizare a ochilor prin aportul direct de energie solară
1. Chiar la răsăritul soarelui vom deschide larg fereastra, care este necesar să fie orientată spre est, şi ne vom plasa cu ochii astfel încât să se afle în bătaia razelor solare. Închidem ochii, ne relaxăm pleoapele şi muşchii feţei (vreme de circa două minute), apoi balansăm capul lateral, stânga-dreapta, îndreptându-ne privirea cât putem de "în sus" (vreme de circa trei minute); în final, rămânem cu ochii închişi două minute, conştientizând energizarea puternică a ochilor şi a zonei frunţii. Acest exerciţiu înlătură oboseala oculară, anumite tulburări de vedere, elimină stările de contractură, de tensiune de la nivelul capului.
2. Un exerciţiu complex (în ciuda aparentei sale simplităţi), care presupune şi o mărire extraordinară a capacităţii de concentrare, este următorul: privim soarele abia răsărit (la două-trei minute după răsărit) vreme de un minut, apoi închidem ochii şi căutăm să evocăm în minte cât mai clar imaginea văzută, fără să ne gândim la nimic altceva. Atunci când "pierdem" imaginea clară a soarelui, deschidem ochii şi căutăm să-i vedem din nou discul, cât mai clar, şi să-l reţinem ca imagine, după care închidem ochii şi reluăm vizualizarea interioară. Acest exerciţiu se face minimum şapte minute (dar nu mai mult de zece minute în primele două săptămâni de practică), căutând să ne concentrăm doar asupra imaginii soarelui, eliminând orice altă imagine sau gând parazit. Important: acest exerciţiu nu se face niciodată atunci când soarele este puternic, deoarece razele solare pot produce leziuni puternice ale celulelor fotosensibile ale ochiului.
Exerciţiul de captare a energiei solare prin palme
În picioare, cu corpul perfect drept şi tălpile paralele, dispuse la o lăţime de umeri una de cealaltă, ridicăm mâinile deasupra capului, perfect vertical, fără a fi flexate din cot, cu palmele paralele. Ne relaxăm în această poziţie cât mai profund şi căutăm să simţim energia soarelui, captată prin palme, cum se scurge în corp. Concomitent, contractăm sfincterul anal, blocând astfel scurgerea energiei din corp. Menţinem această poziţie atât cât ne este comod, după care revenim cu mâinile pe lângă corp, fără gesturi bruşte. Vom rămâne cu ochii închişi şi vom simţi fine vibraţii bioenergetice în corp şi mai ales la nivelul palmelor. În continuare, aducem palmele la ochi, pe care-i vom acoperi complet cu ele, fără însă a presa globii oculari. În acest timp, întredeschidem ochii şi simţim transferul de energie curativă, solară, de la palme spre ochi. Este un exerciţiu foarte util pentru ochii obosiţi, pentru persoanele care lucrează la calculator şi privesc vreme îndelungată ecranul. Cu ajutorul său au putut fi stopate afecţiuni cum ar fi miopia progresivă, hipermetropia ş.a. Este un exerciţiu foarte des folosit în Occident, fiind cunoscut sub numele de "palming". Cu energia curativă captată astfel de palme se pot face pase bioenergetice asupra oricărei zone din corp, în scopul autovindecării.
Cura cu frig
Greu de crezut, dar şi inamicul numărul unu al dimineţilor brumate de toamnă ne poate deveni prieten. La fel ca în homeopatie, în cantităţi mici, frigul este un veritabil medicament, stimulând sistemul imunitar, crescând rezistenţa organismului la variaţiile de climă, mărindu-ne tonusul psihic. Tendinţa multor oameni de a se feri bolnăvicios de orice pală de aer rece este un obicei cât se poate de nesănătos, care împiedică organismul să-şi exercite funcţiile normale, deoarece astfel este ţinut într-un fel de seră.
Cel mai bun este, în terapie, frigul de dimineaţă, de care ne vom bucura după anumite reguli. Regula numărul unu este să nu facem plimbări în aer rece poluat, ci să căutăm, pe cât posibil, aerul parcurilor şi al locurilor retrase, fără gaze de eşapament şi alte noxe, deoarece combinaţia frig-poluare este cât se poate de nocivă pentru aparatul respirator. A doua regulă importantă este ca plimbările să fie în pas vioi, pentru a da corpului posibilitatea să se încălzească de la sine, aşa încât să simţim frigul, dar să nu suferim ori să ne lăsăm copleşiţi de el. În fine, cura de frig va fi abordată gradat, fără să facem la început plimbări prea lungi, ci atât cât ne simţim bine şi ne putem adapta la temperatura mai scăzută fără probleme. Ne vom îmbrăca uşor, dar nu cu haine foarte subţiri. Dacă nu avem timp pentru acest tratament zilnic, este suficient să îl facem în zilele de weekend, iar rezultatele, vom vedea, sunt surprinzător de bune. Principalul scop al acestei terapii este instalarea "termostatului" organismului, astfel încât el să se poată adapta perfect la anotimpul rece, care îşi face de acum simţită tot mai mult prezenţa. Această reglare va atrage după sine un tonus psihic ridicat, o creştere a puterii de muncă şi a bunei dispoziţii şi, nu în ultimul rând, o rezistenţă mult mai mare la bolile frigului (răceli, reumatism etc.). Să ne bucurăm şi de frig, aşadar!