Suntem în momentul de grație al toamnei. Copacii dau un ultim și dramatic spectacol de culori și de nuanțe, cerul devine tot mai albastru, în timp ce razele soarelui capătă culorile aurului topit. Pădurile răspândesc arome de frunze căzute, iar prin livezi mai miroase a mere ionatane și a gutui. Toamna este deopotrivă anotimpul adormirii naturii, dar și al vitalității. Acum, natura ne pune la dispoziție nu doar resurse pentru a supraviețui din punct de vedere fizic (prin bogăția de legume, semințe și fructe), ci și resurse pentru a supraviețui sufletește, pentru a ne regăsi echilibrul, contemplând frumusețea măruntă a lumii în care trăim. Dincolo de conotațiile poetice ale peisajelor și ale atmosferei de toamnă, există studii foarte serioase, semnate de psihologi și de medici, care arată că fiecare culoare a naturii, razele soarelui, mirosurile ori chiar frigul din timpul toamnei au efecte terapeutice, atunci când sunt folosite în mod înțelept. De fapt, arta de "a supraviețui" în fiecare anotimp este arta de a ști cu precizie să-i găsești avantajele și, de ce nu, frumusețea, și de a beneficia de ele.
Culorile toamnei: roșu, galben, albastru
Pentru majoritatea celor care trăiesc în oraș, toamna este anotimpul cenușiului, al nuanțelor șterse și deprimante, adică exact pe dos față de ceea ce se petrece în mijlocul naturii, unde are loc cel mai grandios spectacol coloristic. În arbori se întrec galbenul și roșul aprins al frunzelor, pe jos, covorul de frunze uscate capătă pe zi ce trece culori maronii, nuanțe de argilă și de pământ. Pentru sensibilitatea oamenilor, ale căror senzații sunt constituite 70% din imagini și culori -, bucuria dată de spectacolul toamnei este, pur și simplu, o necesitate, pe care trebuie să o înțelegem și să ne-o însușim.
* Roșul frunzelor - este o culoare cât se poate de înviorătoare. Contemplarea ei conștientă induce trăiri și senzații cum ar fi pofta de viață, dorința de acțiune, bucuria de a trăi, curajul. Printre tulburările vindecate de culoarea roșie se numără: anxietatea, depresia, sensibilitatea la frig, lipsa poftei de mâncare, hipotensiunea.
* Galbenul auriu - este o culoare a bunei dispoziții, a inspirației, a puterii de realizare; ea conferă o stare de calm (dar nu de pasivitate), împlinire, optimism. La fel ca roșul, este indicată contra depresiei, a fricii fără motiv, a asteniei. Are efecte salutare în tratarea bolilor digestive și dermatologice care apar pe fond psihic.
* Galbenul argilos - cu nuanțe apropiate de cele ale pământului, este o culoare relaxantă, plină de calm. Conferă stabilitate psihică, o anumită stare de mulțumire și confort, o senzație de forță vitală.
* Cerul de toamnă - are un albastru de o profunzime și o curățenie nemaiîntâlnite în alt anotimp. Simpla privire, vreme de zece minute pe zi, a cerului în această perioadă are virtuți nebănuite de purificare a psihicului și minții, înlăturând stările de tensiune, de angoasă ori de depresie. Privitul direct al cerului, atunci când soarele nu este foarte puternic, are efecte foarte bune și asupra ochilor (la fel ca soarele de toamnă, despre care vom vorbi imediat). O cură de zece zile minimum, în care privim vreme de 15-20 de minute cerul, crește rezistența la oboseală a ochilor, mărește acuitatea vizuală, înlătură migrenele produse de suprasolicitarea vederii.
Doctorul Soare
Este o bună cunoștință a noastră încă din timpul verii. Atunci când soarele este foarte puternic, cel mai mult beneficiază pielea. Toamna, când soarele s-a mai îmblânzit, ochii, care sunt mai sensibili, sunt cei care se pot bucura în voie de efectele binefăcătoare ale razelor solare. Privitul soarelui la răsărit este un adevărat medicament ocular. A fost elaborată chiar o gimnastică oculară care folosește efectele soarelui, gimnastică pe care este foarte bine să o facem acum, în timpul toamnei. Nu avem nevoie decât de o fereastră orientată spre răsărit sau spre apus, de o zi senină și de câteva minute libere. Primul exercițiu pe care îl vom prezenta se poate face doar la răsăritul sau la apusul soarelui, iar cel de-al doilea - oricând, dar este mai eficient atunci când este executat în aer liber, sub bătaia directă a soarelui.
Exercițiul de energizare a ochilor prin aportul direct de energie solară
1. Chiar la răsăritul soarelui vom deschide larg fereastra, care este necesar să fie orientată spre est, și ne vom plasa cu ochii astfel încât să se afle în bătaia razelor solare. Închidem ochii, ne relaxăm pleoapele și mușchii feței (vreme de circa două minute), apoi balansăm capul lateral, stânga-dreapta, îndreptându-ne privirea cât putem de "în sus" (vreme de circa trei minute); în final, rămânem cu ochii închiși două minute, conștientizând energizarea puternică a ochilor și a zonei frunții. Acest exercițiu înlătură oboseala oculară, anumite tulburări de vedere, elimină stările de contractură, de tensiune de la nivelul capului.
2. Un exercițiu complex (în ciuda aparentei sale simplități), care presupune și o mărire extraordinară a capacității de concentrare, este următorul: privim soarele abia răsărit (la două-trei minute după răsărit) vreme de un minut, apoi închidem ochii și căutăm să evocăm în minte cât mai clar imaginea văzută, fără să ne gândim la nimic altceva. Atunci când "pierdem" imaginea clară a soarelui, deschidem ochii și căutăm să-i vedem din nou discul, cât mai clar, și să-l reținem ca imagine, după care închidem ochii și reluăm vizualizarea interioară. Acest exercițiu se face minimum șapte minute (dar nu mai mult de zece minute în primele două săptămâni de practică), căutând să ne concentrăm doar asupra imaginii soarelui, eliminând orice altă imagine sau gând parazit. Important: acest exercițiu nu se face niciodată atunci când soarele este puternic, deoarece razele solare pot produce leziuni puternice ale celulelor fotosensibile ale ochiului.
Exercițiul de captare a energiei solare prin palme
În picioare, cu corpul perfect drept și tălpile paralele, dispuse la o lățime de umeri una de cealaltă, ridicăm mâinile deasupra capului, perfect vertical, fără a fi flexate din cot, cu palmele paralele. Ne relaxăm în această poziție cât mai profund și căutăm să simțim energia soarelui, captată prin palme, cum se scurge în corp. Concomitent, contractăm sfincterul anal, blocând astfel scurgerea energiei din corp. Menținem această poziție atât cât ne este comod, după care revenim cu mâinile pe lângă corp, fără gesturi bruște. Vom rămâne cu ochii închiși și vom simți fine vibrații bioenergetice în corp și mai ales la nivelul palmelor. În continuare, aducem palmele la ochi, pe care-i vom acoperi complet cu ele, fără însă a presa globii oculari. În acest timp, întredeschidem ochii și simțim transferul de energie curativă, solară, de la palme spre ochi. Este un exercițiu foarte util pentru ochii obosiți, pentru persoanele care lucrează la calculator și privesc vreme îndelungată ecranul. Cu ajutorul său au putut fi stopate afecțiuni cum ar fi miopia progresivă, hipermetropia ș.a. Este un exercițiu foarte des folosit în Occident, fiind cunoscut sub numele de "palming". Cu energia curativă captată astfel de palme se pot face pase bioenergetice asupra oricărei zone din corp, în scopul autovindecării.
Cura cu frig
Greu de crezut, dar și inamicul numărul unu al dimineților brumate de toamnă ne poate deveni prieten. La fel ca în homeopatie, în cantități mici, frigul este un veritabil medicament, stimulând sistemul imunitar, crescând rezistența organismului la variațiile de climă, mărindu-ne tonusul psihic. Tendința multor oameni de a se feri bolnăvicios de orice pală de aer rece este un obicei cât se poate de nesănătos, care împiedică organismul să-și exercite funcțiile normale, deoarece astfel este ținut într-un fel de seră.
Cel mai bun este, în terapie, frigul de dimineață, de care ne vom bucura după anumite reguli. Regula numărul unu este să nu facem plimbări în aer rece poluat, ci să căutăm, pe cât posibil, aerul parcurilor și al locurilor retrase, fără gaze de eșapament și alte noxe, deoarece combinația frig-poluare este cât se poate de nocivă pentru aparatul respirator. A doua regulă importantă este ca plimbările să fie în pas vioi, pentru a da corpului posibilitatea să se încălzească de la sine, așa încât să simțim frigul, dar să nu suferim ori să ne lăsăm copleșiți de el. În fine, cura de frig va fi abordată gradat, fără să facem la început plimbări prea lungi, ci atât cât ne simțim bine și ne putem adapta la temperatura mai scăzută fără probleme. Ne vom îmbrăca ușor, dar nu cu haine foarte subțiri. Dacă nu avem timp pentru acest tratament zilnic, este suficient să îl facem în zilele de weekend, iar rezultatele, vom vedea, sunt surprinzător de bune. Principalul scop al acestei terapii este instalarea "termostatului" organismului, astfel încât el să se poată adapta perfect la anotimpul rece, care își face de acum simțită tot mai mult prezența. Această reglare va atrage după sine un tonus psihic ridicat, o creștere a puterii de muncă și a bunei dispoziții și, nu în ultimul rând, o rezistență mult mai mare la bolile frigului (răceli, reumatism etc.). Să ne bucurăm și de frig, așadar!