Stimată doamnă director Sânziana Pop,
Sunt un tânăr de 25 de ani din judeţul Bacău, Bereşti-Tazlău, diagnosticat cu amiotrofie spinală tip 2 şi scolioză. Cu alte cuvinte, sunt sechestrat sunt în scaunul rulant. M-am născut cu această boală ce afectează musculatura şi progresează pe zi ce trece, ajungând la stadiul în care nu mai poţi mânca sau chiar respira singur. Mulţumesc lui Dumnezeu că încă nu sunt la finalul vieţii şi sper să nu ajung prea curând, momentan pot să îmi folosesc mâinile cât să apăs nişte taste, să ridic un pahar cu apă (nu am forţă pentru a împinge scaunul rulant).
Cu toate aceste probleme, am reuşit să termin un liceu, o facultate şi un master în oraşul Bacău, la 45 km distanţă de satul în care locuiesc. Încă din şcoala primară, am întâmpinat refuzuri, dar prin insistenţe repetate, am fost acceptat. Nu îmi place să mă laud, dar mereu am fost printre fruntaşi şi am luat burse la liceu, facultate şi master. Toată educaţia mea a avut la bază sacrificiul părinţilor mei, mama fiind în permanenţă lângă mine (mă ducea la ore/cursuri pe parcursul tuturor studiilor superioare). Ca să ne putem întreţine, tata lucra la o fabrică de lemne, la 45 km distanţă. În vacanţe, mergeam prin spitale, deoarece aveam nevoie mereu de recuperare fizică şi analize pentru evaluarea bolii care progresa. După 18 ani, am renunţat la spitale, împăcându-mă cu ideea că nu există tratament pentru acest diagnostic.
După studii m-am întors acasă. Eram fericit, chiar dacă aveam atâtea necazuri, ne gândeam mereu că e posibil să fie şi mai rău (referitor la progresul bolii mele) şi îi mulţumeam lui Dumnezeu pentru ce aveam. Anul acesta, însă, am trăit un şoc. Mai exact, pe 3 iulie, tatăl meu a decedat, în urma unui infarct. Nici acum nu mă pot împăca cu acest gând, o moarte fulgerătoare, care aruncă toate greutăţile în spatele mamei. Biata de ea are, de asemenea, probleme cu membrele superioare şi coloana, din cauza efortului pe care-l depune ca să mă ridice din scaun. Drept urmare, trebuie să petrec ore întregi în pat, riscând escare, pentru că nu pot să manevrez scaunul rulant sau să mă mişc singur. Iată de ce îndrăznesc să apelez la dumneavoastră şi la oamenii cu suflet mare: aş dori să îmi achiziţionez un scaun electric (second hand, fiind mai ieftin), acesta oferindu-mi practic "picioarele" mele. Situaţia noastră financiară nu ne permite acest lucru, singurele noastre venituri fiind indemnizaţia mea (persoană cu handicap de grad 1) şi salariul mamei, ea fiind însoţitorul meu.
Orice ajutor este binevenit, vă mulţumesc anticipat!
Conturi deschise pe numele mamei CIOLOCA MARICICA, la Banca Transilvania,
EUR: RO09BTRLEURCRT0456189401,
RON: RO59BTRLRONCRT0456189401
IONEL CIOLOCA - Bereşti-Tazlău, nr. 254, jud. Bacău
(Ataşez acestui e-mail actele doveditoare: bilete ieşire din spital, certificat persoană cu handicap, buletin şi fişierul GDPR semnat şi datat.)
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
