Cazuri de extremă urgență

Redactia
"La 25 de ani sunt imobilizat în scaunul cu rotile. Am terminat facultatea și masterul"

Stimată doamnă director Sânziana Pop,
Sunt un tânăr de 25 de ani din județul Bacău, Be­rești-Tazlău, diagnosticat cu amiotrofie spinală tip 2 și scolioză. Cu alte cuvinte, sunt sechestrat sunt în sca­unul rulant. M-am născut cu această boală ce afec­tează musculatura și progresează pe zi ce trece, ajun­gând la stadiul în care nu mai poți mânca sau chiar respira singur. Mulțumesc lui Dumnezeu că încă nu sunt la finalul vieții și sper să nu ajung prea curând, momentan pot să îmi folosesc mâinile cât să apăs niște taste, să ridic un pahar cu apă (nu am forță pen­tru a împinge scaunul rulant).
Cu toate aceste probleme, am reușit să termin un liceu, o facultate și un master în orașul Bacău, la 45 km distanță de satul în care locuiesc. Încă din școala primară, am întâmpinat refuzuri, dar prin insistențe repetate, am fost acceptat. Nu îmi place să mă laud, dar mereu am fost printre fruntași și am luat burse la liceu, facultate și master. Toată educația mea a avut la bază sacrificiul părinților mei, mama fiind în permanență lângă mine (mă ducea la ore/cursuri pe par­cursul tuturor studiilor superioare). Ca să ne pu­tem întreține, tata lucra la o fabrică de lemne, la 45 km distanță. În vacanțe, mergeam prin spitale, de­oa­rece aveam nevoie mereu de recuperare fizică și ana­lize pentru evaluarea bolii care progresa. După 18 ani, am renunțat la spitale, împăcându-mă cu ideea că nu există tratament pentru acest diagnostic.
După studii m-am întors acasă. Eram fericit, chiar dacă aveam atâtea necazuri, ne gândeam me­reu că e posibil să fie și mai rău (referitor la pro­gre­sul bo­lii mele) și îi mulțumeam lui Dumnezeu pentru ce aveam. Anul aces­ta, însă, am trăit un șoc. Mai exact, pe 3 iulie, tatăl meu a de­cedat, în urma unui infarct. Nici acum nu mă pot împăca cu a­cest gând, o moar­te ful­ge­rătoare, ca­re a­run­că toate gre­­u­tățile în spatele mamei. Biata de ea are, de ase­me­nea, probleme cu membrele su­pe­rioare și coloana, din cauza efortului pe care-l de­pu­ne ca să mă ridice din scaun. Drept urmare, tre­bu­ie să petrec ore întregi în pat, riscând escare, pen­tru că nu pot să manevrez scaunul rulant sau să mă mișc singur. Iată de ce în­drăznesc să apelez la dum­nea­voastră și la oamenii cu suflet mare: aș dori să îmi achiziționez un scaun elec­tric (second hand, fiind mai ieftin), acesta ofe­rin­du-mi practic "pi­cioa­rele" mele. Situația noastră financiară nu ne permite acest lucru, singurele noas­tre venituri fiind indemni­zația mea (persoană cu han­di­cap de grad 1) și salariul ma­mei, ea fiind înso­ți­to­rul meu.
Orice ajutor este binevenit, vă mulțumesc antici­pat!
Conturi deschise pe numele mamei CIOLOCA MARICICA, la Banca Transilvania,

EUR: RO09BTRLEURCRT0456189401,
RON: RO59BTRLRONCRT0456189401

IONEL CIOLOCA - Berești-Tazlău, nr. 254, jud. Bacău

(Atașez acestui e-mail actele doveditoare: bilete ieșire din spital, certificat persoană cu handicap, bu­letin și fișierul GDPR semnat și datat.)