Stimată doamnă director Sânziana Pop,
Sunt un tânăr de 25 de ani din județul Bacău, Berești-Tazlău, diagnosticat cu amiotrofie spinală tip 2 și scolioză. Cu alte cuvinte, sunt sechestrat sunt în scaunul rulant. M-am născut cu această boală ce afectează musculatura și progresează pe zi ce trece, ajungând la stadiul în care nu mai poți mânca sau chiar respira singur. Mulțumesc lui Dumnezeu că încă nu sunt la finalul vieții și sper să nu ajung prea curând, momentan pot să îmi folosesc mâinile cât să apăs niște taste, să ridic un pahar cu apă (nu am forță pentru a împinge scaunul rulant).
Cu toate aceste probleme, am reușit să termin un liceu, o facultate și un master în orașul Bacău, la 45 km distanță de satul în care locuiesc. Încă din școala primară, am întâmpinat refuzuri, dar prin insistențe repetate, am fost acceptat. Nu îmi place să mă laud, dar mereu am fost printre fruntași și am luat burse la liceu, facultate și master. Toată educația mea a avut la bază sacrificiul părinților mei, mama fiind în permanență lângă mine (mă ducea la ore/cursuri pe parcursul tuturor studiilor superioare). Ca să ne putem întreține, tata lucra la o fabrică de lemne, la 45 km distanță. În vacanțe, mergeam prin spitale, deoarece aveam nevoie mereu de recuperare fizică și analize pentru evaluarea bolii care progresa. După 18 ani, am renunțat la spitale, împăcându-mă cu ideea că nu există tratament pentru acest diagnostic.
După studii m-am întors acasă. Eram fericit, chiar dacă aveam atâtea necazuri, ne gândeam mereu că e posibil să fie și mai rău (referitor la progresul bolii mele) și îi mulțumeam lui Dumnezeu pentru ce aveam. Anul acesta, însă, am trăit un șoc. Mai exact, pe 3 iulie, tatăl meu a decedat, în urma unui infarct. Nici acum nu mă pot împăca cu acest gând, o moarte fulgerătoare, care aruncă toate greutățile în spatele mamei. Biata de ea are, de asemenea, probleme cu membrele superioare și coloana, din cauza efortului pe care-l depune ca să mă ridice din scaun. Drept urmare, trebuie să petrec ore întregi în pat, riscând escare, pentru că nu pot să manevrez scaunul rulant sau să mă mișc singur. Iată de ce îndrăznesc să apelez la dumneavoastră și la oamenii cu suflet mare: aș dori să îmi achiziționez un scaun electric (second hand, fiind mai ieftin), acesta oferindu-mi practic "picioarele" mele. Situația noastră financiară nu ne permite acest lucru, singurele noastre venituri fiind indemnizația mea (persoană cu handicap de grad 1) și salariul mamei, ea fiind însoțitorul meu.
Orice ajutor este binevenit, vă mulțumesc anticipat!
Conturi deschise pe numele mamei CIOLOCA MARICICA, la Banca Transilvania,
EUR: RO09BTRLEURCRT0456189401,
RON: RO59BTRLRONCRT0456189401
IONEL CIOLOCA - Berești-Tazlău, nr. 254, jud. Bacău
(Atașez acestui e-mail actele doveditoare: bilete ieșire din spital, certificat persoană cu handicap, buletin și fișierul GDPR semnat și datat.)