Colita de fermentaţie şi colita de putrefacţie
- E deja o tradiţie ca toamna, bolile tubului digestiv să-şi facă de cap. Şi cum în fruntea lor se află colitele, vă propun să vorbim despre ele. Care este cauza apariţiei lor?
- Colita este un termen asimilat de către populaţie, diagnosticul medical corect fiind "sindrom de intestin iritabil" sau "sindrom de colon iritabil". Oricine a suferit măcar o dată în viaţă din cauza unei probleme alimentare se va confrunta cu ea toată viaţa. Intestinul este un organ extrem de sensibil, astfel încât la orice "amintire" a acelui moment neplăcut, se produce o reacţie exagerată, necontrolată, asemănătoare cu evenimentul iniţial. Poate părea ciudat, dar vilozitatea intestinală şi celulele mucoasei colonice au o anumită memorie, motiv pentru care, în momentul când persoana care a mai avut o astfel de problemă vine din nou în contact cu aceiaşi factori cauzatori ai primei afecţiuni, se declanşează o suită de simptome încadrate generic în termenul de "colite". Boala apare ca urmare a unei tulburări digestive existente în organismul persoanei respective, care poate fi de cauză infecţioasă (de exemplu o toxiinfecţie alimentară) sau de tip iritativ-inflamator (cum ar fi o enterocolită acută, dată de alimente care au determinat un anumit grad de intoleranţă). Boala este foarte des întâlnită. Doi din cinci oameni suferă din cauza acesteia.
- Cum se manifestă boala?
- Din punct de vedere simptomatic, colita are multiple manifestări, în funcţie de problemele de digestie şi de absorbţie apărute la nivel intestinal. La unii pacienţi predomină constipaţia, la alţii apare diareea. Unii acuză balonări, alţii au dureri în timpul emisiei de scaun.
În funcţie de simptome, medicul trebuie să îşi dea seama ce tipuri de alimente declanşează şi întreţin episodul de colită, astfel încât să poată prescrie o dietă personalizată şi o medicaţie adecvată.
Uneori, pot să apară sângerări (la formele de colită ulcerativă), diaree însoţită de febră (la formele de colită infecţioasă), scădere ponderală (poate mai mult decât cea justificată de un sindrom diareic cronic), senzaţia de evacuare incompletă ("tenesmă rectală") - când pacientul se trezeşte noaptea, are scaune diareice mici cantitativ, dar repetate. Toate aceste manifestări trebuie să facă pacientul să se prezinte de urgenţă la un cabinet de gastro-enterologie, unde poate fi investigat corect. Cea mai corectă investigaţie la nivelul tubului digestiv, atât superior, cât şi inferior, este endoscopia digestivă, care poate fi asociată, atunci când este cazul, cu biopsie sau cu alte teste specifice. Dar, în principiu, colonoscopia este explorarea optimă în aceste condiţii.
Rectocolita ulcero-hemoragică
- Rectocolita ulcero-hemoragică se manifestă prin sângerări, prin scaune însoţite de eliminarea de mucus albicios, cu striuri de sânge în el, numeroase scaune diareice (10-15 pe zi), care pot fi asociate cu febră, frisoane, dureri. Important este ca pacientul să ajungă la un medic gastroenterolog sau la un chirurg cu experienţă, care să aibă abilitatea de diagnostic şi posibilitatea de a-i face o endoscopie digestivă, care este obligatorie în acest caz. Trebuie luat în calcul diagnosticul diferenţiat faţă de afecţiunea neoplazică. Boala neoplazică (cancerul), din păcate, a început să afecteze grupe de populaţie din ce în ce mai tinere. În general, la vârstnicii cu simptomele descrise mai sus, medicul se gândeşte în primul rând la cancer. Dar există situaţii când se prezintă la medic un pacient tânăr cu diaree, dureri de burtă, evacuări anormale, şi la acesta apare pericolul ca medicul să considere că are o colită; din acest motiv, îi prescrie un tratament antidiareic sau nişte antibiotice şi îl mai programează la consult peste o lună, să vadă cum se mai simte. În acest timp, se poate dezvolta un cancer, care de obicei are tendinţa să ocluzioneze intestinul, iar pacientul are diaree pentru că nu mai are loc să treacă conţinutul solid, trece doar cel apos. De aceea este foarte important diagnosticul diferenţiat.
Inamicul nr. 1: alimentaţia incorectă
- Categoric, alimentele şi alimentaţia incorectă, pe un fond de factori favorizanţi (stres, sensibilitate determinată de antecedentele medicale la nivel intestinal etc.) determină apariţia şi întreţinerea bolii.
- Care este alimentaţia optimă pentru pacienţii cu colite?
- Alimentaţia sănătoasă constă în sucuri de fructe, cereale şi legume (dar nu cele greu digerabile, cum ar fi fasolea uscată, mazărea, lintea, ridichea - legume bogat celulozice). Pacienţilor la care predomină diareea li se recomadă să evite crudităţile, să mănânce totul preparat termic, fiert în abur, pregătit la cuptor sau pe grătar, să consume lactate gata fermentate (iaurt, brânză de vaci, caş proaspăt degresat), ouă fierte tari, pâine veche sau prăjită (nu proaspătă, pentru că aceasta fermentează). Bolnavilor la care predomină sindromul de balonare li se recomandă evitarea tuturor legumelor şi fructelor care pot să fermenteze în tubul digestiv.
Ca principii generale, toţi pacienţii care au o sensibilitate la nivelul intestinului trebuie să evite factorii alimentari iritativi: alimentele afumate, conservate sau preparate termic în grăsimi animale prăjite, sosurile grele (cu făină prăjită), condimentele, băuturile carbogazoase, alcoolul (mai ales băuturile spirtoase), cafeaua, ţigările (nicotina blochează anumiţi receptori de la nivelul tubului digestiv şi se produc modificări ale tonusului muscular - spasme - care se reflectă în simptomatologia pacienţilor). Foarte nocive sunt şi mesele copioase, mâncărurile cu digestie dificilă (mâncăruri cu sos, fripturi în sânge, grăsimi animale). De asemenea, trebuie evitate oboseala şi stresul.
- În ce constă tratamentul medicamentos?
- Tratamentul urmăreşte două obiective. Primul este acela de reglare a motilităţii colonului, în situaţiile în care colonul este spastic, mai ales la pacienţii constipaţi. O a doua categorie de medicaţie urmăreşte protejarea şi vindecarea mucoasei intestinale în sine, a inflamaţiei de la nivelul mucoasei intestinale. Aici intervine, împreună cu medicaţia specifică, regimul alimentar strict, pe care îl prescriem ca să ajutăm flora bacteriană să se regenereze, să nu mai fie "biciuită" de diverşi factori alimentari nocivi. Dacă pacientul nu respectă dieta va avea mereu aceleaşi probleme. În cadrul colitelor infecţioase se prescriu antibiotice, după investigaţii coproparazitologice şi coprocultură. Atunci când se găsesc microbi patogeni sau paraziţi în materiile fecale, evident că se prescrie un tratament specific, pentru a eradica acest factor asociat.
În cazul colitelor ulcerative, medicaţia presupune corticoterapie, tratamente antiinflamatoare cu medicamente indicate acestor leziuni şi o supraveghere medicală şi colonoscopică strictă. O simplă boală funcţională, cum este sindromul de intestin iritabil, dacă nu este tratată la timp, se poate transforma într-o boală mai gravă, precum colita ulcerativă, iar aceasta, în diversele ei forme, constituie o leziune precanceroasă. Rectocolita ulcero-hemoragică este încadrată în categoria afecţiunilor premaligne. De aceea, boala trebuie tratată şi supravegheată permanent.
Înlăturarea stresului şi schimbarea alimentaţiei
- Colitele se pot vindeca?
- Colita se poate vindeca doar în condiţiile în care pacientul este atât de conştiincios şi dornic să-i fie bine, încât îşi schimbă radical obiceiurile alimentare şi stilul de viaţă, în sensul îndepărtării de factorii de stres. Stresul acţionează la nivelul intestinului gros, din această cauză apar spasmele persistente. Pacientul trebuie să adopte obiceiuri alimentare sănătoase: să mănânce la ore regulate, să ia masa stând pe scaun, într-o atmosferă calmă, să mănânce încet şi să mestece bine. Să aibă grijă să nu înghită aer în timpul masticaţiei şi să nu consume băuturi carbogazoase în timpul mesei, pentru că toate acestea balonează şi produc tulburări de digestie şi de absorbţie. Şi, foarte important, dacă timpul îi permite, să facă mai degrabă câteva exerciţii fizice, decât să stea întins în faţa televizorului.
- Care este prognoza pentru vindecarea bolii?
- Sunt pacienţi care răspund foarte bine, chiar şi numai la regimul alimentar. Alţii răspund bine la medicaţie şi se simt bine cu medicamentele indicate de medic, dar la aceştia, tratamentul este de lungă durată (3 luni medicaţie, o lună pauză), aşa că pot lua medicamente chiar şi 10 ani. Aceştia din urmă se simt rezonabil, dar dacă renunţă la medicaţie, păstrându-şi condiţiile de viaţă şi de alimentaţie care au determinat boala, nu se vor vindeca niciodată.
- Ceaiurile medicinale ajută la ameliorarea bolii?
- S-au încercat tot felul de ceaiuri, dar consider că acestea sunt eficiente doar atunci când omul nu este bolnav cu adevărat, ci are doar un disconfort. Fiecare trece în viaţă prin episoade de indigestie sau mănâncă mai mult şi se simte balonat. Dar, când este vorba de o boală veche, ceaiurile nu vindecă, cu siguranţă! Vindecarea se obţine numai cu regim alimentar şi cu medicaţie, sub stricta îndrumare a medicului.
D-l dr. DAN CRISTIAN poate fi contactat la Clinica PROVITA din str. Agricultori nr. 82, sector 2, Bucureşti, tel. 021.9432
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
