- La începutul lunii august, un grup de istorici români şi germani au făcut publice rezultatele unor cercetări arheologice efectuate, în ultimii zece ani, în situl arheologic de la Sântana, judeţul Arad. Ceea ce au descoperit acolo, în "Cetatea Veche", i-a făcut să asemene acest spaţiu cu vestita cetate Troia, din Grecia antică. Despre ce anume este vorba, ne-a vorbit Ioan Constantin Inel, directorul Complexului Muzeal Arad, instituţie sub auspiciile căreia se desfăşoară cercetările -
"Mureşul, autostrada antichităţii"
- Proiectul de cercetare pentru Cetatea Veche de la Sântana, jud. Arad, este dedicat unui sit arheologic de foarte mari dimensiuni. Fortificaţia în sine ocupă peste 80 de hectare în teren, clasificată în lista monumentelor istorice ale României în categoria A, ceea ce înseamnă categorie de importanţă naţională. Acest proiect a fost demarat în 2008-2009, de Complexul Muzeal Arad, în parteneriat, atunci, cu Institutul German de Arheologie de la Berlin şi cu Muzeul din Bochum. În urmă cu doi ani, a intrat în acest parteneriat şi Universitatea "Goethe" din Frankfurt, ei activând un proiect ce vizează "Conflicte militare în epoca târzie a bronzului în spaţiul dintre Munţii Taunus (Landul Essen, unde e şi Frankfurt) şi Munţii Carpaţi". Din partea germană, proiectul este coordonat de prof. Rüdiger Krause, de la Universitatea "Goethe", iar coordonarea ştiinţifică a sitului este asigurată de dr. Florin Gogâltan, de la Institutul de Arheologie şi Istoria Artei din Cluj-Napoca, filială a Academiei Române, domnia sa fiind un important cercetător al Epocii Bronzului.
- De ce au ales nemţii să cerceteze o suprafaţă atât de mare?
Desigur, avem şi resursele minerale, minereurile de aur şi argint din Apuseni, care erau deja exploatate în Epoca Bronzului. Dovadă în acest sens e şi descoperirea, la sfârşitul secolului XIX, a unui foarte important şi valoros tezaur din piese de aur, în timpul construirii căii ferate Sântana-Arad. Atunci s-a găsit un mormânt în care erau depuse aceste piese de aur cu forme de inspiraţie vegetală, nişte frunze foarte frumos lucrate, dublate două câte două, acest tezaur aflându-se azi în colecţia Muzeului Naţional din Budapesta.
Una dintre cele mai mari fortificaţii din Europa
- Ansamblul fortificat este extrem de important pentru că, pe lângă elementele strict de fortificaţie pe care le prezintă - şanţuri de apă, valuri de pământ, palisade peste şanţ - are o locuire extrem de intensă în interior, lucru foarte rar întâlnit în restul fortificaţiilor de asemenea dimensiuni de pe teritoriul României şi din partea central-est europeană. În fapt, proiectul de cercetare demonstrează că situl de la Sântana este una dintre cele mai mari fortificaţii de gen din Europa; de pe teritoriul României este a doua, cea mai mare fiind în apropiere de Sântana, la Corneşti, judeţul Timiş, unde sunt peste 400 de hectare de fortificaţii, iar cea de-a treia, pe Valea Mureşului, la Teleac, judeţul Alba, care are 30 de hectare. Aceste fortificaţii reprezintă centre de control al puterii pe o anumită regiune şi pentru epoca respectivă, Epoca Bronzului, respectiv orizontul secolelor 14-12 înainte de Christos. Asta înseamnă că, în urmă cu aproximativ 3400 de ani, cetatea de la Sântana funcţiona ca o fortificaţie şi, cel mai probabil, ca un oraş-cetate al perioadei preistorice.
- Care ar fi explicaţia dimensiunilor impresionante ale acestei fortificaţii?
- Dimensiunile cetăţii Sântana par a fi fost calibrate în funcţie de comunitatea locală, pentru că incinta trebuia să asigure, în caz de primejdie, adunarea şi protejarea în interior a comunităţii, a uniunii de triburi, a tuturor celor supuşi căpeteniei de care vă vorbeam. Deşi aceste populaţii nu erau foarte mari, în interior veneau cu tot cu turmele de animale, şi aceasta explică dimensiunile foarte mari ale fortificaţiei.
- De ce s-a spus, chiar şi în mediul ştiinţific, că situl de la Sântana ar fi o "Troia a României"?
- Orizontul de timp este similar cu al cetăţii Troia, de aici şi asemănarea cu aceasta. Diferenţa între aceste fortificaţii de pământ şi lemn din ţara noastră şi cele de pe coasta Asiei Mici şi din Grecia e că acolo s-a preferat construcţia în piatră. Şansa acelor cetăţi a fost consemnarea lor în Poemele Homerice, ca fiind locuri de viaţă intensă, cu personaje, cu regi, căpetenii, mari eroi, care s-au luptat, care au avut poveştile lor, viaţa lor, familii, iubiri, duşmănii.
- Aminteaţi de o structură a zidurilor diferită de cea a cetăţii Troia...
- La noi, structura zidurilor e de chirpici, cu o tehnică de construcţie spectaculoasă: valul de apărare e construit din straturi de arbuşti întregi, aşezaţi orizontal, la bază, peste care s-a pus un strat de piatră de râu adusă de la mare distanţă şi piatră de carieră din zona Covăsânţ. Peste aceste două paturi s-a bătut lut, apoi în acest brâu de lut, s-a realizat o ţesătură din trunchiuri groase de copaci, aşezaţi vertical, ridicând înălţimea zidului cu încă 2-3 m.
Un palat preistoric, locuit de un rege
- S-ar putea să apară surprize, pentru că arheologia oferă mereu surprize. Acum putem face doar presupuneri. Asta e şi frumuseţea arheologiei, unde, fără şansă şi fără o pregătire ştiinţifică deosebită, nu se poate lucra. Cele trei instituţii implicate în cercetarea acestui sit şi-au dat mâna pe un proiect de cercetare ce va pune în circuit un sit arheologic şi o poveste extrem de interesantă. Ne dorim ca în anul următor să continuăm să abordăm, pe lângă elementele de fortificaţie secţionate până acum, o structură care a fost identificată la prospecţiunile arheologice. Este vorba de o aglomerare de formă dreptunghiulară, unde se pare că ar fi un palat, o clădire de foarte mari dimensiuni, de 100 x 40 metri. Acum putem doar presupune că acolo a fost un palat preistoric, din Epoca Bronzului. Cu siguranţă, fortificaţia în sine, faptul că există deja dovezi ce atestă locuirea sa intensă în interior ne duce la ideea că existau o aristocraţie şi un pol de putere, o căpetenie militară foarte importantă, probabil chiar un rege local, care locuia permanent în interiorul cetăţii.
- Dvs. aţi preluat recent conducerea "Complexului Muzeal Arad", după o activitate de peste 15 ani la Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia, cu rezultate remarcabile. Care sunt intenţiile de viitor, mai cu seamă în ceea ce priveşte acest sit de la Sântana?
Noi săpăm într-un an câteva sute de metri pătraţi, în cadrul acestor proiecte. Dificultatea cercetării este dată şi de dificultatea obţinerii de fonduri - parţial, s-a rezolvat prin aceste granturi parteneriale cu universitatea germană. Dar va trebui să găsim resurse de finanţare inclusiv la nivel naţional, vom accesa Planul Naţional de Cercetare Arheologică de pe lângă Ministerul Culturii. Din fericire, autorităţile judeţene din Arad au înţeles importanţa sitului şi se vor implica, începând din 2019, în alocarea unor fonduri pentru această cercetare.
- Există o perspectivă de finalizare a sitului de la Sântana?
- Trebuie înţeles că cercetarea ştiinţifică sistematică se face fără a fi epuizat integral situl. Nici o generaţie de arheologi nu are voie să finalizeze un sit, decât atunci când e vorba de lucrări mari de infrastructură, când se fac intervenţii de arheologie preventivă. Cercetările se fac pentru clarificare şi valorificarea unor elemente, pentru că metodele, tehnologia, chiar şi stilul de muncă diferă de la o generaţie la alta. În secolul XIX se săpa după ziduri şi se mergea de-a lungul lor. În arheologia modernă, s-a trecut la secţionarea acestor complexe, transversal pe ziduri, ca să li se observe profilul, structura, fără să distrugă totul. Când se descoperă totul, intervine o sarcină extraordinară pe cel care administrează, pentru că trebuie să facă restaurări foarte ample. Un exemplu e Cetatea Pompei, unde se văd problemele, a fost restaurată în perioada interbelică, dar s-a început încă din secolul XIX. A rămas un oraş roman liber, te poţi plimba pe străzi romane, case romane, dar zidurile au început să cadă, pentru că trebuie permanent finanţat, monitorizat şi întreţinut, ceea ce este foarte greu.
"Troia" Aradului, în declaraţii
Prof. RÜdiger Krause, Universitatea "Goethe", Frankfurt
"Este una dintre cele mai mari fortificaţii preistorice din Europa"
"Este una dintre cele mai mari fortificaţii preistorice din Europa. Cercetarea pe care o facem în România vizează o perioadă contemporană cu cea miceniană din Grecia. Tot pe teritoriul României suntem implicaţi şi în alte două situri arheologice, de la Teleac (jud. Alba) şi Corneşti (jud. Timiş). Dorim să atragem şi alte surse de finanţare, deoarece acest vestigiu istoric ne mai poate dezvălui multe aspecte ale vieţii de atunci. Am identificat inclusiv un posibil conflict armat, un război care a dus la cucerirea acestei cetăţi".
Dr. Florin Gogâltan, reprezentantul Institutului de Arheologie şi Istorie a Artei al Academiei Române din Cluj-Napoca
"Această cetate este contemporană cu Homer"
"Această cetate este contemporană cu Homer. Comparaţia pe care o fac nu este deloc deplasată. Troia a fost construită din piatră, pentru că acest material de construcţie exista în zonă. La Sântana, s-au folosit lemn şi pământ, dar construcţia este mai complexă decât cea grecească, cu trei rânduri de fortificaţii. Am folosit un sistem de magnetometrie pentru a «desena» de la suprafaţă conturul cetăţii, urmând să săpăm, în continuare, conform datelor înregistrate de aparate. Pot să vă spun că, practic, Sântana a fost o adevărată capitală a acestei zone, în secolele XIV-XII î.Hr".
Daniel Tomuţa, primarul oraşului Sântana
"Vrem să creăm un pol turistic"
"Dincolo de mândria locală, această Cetate poate fi un simbol turistic al zonei. Chiar ne dorim să introducem în masterplanul de turism acest sit arheologic, să creăm un pol turistic la Sântana. Localitatea noastră este situată în zona de nord-vest a judeţului Arad, la o distanţă de 28 km de municipiul Arad. Localitatea a fost declarată oraş în anul 2003. Acces pe calea ferată: Timişoara-Arad-Oradea şi, cu o deviere de 7 km, pe şoseaua Arad-Oradea."
Foto: Arhiva Complexului Muzeal Arad
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
