O mare descoperire în Câmpia Aradului - O Troia a României!

- Cetatea de la Sântana -

- La începutul lunii august, un grup de istorici români și germani au făcut publice rezultatele unor cercetări arheo­logice efectuate, în ultimii zece ani, în situl arheologic de la Sântana, județul Arad. Ceea ce au descoperit acolo, în "Ceta­tea Veche", i-a făcut să asemene acest spațiu cu vestita ceta­te Troia, din Grecia antică. Despre ce anume este vorba, ne-a vorbit Ioan Constantin Inel, direc­torul Complexului Muzeal Arad, instituție sub auspiciile căreia se desfășoară cercetările -

"Mureșul, autostrada antichității"

- Descoperirile arheologice de la Sântana, din județul Arad, au o importanță covârșitoare pentru preistoria românească. Vă rog să explicați, pen­­tru cititorii revistei noastre, despre ce este vorba.

- Proiectul de cer­ce­tare pentru Cetatea Ve­che de la Sântana, jud. Arad, este dedicat unui sit arheologic de foarte mari dimensiuni. For­ti­ficația în sine ocupă pes­te 80 de hectare în teren, clasifi­cată în lista mo­nu­men­telor istorice ale Ro­mâ­niei în cate­go­ria A, ceea ce înseamnă cate­gorie de importanță na­țională. Acest proiect a fost demarat în 2008-2009, de Complexul Mu­­zeal Arad, în par­teneriat, atunci, cu In­stitutul Ger­man de Ar­heologie de la Berlin și cu Mu­ze­ul din Bochum. În urmă cu doi ani, a intrat în acest par­te­neriat și Uni­ver­sitatea "Goethe" din Frank­furt, ei activând un pro­iect ce vizează "Con­flic­te militare în epoca târzie a bronzului în spațiul din­tre Munții Taunus (Landul Essen, unde e și Frank­furt) și Munții Carpați". Din partea germa­nă, proiectul este coordonat de prof. Rüdiger Krau­se, de la Universitatea "Goethe", iar coordonarea știin­țifică a sitului este asigurată de dr. Florin Gogâltan, de la Institutul de Arheologie și Istoria Artei din Cluj-Napoca, filială a Academiei Române, domnia sa fiind un important cercetător al Epocii Bronzului.

- De ce au ales nemții să cerceteze o suprafață atât de mare?

- Într-adevăr, este un spațiu foarte mare pe care acest proiect îl acoperă. Specialiștii germani au ales un asemenea grant de cercetare pentru posibilitatea de a lucra în arii diverse, de la așezări de pe teri­toriul german, până în zona Panonică, și apoi în Câmpia Mureșului și pe Valea Mureșului, în interio­rul Transilvaniei. Asta, și pentru că se știa de mult, din datele istorice și arheologice, că Transilvania a fost sursa principală de sare în preistorie, care era material de bază pentru toate relațiile comerciale. Noi avem aici cele mai bogate depozite de sare, în Depresiunea Transilvaniei, iar comerțul cu sare se făcea pe Mureș. Ar­heologii chiar agreea­ză expresia conform căreia Mu­reșul este "autostrada antichi­tă­ții", calea de circula­ție a tuturor po­poa­re­lor spre aces­te locuri sau de aici spre Eu­ropa.
Desigur, avem și resursele minerale, minereurile de aur și argint din Apuseni, care erau deja exploa­tate în Epoca Bronzu­lui. Dovadă în acest sens e și descope­ri­rea, la sfârșitul seco­lului XIX, a unui foarte important și va­loros tezaur din piese de aur, în tim­pul con­struirii căii fe­rate Sântana-Arad. A­tunci s-a găsit un mormânt în care erau depuse aceste piese de aur cu forme de in­spirație vegetală, niș­te frunze foarte fru­mos lucrate, dublate două câte două, acest tezaur aflându-se azi în co­lecția Muzeului Național din Budapesta.

Una dintre cele mai mari fortificații din Europa

- Care sunt descoperirile mai speciale de la Sântana?

- Ansamblul fortificat este extrem de important pentru că, pe lângă elementele strict de fortificație pe care le pre­zintă - șanțuri de apă, valuri de pământ, palisade peste șanț - are o locuire extrem de in­ten­să în interior, lucru foarte rar întâlnit în restul for­tifi­ca­țiilor de asemenea di­mensiuni de pe terito­riul Ro­mâniei și din partea central-est euro­peană. În fapt, proiectul de cercetare demon­strează că situl de la Sântana este una dintre cele mai mari forti­ficații de gen din Europa; de pe teritoriul României este a doua, cea mai mare fiind în apro­piere de Sântana, la Cornești, județul Timiș, unde sunt peste 400 de hectare de fortificații, iar cea de-a treia, pe Valea Mureșului, la Teleac, județul Alba, care are 30 de hectare. Aceste forti­ficații re­pre­zintă centre de con­trol al puterii pe o anumită regiune și pentru epoca respectivă, Epoca Bron­zului, respectiv ori­zon­tul se­colelor 14-12 îna­inte de Christos. Asta în­seamnă că, în urmă cu apro­ximativ 3400 de ani, cetatea de la Sântana funcționa ca o fortificație și, cel mai pro­babil, ca un oraș-ce­tate al perioadei pre­istorice.

- Care ar fi explicația dimensiunilor impresio­nante ale acestei fortificații?

- Dimensiunile cetății Sântana par a fi fost cali­brate în funcție de comunitatea locală, pentru că incinta trebuia să asigure, în caz de primejdie, adu­narea și protejarea în interior a comunității, a uniu­nii de triburi, a tuturor celor supuși căpeteniei de care vă vorbeam. Deși aceste populații nu erau foar­te mari, în interior veneau cu tot cu turmele de ani­male, și aceasta explică dimensiunile foarte mari ale fortificației. Oricum am lua-o, fortificația de la Sân­tana, după amplitudine, după dimensiuni, după ca­rac­teristici, este una dintre cele mai importante din această parte a Europei și cea mai locuită din cele trei fortificații de acest tip din țara noastră.

- De ce s-a spus, chiar și în mediul științific, că situl de la Sântana ar fi o "Troia a României"?

- Orizontul de timp este similar cu al cetății Troia, de aici și asemănarea cu aceasta. Diferența între aceste fortificații de pământ și lemn din țara noastră și cele de pe coasta Asiei Mici și din Grecia e că acolo s-a preferat construcția în piatră. Șansa acelor cetăți a fost consemnarea lor în Poemele Ho­merice, ca fiind locuri de viață intensă, cu perso­naje, cu regi, căpetenii, mari eroi, care s-au luptat, care au avut poveștile lor, viața lor, familii, iubiri, dușmănii.

- Aminteați de o structură a zidurilor diferită de cea a cetății Troia...

- La noi, structura zidurilor e de chirpici, cu o teh­nică de construcție spectaculoasă: valul de apă­rare e construit din straturi de arbuști întregi, așezați orizontal, la bază, peste care s-a pus un strat de piatră de râu adusă de la mare distanță și pia­tră de carie­ră din zona Co­vă­sânț. Peste aceste două paturi s-a bătut lut, apoi în acest brâu de lut, s-a realizat o țesătură din trunchiuri groase de copaci, așe­zați verti­cal, ridicând înăl­țimea zidului cu încă 2-3 m.

Un palat preistoric, locuit de un rege

- Credeți că mai sunt sur­prize de proporții pe care acest sit să le ofere în viitorul apro­piat?

- S-ar putea să apară sur­prize, pentru că arheolo­gia ofe­ră mereu surprize. Acum putem face doar presupu­neri. Asta e și fru­musețea arheologiei, unde, fără șansă și fără o pre­gătire științifică deosebită, nu se poate lucra. Cele trei instituții implicate în cerceta­rea acestui sit și-au dat mâna pe un proiect de cercetare ce va pune în circuit un sit arheologic și o poveste extrem de interesantă. Ne dorim ca în anul următor să con­tinuăm să abordăm, pe lângă ele­mentele de fortifi­cație secționate până acum, o struc­tură care a fost identificată la prospecțiunile arheologice. Este vor­ba de o aglomerare de formă dreptunghiulară, unde se pare că ar fi un palat, o clă­dire de foarte mari dimensiuni, de 100 x 40 me­tri. Acum putem doar presupune că acolo a fost un palat preis­toric, din Epoca Bronzului. Cu siguranță, fortificația în sine, faptul că există deja dovezi ce atestă locui­rea sa intensă în interior ne duce la ideea că existau o aristocrație și un pol de putere, o căpe­tenie militară foarte importantă, probabil chiar un rege local, care locuia permanent în interiorul ce­tății.

- Dvs. ați preluat recent conducerea "Com­plexului Muzeal Arad", după o activitate de peste 15 ani la Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia, cu rezultate remarcabile. Care sunt intențiile de viitor, mai cu seamă în ceea ce pri­vește acest sit de la Sânta­na?

- Intenționăm să conti­nuăm cercetările, pentru a ne lămuri în legătură cu carac­terul locuirii acestei fortifi­cații, permanent sau tempo­rar. Dacă se dovedește că acea formațiune drept­un­ghiu­­lară de care vă vorbeam este un palat preistoric, lu­crurile vor sta cu totul altfel.
Noi săpăm într-un an câ­teva sute de metri pătrați, în cadrul acestor proiecte. Di­ficultatea cercetării este dată și de dificultatea obținerii de fonduri - parțial, s-a rezolvat prin aceste granturi partene­ria­le cu universitatea germană. Dar va trebui să gă­sim resurse de finanțare inclusiv la nivel națio­nal, vom accesa Planul Național de Cercetare Ar­heo­­lo­gică de pe lângă Ministerul Culturii. Din feri­cire, autoritățile județene din Arad au înțeles im­portanța sitului și se vor implica, începând din 2019, în alo­carea unor fonduri pentru această cer­cetare.

- Există o perspectivă de finalizare a sitului de la Sântana?

- Trebuie înțeles că cercetarea științifică siste­ma­­tică se face fără a fi epuizat integral situl. Nici o generație de arheologi nu are voie să finalizeze un sit, decât atunci când e vorba de lucrări mari de in­frastructură, când se fac intervenții de arheologie pre­ventivă. Cercetările se fac pentru clarificare și va­­lorificarea unor elemente, pentru că metodele, tehnologia, chiar și stilul de muncă diferă de la o ge­nerație la alta. În secolul XIX se săpa după ziduri și se mergea de-a lungul lor. În arheologia modernă, s-a trecut la secționarea acestor complexe, trans­versal pe ziduri, ca să li se observe profilul, struc­tura, fără să distrugă totul. Când se descoperă totul, intervine o sarcină extraordinară pe cel care admi­nis­trează, pentru că trebuie să facă restaurări foarte ample. Un exemplu e Cetatea Pompei, unde se văd problemele, a fost restaurată în perioada interbelică, dar s-a început încă din secolul XIX. A rămas un oraș roman liber, te poți plimba pe străzi romane, case romane, dar zidurile au început să cadă, pentru că trebuie permanent finanțat, monitorizat și între­ținut, ceea ce este foarte greu.


"Troia" Aradului, în declarații


Prof. RÜdiger Krause, Universitatea "Goethe", Frankfurt
"Este una dintre cele mai mari fortificații preistorice din Europa"

"Este una dintre cele mai mari fortificații pre­istorice din Europa. Cercetarea pe care o fa­cem în România vi­zează o perioadă contemporană cu cea mi­ce­niană din Grecia. Tot pe te­ritoriul României suntem im­pli­cați și în alte două situri arheo­logice, de la Teleac (jud. Alba) și Cornești (jud. Timiș). Do­rim să atragem și alte surse de finanțare, deoa­rece acest vestigiu istoric ne mai poate dez­vălui multe as­pecte ale vieții de atunci. Am iden­tificat inclusiv un posibil conflict armat, un război care a dus la cucerirea acestei cetăți".



Dr. Florin Gogâltan, reprezentantul Institutului de Arheologie și Istorie a Artei al Academiei Române din Cluj-Napoca
"Această cetate este contemporană cu Homer"

 "Această cetate este contemporană cu Homer. Comparația pe care o fac nu este deloc deplasată. Troia a fost construită din piatră, pentru că acest material de construcție exista în zonă. La Sântana, s-au folosit lemn și pământ, dar construcția este mai complexă decât cea gre­ceas­că, cu trei rânduri de forti­ficații. Am folosit un sistem de magneto­metrie pentru a «dese­na» de la suprafață conturul ce­tății, ur­mând să săpăm, în con­tinuare, conform datelor în­re­gistrate de aparate. Pot să vă spun că, practic, Sântana a fost o adevărată capi­tală a acestei zone, în secolele XIV-XII î.Hr".



Daniel Tomuța, primarul orașului Sântana
"Vrem să creăm un pol turistic"

  "Dincolo de mândria locală, această Cetate poate fi un simbol turistic al zonei. Chiar ne dorim să introducem în mas­terplanul de turism acest sit ar­heologic, să creăm un pol turistic la Sântana. Localitatea noastră este si­tuată în zona de nord-vest a județului Arad, la o distanță de 28 km de mu­nicipiul Arad. Localitatea a fost de­clarată oraș în anul 2003.  Acces pe calea ferată: Timișoara-Arad-Oradea și, cu o deviere de 7 km, pe șoseaua Arad-Oradea."

Foto: Arhiva Complexului Muzeal Arad