"Pacea socială", după sloganul decupat din cărţile vechi de partid, de tovarăşul devenit domn peste noapte, Ion Iliescu. Când au ieşit oamenii în Piaţa Universităţii, la începutul anilor '90, Ion Iliescu îşi dorea să fie pace. Până la urmă, a impus pacea cu bâtele minerilor. Urmaşul lui Ion Iliescu, Adrian Năstase, nu doar că şi-a dorit pacea, a reuşit să o înstăpânească peste România, de nu mai auzeai nici "pâs", atât era de apăsătoare. E drept că, spre deosebire de "tătucul" lui politic, Năstase nu a impus liniştea cu ciomagul, ci a cumpărat-o cu bănuţi. Nu-i mai puţin adevărat că, pe acest fond de pace, România a făcut câţiva paşi uriaşi spre NATO şi UE - nu chiar atât de mari, totuşi, cât să fie şi decisivi, ne dăm seama acum, în 2018. După Năstase, epoca liniştii a cam apus. Un zdrăngănit asurzitor de cătuşe a acoperit totul. Iar obsesia liniştii a cuprins, din nou, elita PSD-istă. Victor Ponta nu a avut parte de ea: focul de la Colectiv a explodat zgomotos în Piaţa Victoriei. Acum, regimul Dragnea ne vorbeşte din nou despre linişte, după ce tot el a bubuit cu petarde lacrimogene în faţa Guvernului. E doar ultimul gest - şi cel mai violent - dintr-o serie de forţări ale legii care a devenit "marca PSD" în mandatul preşedintelui Liviu Dragnea.
Şi cu cât "nefăcutele" guvernanţilor sunt mai mari şi înfioară mai tare societatea civilă românească şi partenerii externi ai României, cu atât liniştea e mai apăsătoare în PSD. O voce importantă - mai veche sau mai nouă - nu s-a ridicat împotriva unei politici care, în definitiv, brutalizează nu doar opoziţia aflată în stradă sau pe reţelele de socializare, ci şi viitorul unui partid care, la un moment dat, se dorea a fi o construcţie modernă de stânga. Sunt mulţumiţi foştii miniştri PSD - unii dintre ei, pe bună dreptate apreciaţi la vremea lor, măcar ca specialişti pe domeniile pe care erau numiţi să le conducă - de performanţele colegilor lor din "Grupul de la Videle"? Sunt mulţumiţi foştii şi actualii primari şi parlamentari PSD care se consideră oneşti şi fără muşte pe căciuli, de toată obsesia furibundă împotriva Justiţiei, doar pentru a scăpa pielea câtorva lideri? Sunt mulţumiţi intelectualii de stânga din partid - oameni, nu ne îndoim, mânaţi în luptă de nobile idealuri - de felul în care sunt calificaţi şi trataţi cei din diaspora de către înalţi funcţionari ai statului român? Dar de felul în care efectivele Jandarmeriei au acţionat împotriva femeilor şi copiilor care se întâmplau să se afle - la protest sau nu, dar cu gânduri paşnice - vineri, 10 august, în Piaţa Victoriei? Tăcere totală! Partidul vrea linişte...
*
Nu-i vorbă, în stilul deja consacrat de mazilirile lui Ion Iliescu, Adrian Năstase, Mircea Geoană sau Victor Ponta, şi Liviu Dragnea va cădea, la un moment dat, din vârful PSD. Mulţi din partid vor ridica atunci vocea, încercând să se delimiteze de "epoca Dragnea" şi să legitimeze noul legat. Dar ce preţ vor mai avea atunci cuvintele celor care azi tac mâlc, precum mistreţii infestaţi cu pestă în lanurile de porumb ale bieţilor oameni de la ţară?
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
