"Keanu Reeves e un partener minunat"
- De curând a avut loc premiera mondială a filmului "Siberia", în care joci alături de Keanu Reeves. Cum a fost această nouă experienţă a ta în lumea filmului "mare"?
- Nu îmi place să ierarhizez proiectele. Pur şi simplu, pornesc cu emoţii uriaşe şi un simţ al responsabilităţii acut, la fiecare nouă "luptă" pe care o dau cu rolurile. Evident că de data asta am avut emoţia de a lucra cu un nume uriaş în cinematografie, dar imediat ce am început repetiţiile, m-am simţit ca în cel mai productiv şi profund mediu creativ, unde faima era neimportantă şi era vorba doar de profesionalism şi de artă. Keanu e un partener minunat. Generos şi cu umor şi teribil de inteligent şi profund. De altfel, întreaga distribuţie a filmului era alcătuită din actori minunaţi, şi aproape după fiecare dublă aveam o senzaţie sublimă de "teatru bun". Era ca un jam session în care muzica te hipnotizează şi vezi că şi muzicienii zâmbesc de bucuria a ceea ce înfiripă.
- Ai un lung şir de filme în care ai jucat în compania unor monştri sacri ai cinematografiei mondiale, precum Tom Hanks, Jeremy Irons şi mulţi alţii. Ai amintiri legate de ei, demne de povestit mai departe?
- Am amintiri frumoase din toate aceste filmări, dar ele au toate legătură cu contextele lor. Te apropii de echipa ta, filmele devin mari familii cu ritmuri proprii, cu umor şi dinamici inexplicabile ulterior. Am avut noroc să întâlnesc oameni minunaţi, indiferent de coeficientul lor de celebritate. Nu-i pot diferenţia.
- Eşti actriţa preferată a multor regizori de film români. Cu care dintre ei îţi place să lucrezi şi de ce?
- Mi-ar plăcea să fiu cum spui, dar nu prea pare aşa. Îmi e dor să lucrez în România, să fiu cerută şi aici în film. M-ar bucura enorm să lucrez cu Cristi Puiu sau să lucrez din nou cu Cristian Mungiu. Aşa cum în teatru mi-aş dori să lucrez cu Alexandru Dabija şi, evident, Radu Afrim.
Lecţia mamei
- Mama mi-a dat prima lecţie, când am dat prima probă, la 9 ani. Mi-a spus ceva care cumva mi-a devenit motto - "spune replicile ca şi cum ar fi cuvintele tale". E atât de profund înscrisă ideea asta în mine, de a îmi asuma organic şi de a crede povestea.
- În teatru ai jucat în "Lolita", pe când erai încă elevă, avându-l ca partener pe Ştefan Iordache. Ce îţi aminteşti despre acel rol?
- Îmi amintesc tot. Fiecare zi a repetiţiilor, fiecare moment de graţie sau de tensiune. E o şcoală minunată să fii aruncat direct pe front, să nu ai timp să te răsfeţi, să înţelegi ce înseamnă să faci meseria asta, indiferent de considerente personale. Îmi e dor de Ştefan Iordache, "Nea Fane", de felul în care vorbea şi te fascina cu muzicalitatea lui, cu vocea de opium, cu prezenţa şi sufletul lui de scamator. Îi mulţumesc mereu doamnei Cătălina Buzoianu că m-a născut pentru scenă, că mi-a dat armură şi muniţie, că m-a inventat ca actriţă de teatru.
- Ambele. Şi mereu îmi e dor de cealaltă faţetă, în timp ce lucrez în vreuna dintre ele. Am nevoie de amândouă, de felul în care mă solicită şi mă antrenează. De energia şi ritmul unui platou, de adrenalina scenei.
"Îmi place să joc. Să construiesc personaje"
- Joci mult şi în teatrul independent. Spaţiul independent îi asigură unui actor mai multă libertate?
- Constrângeri şi libertăţi există în ambele realităţi, şi în instituţie, şi în guerrillă. Prefer să nu mă definesc printr-o limitare, nu cred că adevărul se găseşte doar într-o formă de teatru. Şi cred că un actor trebuie să fie maleabil, versatil şi deschis la minte. Mie îmi place să joc. Îmi place să construiesc personaje. Îmi place să îmi şochez imaginaţia, să devin eu-ne-eu.
- Având un succes impresionant în străinătate, te-a bătut vreodată gândul să pleci definitiv din ţară?
- Habar nu am ce e succesul încă. De lucru să fie... şi nu. Nu am să plec.
"Talentul nu e epilepsie artistică"
- Cred că talentul e cu adevărat rar. El trebuie dus în palme cu un simţ de responsabilitate uriaş, parafrazându-l pe Vlad Mugur. Iar talentul nu e epilepsie artistică şi orgoliu, e versatilitate, răbdare, anduranţă şi interes. E ceva de care trebuie să ai grijă în fiecare clipă, dinlăuntrul "gazdei" sale şi din afară. Poate că selecţia ar trebui să fie mai radicală la începuturi, pentru a preîntâmpina dezamăgirile târzii.
- Care sunt nemulţumirile tale ca actriţă faţă de "sistemul" teatral?
- Iată un răspuns pentru mine însămi, nu pentru ochii cititorului. Nu îmi plac lamentările. Poate doar lipsa de solidaritate între generaţii e de sancţionat public. Şi lăcomia celor mari, în defavoarea rezultatului de calitate.
- Care sunt proiectele tale următoare şi unde te pot vedea spectatorii?
- La Teatrul Act, multiubitul meu Act, la Bulandra, Comedie, Metropolis, Godot. Anunţ eu într-o veselie spectacolele pe facebook. Şi despre proiecte povestim când se vor împlini.
- Ai planuri de vacanţă sau în vara aceasta munceşti?
- O să călătoresc ceva timp şi ne vedem în stagiunea următoare, cu mult drag!
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
