Ceea ce m-a făcut să nu renunţ la a vă informa despre efectele consumului de cereale ce conţin gluten (grâu, orz, ovăz şi secară) şi derivate din acestea, a fost faptul că am găsit ieri, în două inimi de pui, câte un vierme lung de aproape 20 cm. Arătau ca două fire de aţă albă mai groasă, motiv pentru care mi-am pus ochelarii de citit pentru a mă uita mai bine. Soţul meu a confirmat că sunt viermi. A apărut în minte întrebarea firească: cum ajung organele să conţină viermi? La orice căutare pe net, putem afla modalităţile prin care ouăle şi larvele de paraziţi ajung în sistemul nostru digestiv şi că, din intestin(e), ajung în sânge şi mai departe în ţesuturi şi organe. Mai găsim menţionat că: "trecerea din intestine în alte organe se poate realiza pe fondul unei flore intestinale dezechilibrate", or intestinele sunt proiectate pentru a transfera în sânge nutrienţii proveniţi din alimentaţie, nu şi bacterii, fungi, paraziţi etc.
Acum doi ani şi jumătate, o prietenă a insistat, ştiind că mă plângeam, printre multe altele, şi de oboseală cronică, să fac un experiment şi să nu mănânc timp de o lună nimic care să conţină gluten, apoi să consum pâine şi să văd dacă există vreo diferenţă. Ar trebui, spunea ea, ca după o lună fără gluten, să mă simt mult mai bine, iar după trei luni să fiu un alt om, în sens pozitiv. La acel moment, pentru mine era de neconceput să renunţ la pâine, paste, produse de patiserie, prăjituri şi dulciuri de orice fel, conştientă fiind de dependenţa mea faţă de ele. Am preferat să cumpăr un test de intoleranţă la gluten care, făcându-l, a ieşit negativ, iar mie mi-a convenit rezultatul. Deşi aflasem că testul nu e sigur, subiectul a rămas închis, iar eu am suferit în continuare.
Acum vreo două luni, s-a difuzat o emisiune cu caracter medical pe postul tv BBC Earth, care trata şi tema intoleranţei şi alergiei la gluten. Invitaţi în emisiune erau cercetători englezi care explicau faptul că glutenul însuşi sau o proteină pe care o conţine (părerile sunt împărţite, dar nu e relevant pentru noi, ca nespecialişti) atunci când ajunge în intestinul subţire, atacă mucoasa acestuia şi îi produce nişte microorificii prin care trec din intestin direct în sânge toate tipurile de bacterii (şi "bune", şi "rele") care, prin intermediul circuitului sangvin, ajung la ţesuturi şi organe, produc inflamaţie, iar asta se petrece la toţi oamenii, într-o măsură mai mică sau mai mare. Exact acelaşi lucru se întâmplă şi cu ouăle de paraziţi şi aşa apar viermii în inimile de pui...
Cu mulţi ani în urmă, am citit undeva faptul că dacii erau mult mai viguroşi înainte să cultive şi să mănânce grâu. Informaţia mi s-a părut demnă de reţinut şi de aflat, cândva, răspunsul la întrebarea: "de ce?". Iată că a venit momentul să îl cunoaştem. Pe vremea lui Iisus Christos, dacă este corect ceea ce am citit undeva, pâinea nu era preparată din grâu, ci dintr-un amestec de legume. Mai mult decât atât, grâul pe care îl consumăm astăzi este modificat genetic de prin anii '60 ai secolului trecut, iar efectele lui asupra corpului uman nu s-au studiat niciodată, iar dacă e să ne uităm la explozia de obezitate în lume... Nu doar zahărul, grăsimea şi alcoolul sunt vinovate pentru aceasta. Cu doar 10.000 de ani în urmă, cerealele au început a fi cultivate pe planetă, o perioadă mult prea scurtă pentru ca organismele umane şi animale să devină adaptate 100% la acestea. Dacă adăugăm şi modificarea genetică intervenită pentru creşterea productivităţii de 10 ori la hectar... nu ne putem aştepta la nimic bun.
Revenind în prezent, după vizionarea emisiunii, am hotărât cu soţul meu să facem experimentul de o lună fără gluten, să vedem dacă se schimbă ceva în starea noastră generală. S-a întâmplat ca după doar două săptămâni de la noul regim instituit, să avem ocazia să facem nişte analize medicale. Astfel, am avut surpriza să constatăm că scăzuseră glicemia, colesterolul, inflamaţia în corp, iar parametrii de funcţionare a organelor noastre sensibile erau la valori nemaiîntâlnite până atunci în analizele noastre, în sens pozitiv. Suplimentar, amândoi am perceput o stare de limpezire a minţii, scăderea până la dispariţie a balonării, o reducere a tensiunii arteriale, a durerilor articulare şi multe altele. Precizez că ne-am dat seama că nici în acea lună de experiment n-am evitat total glutenul. E ascuns în bomboane, în ciocolată, în anumite tipuri de muştar, în unele mezeluri etc. Practic, trebuie să citim toate etichetele produselor pe care le cumpărăm pentru a le consuma.
Se ştie din popor că pâinea multă prosteşte. Am aflat acum că lipsa pâinii cu gluten din alimentaţie ne face mai deştepţi. După o lună fără gluten sau aproape fără el, la unele jocuri speciale pentru întreţinerea creierului, mi-au crescut performanţele cu aproape 30%.
Spunând şi altora cât de bine e să renunţe în primul rând la consumul de pâine, am aflat, cu surprindere, că oamenii care nu obişnuiesc să mănânce pâine nici la felul I, nici la felul II, sunt mult mai sănătoşi şi n-au dureri articulare decât foarte rar şi la vârste înaintate. Şi nici burtă "de pâine" n-au.
La încheierea experimentului, am consumat două zile pâine. Eu m-am balonat imediat, mi-a crescut tensiunea arterială, îmi plesnea capul de durere şi simţeam că mi se umflă creierul. În prima zi după cele două cu consum de pâine, nici n-am putut să vorbesc vreo 8 ore, de rău ce îmi era. Încă două zile am suferit destul de mult şi n-am putut munci deloc. La soţul meu, fiind mai sănătos, manifestările au fost altele, mai blânde, dar nelipsind balonarea şi influenţa negativă asupra organelor sale. Am renunţat imediat la gluten, definitiv, sper, şi nu mai dau pâine nici la animale, pentru că nici ele nu sunt adaptate 100% consumului de gluten. Am observat de curând că inclusiv mărcile de hrană ieftine pentru animale (pe net) scriu pe ambalaj că produsul nu conţine grâu, iar asta nu e întâmplător.
În cartea pe care v-o recomand mai jos, autorul precizează că cel mai bine este să nu consumăm deloc gluten, nu ocazional sau câte puţin în fiecare zi, iar gluten ascuns există în produse la care nu te aştepţi. Acesta se elimină din corp în 30-45 de zile, de la caz la caz. Cartea se numeşte "Dieta fără gluten", e scrisă de medicul cardiolog american Wiliam Davis (se găseşte şi sub formă de pdf pe net); găsim cazuistică, experimente şi studii efectuate pe această temă. La finalul cărţii, sunt reţete de preparate fără gluten, inclusiv de prăjituri.
Chiar dacă nu vă tentează să faceţi experimentul de o lună fără gluten şi nici nu veţi citi cartea, doresc să reţineţi următoarele:
1. Consumul de gluten favorizează orice boală sau sensibilitate pe care o aveţi în corp prin inflamaţia pe care o produce, şi oricât de sănătoşi sunteţi acum, mai devreme sau mai târziu, prezenţa glutenului în organism vă va influenţa negativ calitatea vieţii, începând cu articulaţiile, coloana vertebrală, vederea, inima, pancreasul (diabet zaharat), creierul etc.
2. Pentru persoanele cu probleme multe şi complexe de sănătate fizică şi/sau psihică este esenţial să elimine total glutenul din alimentaţie. În cartea dr. Davis sunt menţionate efectele scoaterii glutenului din alimentaţie pentru cei bolnavi de schizofrenie, autism şi chiar cancer.
Dacă faceţi experimentul, e bine să vă popularizaţi experienţa, pentru că fără exemple ca al nostru, oamenii sunt tentaţi să-i creadă pe nutriţionişti, iar unii dintre ei declară că renunţarea la gluten este un moft şi o modă.
Sănătate vă doresc tuturor, oriunde v-aţi afla!
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
