Om de radio, jurnalist şi activist civic, muzician ce îşi cânta în adolescenţă nemulţumirea faţă de sistem sub numele de Escu, Mihai Molocea a trecut de cealaltă parte a baricadei în viaţa socială şi politică, devenind cel mai tânăr consilier local. Exemplu de modestie şi onestitate, el încearcă de opt ani să schimbe sistemul din interior, sau măcar să facă ceva bun pentru comunitatea în care trăieşte - oraşul Orăştie. Am stat de vorbă cu el despre nevoia de tineri în politică şi despre încercările unui astfel de pas curajos.
"Îmi iubesc foarte mult oraşul"
- Prima întrebare vine de la sine când discuţi cu cel mai tânăr consilier local din România: câţi ani aveţi, domnule Mihai Molocea?
- Nu există o statistică oficială în care să se spună că eu sunt cel mai tânăr consilier local, dar uite care e raţionamentul meu: când am candidat prima oară, în 2012, vârsta minimă era de 23 de ani pentru orice funcţie publică. Când mi-am depus candidatura nici nu aveam vârsta necesară, dar am împlinit-o în campania electorală, cu câteva zile înaintea votului. De-asta cred că am fost cel mai tânăr consilier din ţară. Acum am 28 de ani şi cred că sunt cel mai tânăr consilier la al doilea mandat.
- Ce te-a făcut să intri în bătălia politică, la o vârstă când tinerii, de obicei, sunt îndrăgostiţi, se gândesc la carieră profesională sau la afaceri?
- E adevărat că şi eu m-am gândit mult la anii ăştia de tinereţe, pe care puteam să îi folosesc altcumva... A fost un sacrificiu asumat, pentru că înainte de candidatură eram un om anti-sistem şi nu am vrut să aud nici de politică, nici de oameni politici. Pur şi simplu, mi-am dat seama că oricât aş comenta de pe margine şi oricât de nemulţumit aş fi, până nu mă apuc să fac ceva concret, nimic nu se va schimba, nici pentru mine, nici pentru comunitatea în care trăiesc. M-am gândit şi la varianta acţionării din interiorul unei organizaţii civice, dar în cele din urmă, am considerat că, orice ai face, depinzi de hotărârile luate în interiorul sistemului politic. Aşa m-am hotărât să merg direct la sursă, în centrul mediului decident, ca să zic aşa. Motivaţia principală a fost dorinţa de a schimba în bine viaţa comunităţii în care trăiesc, viaţa Orăştiei, un oraş pe care îl iubesc foarte mult.
"Cel mai greu este să vezi cum, brusc, atitudinea oamenilor faţă de tine se schimbă"
- De ce consideri că este un sacrificiu?
- Pentru că din experienţa mea (dar asta oricine poate să o verifice), în momentul în care intri în politică, cel mai greu este să vezi cum, brusc, atitudinea oamenilor faţă de tine se schimbă. Şi aici mă refer inclusiv la prieteni apropiaţi, la cercurile de cunoştinţe, la vecini. Se instalează o distanţă între tine şi cei ce îţi erau până odinioară apropiaţi. Apoi vin suspiciunile - că, sigur ai ceva interese, dacă ai intrat în politică, sigur eşti în cârdăşie cu cineva, sigur faci nişte şmecherii ca să îţi fie bine, şi sigur ai acces la nişte lucruri la care omul obişnuit nu are. Cred că asta e cea mai grea parte a sacrificiului, să îţi asumi o schimbare de atitudine majoră şi cumva nedreaptă a celor din jur. Apoi vin celelalte, probleme personale, cu care cumva mai poţi negocia, că sunt ale tale: nu mai ai timp de o carieră profesională (sunt zile în care nu poţi pleca din primărie, îţi iei un serviciu cu jumătate de normă), ai bani mai puţini, te vezi mai puţin cu familia, şi iubita trebuie să te accepte aşa, cu responsabilităţile astea. Am păr alb la 28 de ani, dar măcar ştiu că am dat tot ce am avut mai bun pentru o idee, pentru binele comun sau binele comunităţii. Cred că de fapt asta înseamnă să faci politică, să te pui în slujba cetăţeanului, cu spirit de sacrificiu.
"Perseverez în politică, aşteptând să vină şi alţi tineri"
- Absolut! Le-aş spune să facă pasul ăsta cât mai asumat şi cât mai responsabil, pentru că, în timp, se va produce un schimb de generaţii. Politicienii nu vor mai fi priviţi cu dezgust, cum sunt priviţi astăzi şi, cu siguranţă, în viitor, oamenii vor vedea că există şi politicieni bine intenţionaţi şi corecţi. Dar chiar şi acum avem în ţară exemple de comunităţi care au reuşit, în ciuda acestui context social şi politic. I-am vizitat şi mă întrebam: "Aici nu e tot România? De ce aici funcţionează lucrurile, şi în altă parte nu?". E nevoie de oameni de bună-credinţă şi de profesionişti. Am văzut că, într-o primărie, o mână de oameni care muncesc corect şi investesc banii unde trebuie pot face comunităţile mai fericite, cu o viaţă decentă, fără să mai fie nevoie să plece în străinătate. Ciugud, Oradea, Sibiu, Feldioara sunt doar câteva exemple unde politicieni oneşti au reuşit să dea o altfel de direcţie în administraţie şi politică şi să facă viaţa oamenilor mai bună, cu o perspectivă. Le-aş mai recomanda tinerilor să intre în politică şi dintr-un alt motiv. Eu am făcut pasul şi, de multe ori, am simţit că... din 19 consilieri, majoritatea votează într-o anumită direcţie, conform unor mentalităţi. Din păcate, unii funcţionari, chiar dacă sunt bine intenţionaţi, iau decizii conform unor repere, formate acum trei sau patru decenii. Câtă vreme nu se va schimba această majoritate, câtă vreme oamenii tineri, cu altă perspectivă, nu vor deveni masă critică, schimbarea nu se va putea face uşor. Nu trebuie să îţi propui să schimbi Universul sau ordinea mondială, ci doar să te întrebi cum ar arăta satele şi oraşele României dacă primăriile ar fi pline cu oameni tineri, dinamici şi flexibili, umblaţi prin lume. Eu perseverez în politică, aşteptând de opt ani să vină şi alţi tineri şi altfel de oameni, cu alte idei decât cei de acum. Asumarea politicii este singura variantă pe care o văd pentru a ieşi din actualul impas socio-politic. Poate părea puţin un om care intră în politică, dar dacă în consiliul local, alături de mine, ar fi încă zece tineri, indiferent de partid, raportul de forţe s-ar schimba, poate oraşul s-ar dezvolta pe termen lung pe o altfel de viziune. Orice tânăr care intră în politică este important şi trebuie încurajat şi susţinut de societate, pentru că nu e simplu. Câteodată, diferenţa pentru adoptarea unei decizii cu efecte pe ani de zile se joacă la un vot, într-un consiliu local.
- Se simte influenţa politicii de la Bucureşti în consiliul local al unui orăşel precum Orăştie?
- Sigur că se simte ceea ce se decide la Bucureşti - cel mai recent exemplu este reducerea impozitului pe venit, care ne-a micşorat serios bugetul local - dar în acelaşi timp, comunităţile locale au foarte multă libertate şi o mare şansă, numită "fonduri europene". Dacă ai multă determinare pentru a înfrunta hârţogăria finanţărilor europene, poţi să faci foarte multe lucruri bune pentru o comunitate, indiferent de ceea ce se întâmplă la Bucureşti.
"Politicienii ar trebui susţinuţi de tehnocraţi"
- Dacă ai avea puterea de a schimba ceva în sistem, ce ai face în primul rând?
- Primul lucru pe care l-aş face - aş separa mai bine rolurile în administraţie. Politicianul să se ocupe de viziunea de ansamblu şi de comunicarea cu cetăţenii, dar în jurul lui să fie o armată de profesionişti şi specialişti care să găsească şi să aplice soluţiile cele mai bune pentru ceea ce îşi propune politicianul, ca reprezentant al comunităţii. Părerea mea este că antagonizarea tehnocraţilor şi a politicienilor este o eroare: nicio categorie în sine nu este o soluţie, ele sunt de fapt complementare. Politicienii ar trebui să fie sprijiniţi şi susţinuţi foarte bine de tehnocraţi. Cei dintâi ar avea carismă şi comunicare bună cu cetăţenii, tehnocraţii - expertiza şi soluţiile. În felul ăsta, ar exista şi o comunicare foarte bună cu cetăţenii, dar şi o aplicare a celor mai bune soluţii.
- Cum pot fi convinşi tinerii să intre în politică? Ce argumente există ca să intri de bună-voie într-o lume cel puţin dubioasă, plină de ţoape şi corupţi?
- Este adevărat că peisajul politicii româneşti de după 1989 nu este deloc încurajator, şi foarte mulţi oameni buni, nu doar tineri, nu vor să intre în politică, scârbiţi de ceea ce înseamnă ea astăzi. Însă cred că aceasta este o jumătate de adevăr, pentru că se limitează doar la ultimele două decenii, or politica românească înseamnă mai mult de-atât. Ar trebui să privim lucrurile dintr-o perspectivă un pic mai largă: politică au făcut şi Maniu şi Coposu şi Regele Mihai şi Titulescu şi Brătianu. Putem avea o lungă listă de oameni extraordinari care au făcut politică în România şi cred că, în primul rând, la ei ar trebui să se gândească un tânăr, atunci când vrea să facă ceva pentru ţară sau pentru comunitatea din care face parte. Sunt convins că dacă un val important de tineri ar intra de mâine în politică având asemenea modele şi repere de verticalitate, în doar câţiva ani România ar arăta altfel.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
