Cele două Românii

Condamnarea la închisoare cu executare (trei ani şi şase luni) a lui Liviu Dragnea, şeful PSD-ului şi pre­şedintele Camerei Deputaţilor, era previzibilă şi normală.

În nicio democraţie din lume, un funcţionar care abuzează de putere, deturnând fonduri publice (banii Direcţiei pentru Protecţia Copilului Teleor­man, în cazul de faţă) nu poate scăpa de pedeapsă dacă nu repară prejudiciul. Condamnarea este nor­mală dacă legea (dispreţuită şi călcată în picioare de Liviu Dragnea) se aplică egal pentru toţi. În demo­craţiile reale ea este firească şi, practic, necontestată. La noi, după aproape doi ani de la accederea la putere a PSD-ului, s-au încercat toate tertipurile, artificiile legislative, pretextele juridice şi pseudojuridice, pen­tru a se împiedica punerea ei în aplicare. De la OUG 13 (adoptată "noaptea, ca hoţii"), la activismul febril în modificarea "cu adresă" a codurilor ju­ri­dice de către comisia parlamentară a "celebrului" "Ior­dache-altă între­bare", totul a fost pus în mişcare pentru sal­varea unui lider condamnat deja în alt dosar ("dosarul re­feren­dumului"). Împiedicat să-şi asume direct puterea exe­cutivă din cauza acestei condamnări, li­derul PSD a impus în fruntea insti­tuţiilor adminis­trative figuranţi din ce în ce mai docili, cu unicul scop de a distruge independenţa Justiţiei, pentru ca, scăpat de dosarele în aşteptare, "albit", să îşi asu­me pe faţă rolul prim, de "arhitect" al unei Românii su­puse total voinţei sale. Graba cu care s-a dat asaltul asupra Justi­ţiei este ex­plicabilă: Dragnea ştie foarte bine că gene­rosul program economic care a asigurat victoria partidului său la ale­geri este utopic şi consecinţele aplicării lui pentru dez­voltarea ţării nu vor întârzia să apară. Şeful PSD-ului a jucat după formula "totul sau nimic", vrând să deţină şi formal în­treaga putere în stat, pentru a face chiar el "ajus­tările" prin care să justifice eşecul programului de guvernare. Expe­rien­ţa celor doi premieri-surogat (Grindeanu şi Tudose) i-a în­tărit decizia asumării pe faţă a puterii, V.V. Dăncilă, robotul perfect al "şefu­lui", fiind doar un expedient temporar.
Condamnarea pronunţată de Curtea Supremă a re­pre­zentat o teribilă lovitură pentru orgoliul şi spe­ranţele aspi­rantului la deţinerea puterii absolute în România. Lui Liviu Dragnea "pohta" puterii i-a ac­ti­vat total instinctul de conser­vare şi i-a zgândărit adânc orgoliul de "politician fără pere­che". Toţi anii în care şi-a impus, "pas cu pas", dominaţia în interiorul PSD-ului (săpându-şi rivalii şi selectându-şi - în funcţie de vulnerabilităţile lor individuale - sus­ţinătorii "fideli") s-au dus dintr-odată pe râpă. Toate "mişcările" - atent concepute de "consilierii" săi străini - pentru dobân­di­rea respectabilităţii inter­na­ţionale au căzut în derizoriu. Drag­nea nu a crezut că, după toate asigurările şi amenin­ţările insinuate de el şi oamenii lui, Justiţia (încă) indepen­dentă va mai avea curajul să îl condamne. Inventatul "stat paralel" (adică toate instituţiile şi oamenii verticali moral care i-au stat în cale) era aproape înfrânt, ultima lui redută de normalitate, DNA, complet încercuită prin obli­garea pre­şedintelui ţării de către o CCR obedientă până la limită, să o demită pe conducătoarea acesteia, Laura Codruţa Kövesi, obiectul urii personale a lide­rului PSD-ist. Condamnarea l-a pus brusc pe Liviu Dragnea în situaţia unei fiare încolţite, care atacă pentru că nu mai are de ales. Dacă alţi inculpaţi de acelaşi tip au optat pentru refugii sigure (Madagascar, Costa Rica sau Serbia), el a exclus orice "retragere" (fie şi în însorita Brazilie unde, se pare, are afaceri mari), solicitând "combatanţilor" să fie "mai fermi, mai radicali", în raport cu sistemul care a îndrăznit să îl condamne. CEx-ul PSD (alcătuit numai din oa­menii de casă ai liderului) s-a reunit "monolitic" în jurul lui, susţinându-l total în decizia de a nu de­misiona de la preşedinţia Camerei Deputaţilor (cum onest ar face-o orice politician cu oarecare demnitate din de­mo­craţiile viabile) şi de la conducerea "par­ti­dului". Mai mult, CEx-ul a stipulat schimbarea ra­pidă, cu orice mijloace (OUG-uri, votarea în bloc, fără dezbatere, a legilor în Par­lament, decizii admi­nistrative "pe genunchi") a codurilor ju­ridice, pentru ca "şeful" să fie "eliberat". Cu actuala putere, în Ro­mânia, totul devine posibil, chiar şi legile juridice cu aplicare retroactivă. Prin acţiunea sa la ordinul liderului, CEx-ul PSD a dezvăluit, pentru prima oară pe faţă, că scopul său nu este "fericirea românilor", ci anularea se­paraţiei puterilor în stat, subjugarea politică a Justiţiei. O ţară întreagă este sacrificată pentru interesele unui singur om şi ale unei găşti de privilegiaţi, dependenţi de el.
Prin reacţia emoţională a CEx-ului său supus şi prin orgoliul său dictatorial, Liviu Dragnea a declan­şat un ade­vărat (latent deocamdată), război ci­vil. Există, alături de Ro­mânia lui Dragnea (a îm­bui­baţilor cu salarii şi pensii grase, a "capitaliştilor de cumetrie", beneficiari de contracte ilicite şi co­mi­sioane ilegale, dar şi a "clienţilor" cerşetori de po­meni electorale şi protecţii de doi bani, derizorii şi tem­porare), o Românie corectă şi cinstită, o ţară le­gală, care vrea să îşi apere valorile reale şi competiţia corectă, posibilă doar în democraţiile consolidate. Această Românie a reac­ţionat spontan la mişmaşurile puterii executive, deţinută de alianţa toxică PSD-ALDE-UDMR, prin manifestaţii în toate marile ora­şe ale ţării. Această Românie sprijină ferm puţi­nele instituţii statale care mai rezistă la asaltul penalilor şi nu se lasă îmbrobodită de insidioasa propagandă PSD-istă, cu teoriile ei conspiraţioniste despre statul paralel, abuzurile Justiţiei, binomuri ticăloase etc. CEx-ul PSD-ist a arătat, repet, pentru prima oară des­chis care este ţelul său real şi cum va căuta să îl atin­gă. Ca pe vremea lui Ceauşescu, şi cu dispreţ chiar şi pentru Parlamentul pe care îl domină, Drag­nea şi roboţii lui mecanici vor guverna prin decrete, în func­ţie de nevoile lor momentane, de bunul lor plac. Cu jude­cători lipsiţi de demnitate sau corupţi, cu procurori privaţi de libertatea de a ataca adevăratele abuzuri ale politicienilor, cu un Parlament redus la un rol pur decorativ (ca MAN-ul comunist), liderul PSD-ist va putea naviga în voie pe apele puterii abso­lute. Pentru asta însă trebuie să zdrobească cealaltă Românie. Sărăcită de plecarea în diaspora a forţelor ei vitale, minţită şi umilită de o administraţie coruptă în ticăloşia ei incompetentă, ea a fost împinsă de ultimele acţiuni PSD-ALDE-iste spre limită. Chiar dacă va fi înfrântă, cealaltă Românie nu va putea fi zdrobită. Ea este viitorul şi viitorul nu poate fi evitat!