În nicio democrație din lume, un funcționar care abuzează de putere, deturnând fonduri publice (banii Direcției pentru Protecția Copilului Teleorman, în cazul de față) nu poate scăpa de pedeapsă dacă nu repară prejudiciul. Condamnarea este normală dacă legea (disprețuită și călcată în picioare de Liviu Dragnea) se aplică egal pentru toți. În democrațiile reale ea este firească și, practic, necontestată. La noi, după aproape doi ani de la accederea la putere a PSD-ului, s-au încercat toate tertipurile, artificiile legislative, pretextele juridice și pseudojuridice, pentru a se împiedica punerea ei în aplicare. De la OUG 13 (adoptată "noaptea, ca hoții"), la activismul febril în modificarea "cu adresă" a codurilor juridice de către comisia parlamentară a "celebrului" "Iordache-altă întrebare", totul a fost pus în mișcare pentru salvarea unui lider condamnat deja în alt dosar ("dosarul referendumului"). Împiedicat să-și asume direct puterea executivă din cauza acestei condamnări, liderul PSD a impus în fruntea instituțiilor administrative figuranți din ce în ce mai docili, cu unicul scop de a distruge independența Justiției, pentru ca, scăpat de dosarele în așteptare, "albit", să își asume pe față rolul prim, de "arhitect" al unei Românii supuse total voinței sale. Graba cu care s-a dat asaltul asupra Justiției este explicabilă: Dragnea știe foarte bine că generosul program economic care a asigurat victoria partidului său la alegeri este utopic și consecințele aplicării lui pentru dezvoltarea țării nu vor întârzia să apară. Șeful PSD-ului a jucat după formula "totul sau nimic", vrând să dețină și formal întreaga putere în stat, pentru a face chiar el "ajustările" prin care să justifice eșecul programului de guvernare. Experiența celor doi premieri-surogat (Grindeanu și Tudose) i-a întărit decizia asumării pe față a puterii, V.V. Dăncilă, robotul perfect al "șefului", fiind doar un expedient temporar.
Condamnarea pronunțată de Curtea Supremă a reprezentat o teribilă lovitură pentru orgoliul și speranțele aspirantului la deținerea puterii absolute în România. Lui Liviu Dragnea "pohta" puterii i-a activat total instinctul de conservare și i-a zgândărit adânc orgoliul de "politician fără pereche". Toți anii în care și-a impus, "pas cu pas", dominația în interiorul PSD-ului (săpându-și rivalii și selectându-și - în funcție de vulnerabilitățile lor individuale - susținătorii "fideli") s-au dus dintr-odată pe râpă. Toate "mișcările" - atent concepute de "consilierii" săi străini - pentru dobândirea respectabilității internaționale au căzut în derizoriu. Dragnea nu a crezut că, după toate asigurările și amenințările insinuate de el și oamenii lui, Justiția (încă) independentă va mai avea curajul să îl condamne. Inventatul "stat paralel" (adică toate instituțiile și oamenii verticali moral care i-au stat în cale) era aproape înfrânt, ultima lui redută de normalitate, DNA, complet încercuită prin obligarea președintelui țării de către o CCR obedientă până la limită, să o demită pe conducătoarea acesteia, Laura Codruța Kövesi, obiectul urii personale a liderului PSD-ist. Condamnarea l-a pus brusc pe Liviu Dragnea în situația unei fiare încolțite, care atacă pentru că nu mai are de ales. Dacă alți inculpați de același tip au optat pentru refugii sigure (Madagascar, Costa Rica sau Serbia), el a exclus orice "retragere" (fie și în însorita Brazilie unde, se pare, are afaceri mari), solicitând "combatanților" să fie "mai fermi, mai radicali", în raport cu sistemul care a îndrăznit să îl condamne. CEx-ul PSD (alcătuit numai din oamenii de casă ai liderului) s-a reunit "monolitic" în jurul lui, susținându-l total în decizia de a nu demisiona de la președinția Camerei Deputaților (cum onest ar face-o orice politician cu oarecare demnitate din democrațiile viabile) și de la conducerea "partidului". Mai mult, CEx-ul a stipulat schimbarea rapidă, cu orice mijloace (OUG-uri, votarea în bloc, fără dezbatere, a legilor în Parlament, decizii administrative "pe genunchi") a codurilor juridice, pentru ca "șeful" să fie "eliberat". Cu actuala putere, în România, totul devine posibil, chiar și legile juridice cu aplicare retroactivă. Prin acțiunea sa la ordinul liderului, CEx-ul PSD a dezvăluit, pentru prima oară pe față, că scopul său nu este "fericirea românilor", ci anularea separației puterilor în stat, subjugarea politică a Justiției. O țară întreagă este sacrificată pentru interesele unui singur om și ale unei găști de privilegiați, dependenți de el.
Prin reacția emoțională a CEx-ului său supus și prin orgoliul său dictatorial, Liviu Dragnea a declanșat un adevărat (latent deocamdată), război civil. Există, alături de România lui Dragnea (a îmbuibaților cu salarii și pensii grase, a "capitaliștilor de cumetrie", beneficiari de contracte ilicite și comisioane ilegale, dar și a "clienților" cerșetori de pomeni electorale și protecții de doi bani, derizorii și temporare), o Românie corectă și cinstită, o țară legală, care vrea să își apere valorile reale și competiția corectă, posibilă doar în democrațiile consolidate. Această Românie a reacționat spontan la mișmașurile puterii executive, deținută de alianța toxică PSD-ALDE-UDMR, prin manifestații în toate marile orașe ale țării. Această Românie sprijină ferm puținele instituții statale care mai rezistă la asaltul penalilor și nu se lasă îmbrobodită de insidioasa propagandă PSD-istă, cu teoriile ei conspiraționiste despre statul paralel, abuzurile Justiției, binomuri ticăloase etc. CEx-ul PSD-ist a arătat, repet, pentru prima oară deschis care este țelul său real și cum va căuta să îl atingă. Ca pe vremea lui Ceaușescu, și cu dispreț chiar și pentru Parlamentul pe care îl domină, Dragnea și roboții lui mecanici vor guverna prin decrete, în funcție de nevoile lor momentane, de bunul lor plac. Cu judecători lipsiți de demnitate sau corupți, cu procurori privați de libertatea de a ataca adevăratele abuzuri ale politicienilor, cu un Parlament redus la un rol pur decorativ (ca MAN-ul comunist), liderul PSD-ist va putea naviga în voie pe apele puterii absolute. Pentru asta însă trebuie să zdrobească cealaltă Românie. Sărăcită de plecarea în diaspora a forțelor ei vitale, mințită și umilită de o administrație coruptă în ticăloșia ei incompetentă, ea a fost împinsă de ultimele acțiuni PSD-ALDE-iste spre limită. Chiar dacă va fi înfrântă, cealaltă Românie nu va putea fi zdrobită. Ea este viitorul și viitorul nu poate fi evitat!