Acasă, în natură

Pădurea nu e o lume aflată undeva la distanţă, izolată, ci acoperă o mare parte a multor ţări, aducându-le acestora un profit uriaş.

Pădurile sunt rezervoare gigantice de apă şi adevărate "capcane" pentru substanţele dăunătoare din aer, ele formează bariere împotriva alunecărilor de pământ şi a avalanşelor şi asigură lemnul necesar pentru ramuri ale eco­nomiei. În plus, devine din ce în ce mai clar cât de sănătoase sunt pădurile pentru trup şi pentru suflet. Ele "salvează" mi­lioane de oameni de gazele iritante şi de presiunile vieţii de zi cu zi.
Cam 60% dintre americani îşi fac timp, cel puţin o dată pe lună, pentru o plimbare în pădure - arată un sondaj recent. Oamenii sunt profund impre­sionaţi de pădure şi de animalele care vieţuiesc în ea. Probabil că dragostea noastră pentru natură rezultă dintr-o străveche programare evolutivă. Conform concluziei sociologului american Edward Wilson, omul este "biofil", adică profund legat de tot ceea ce este viu. Wilson presupune că afinitatea omului modern cu natura există în genele sale. Frunzişul verde şi mirosul de pământ umed indică apropierea apei - cea mai importantă premiză pen­tru tot ce înseamnă viaţă. "Toate animalele caută, instinctiv, mediul înconjurător potrivit, pentru a supravieţui", spune Wilson. "De ce n-ar exista în om vreun rest al acestei tendinţe?".
Cercetătorul de la Universitatea Harvard este un reprezentant de frunte al tezei, conform căreia, omul are o nevoie adânc înrădăcinată de a stabili o relaţie cu natura. La urma urmei, într-o foarte mare parte a evoluţiei sale, el a trăit într-un mediu natural. Natura le-ar putea crea oamenilor sentimentul că "au venit acasă", spune Wilson. Şi întoarcerea acasă înseam­nă, în general, a te simţi ocrotit, a respira adânc, a te relaxa.

Baia japonezilor

În numeroase experimente, cercetătorii au demonstrat efec­tul vindecător al unei plimbări prin pădure asupra parametrilor psihici şi fizici... Medicul japonez Qing Li, de la Nippon Me­dicals School din Tokio, a fost primul care a studiat ştiinţific legătura dintre pădure şi sănătate. Rezultatele cercetă­rilor sale au apărut recent, în cartea sa "Forest Bathing" (baia de pădu­re). "După două ore petrecute în pădure, atât tensiunea arte­rială, cât şi nivelul glicemiei scad vizibil. Imunitatea creşte, ca­pacitatea de concentrare şi puterea memoriei sunt întărite", concluzionează, concis, omul de ştiinţă japonez.
Li prezintă dovezi ştiinţifice pentru forţa vindecătoare a tradiţionalei "Shinria Yoku" (baia de pădure). Forţa copacilor influenţează organismul uman în multiple feluri, constată el. Uleiurile eterice ale acestora împrăştie arome, acţionând exact ca aromaterapia. Substanţele cu miros de răşină, de condimente şi de lămâie se găsesc - în concentraţie mare - în aerul din pădure.
Cei ce vor să profite din plin de binefacerile Shiurin Yoku, trebuie să încerce să se "scufunde" în natură, cu absolut toate sim­ţurile. Li ne sugerează să percepem conştient aromele pădurii, să gustăm cu buzele aerul, să trecem cu palma peste scoarţa unui copac şi să lăsăm pământul să ni se scurgă printre degete. "Baia de pă­dure" se face lent, nu are nimic în comun cu sportul. Li recomandă o plimbare de 2,5 km în două ore.

Natura aeriseşte mintea

Există, deja de multă vreme, stu­dii care arată că oamenii sunt mai sănătoşi sau se însănătoşesc mai grab­nic dacă locuiesc într-o zonă cu verdeaţă, dacă priveliştea ce se-ntin­de în faţa ochilor este verde. O do­vadă consistentă a efectului preventiv al naturii a apărut în cunos­cuta re­vistă americană "Proceedings". Cer­ce­tă­torii de la Universitatea Stanford (Cali­for­nia), împreună cu câţiva co­legi sue­dezi, au comparat subiecţi, care au cutre­ierat timp de 90 de mi­nute pajişti şi pă­duri, cu subiecţi "plim­băreţi" urbani. După efectuarea unor măsurători cere­bra­le şi după câteva interviuri, s-a dove­dit că su­biecţii urbani au fost mai puter­nic în­clinaţi spre o gândire negativă, pre-depre­sivă. Concluzia: natura "aeri­seşte" mintea.