Se adevereşte mereu că "şi cărţile au soarta lor". Uneori sunt resuscitate la mulţi ani după moartea autorilor atipici perioadei şi contextului în care au trăit. Fiindcă anticipau alt tip de sensibilitate şi scriitură, aceste cărţi fie n-au fost înţelese la vremea lor, fie s-au bucurat de o apreciere confidenţială, restrânsă. E şi cazul lui Max Blecher (1909-1938), ale cărui volume "Întâmplări în irealitatea imediată" (1936), "Inimi cicatrizate" (1937), împreună cu ineditele din "Vizuina luminată" au o glorioasă carieră postumă (că asta nu-i mai foloseşte multchinuitului tânăr care le-a scris e altă poveste; citindu-le, noi îl simţim însă viu, ca pe "un semen şi frate"). M. Blecher, deşi a scris în româneşte, e acum unul dintre cei mai cunoscuţi autori de la noi în străinătate. Opera i-a fost tradusă la edituri de prestigiu şi cu un succes răsunător în franceză, germană, engleză, spaniolă, italiană, portugheză, olandeză, suedeză, daneză, cehă, croată. Cred că doar "Jurnalul" lui Mihail Sebastian a mai avut un asemenea ecou mondial. În ce-l priveşte pe Blecher, nu senzaţionalismul bolii martirizante care l-a ucis la nici 29 de ani a precumpănit în cariera sa postumă, ci modernitatea, originalitatea stilului "care arde ca ghiaţa", fragilitatea condiţiei umane ca temă nedemodabilă şi exuberanţa vitală a imaginarului. Piaţa internaţională de carte l-a adoptat (mai ales după 1990), cu o vizibilitate de care n-a avut parte nici unul dintre scriitorii noştri canonici. Şi în ţară, începând din anii '70 şi până azi, scrierile lui au adunat o bibliografie critică vastă, ba chiar scriitorul a devenit personaj principal în filmul lui Radu Jude din 2016, "Inimi cicatrizate". Cel mai avizat specialist în M. Blecher, care a citit tot ce s-a scris despre el, a analizat şi a făcut propriile investigaţii e (încă) tânărul universitar şi cercetător literar ieşean Doris Mironescu. Lui îi datorăm ediţia critică, lucrată cu un profesionalism rar azi, de "Opere M. Blecher", apărută anul trecut la Editura Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă şi Artă. Preocuparea lui Doris Mironescu pentru scriitor e însă mai veche: şi-a ales reconstituirea vieţii lui Blecher, despre care nu se ştiau prea multe, ca temă de doctorat, cercetând şi coroborând documente şi mărturii colaterale, investigând cu precauţie componenta autobiografică a ficţiunilor, mergând pe urmele lui la Roman şi în alte locuri. Apoi şi-a adaptat lucrarea academică pentru o carte destinată şi nespecialiştilor, "Viaţa lui M. Blecher. Împotriva biografiei", publicată la Polirom în 2011. Volumul a avut o asemenea căutare, încât s-a epuizat, iar acum a fost reeditat la Humanitas, într-o formă augmentată, cu bibliografia adusă la zi. Pentru a reconstitui cei aproape 29 de ani din viaţa lui M. Blecher, biograful interpret s-a confruntat cu destule spaţii albe. Norocul lui a fost că, un alt mare îndrăgostit de autorul "Inimilor cicatrizate", regretatul Radu G. Ţeposu, o mai găsise în viaţă, în 1998, în Israel, pe una dintre surorile lui M. Blecher, care i-a dat informaţii preţioase despre fratele şi familia ei. Acestora le-a adăugat mărturiile scrise ale prietenilor apropiaţi - Geo Bogza, Mihail Sebastian, Saşa Pană, Lucia Dem. Bălăcescu, Maria Ghiolu, precum şi sugestii din corespondenţa câtă s-a păstrat sau din operă. Căci, spre deosebire de alţi exegeţi, Doris Mironescu nu consideră proza lui Blecher de factură memorialistică, ci compusă "împotriva memoriei", după scenarii narative capabile să exprime identitatea lui de profunzime.
Selecţia "Formula AS"
* Doris Mironescu, "Viaţa lui M. Blecher. Împotriva biografiei", ediţie revizuită, editura Humanitas (tel. 021/311.23.30), 258 p.
Se adevereşte mereu că "şi cărţile au soarta lor". Uneori sunt resuscitate la mulţi ani după moartea autorilor atipici perioadei şi contextului în care au trăit. Fiindcă anticipau alt tip de sensibilitate şi scriitură, aceste cărţi fie n-au fost înţelese la vremea lor, fie s-au bucurat de o apreciere confidenţială, restrânsă. E şi cazul lui Max Blecher (1909-1938), ale cărui volume "Întâmplări în irealitatea imediată" (1936), "Inimi cicatrizate" (1937), împreună cu ineditele din "Vizuina luminată" au o glorioasă carieră postumă (că asta nu-i mai foloseşte multchinuitului tânăr care le-a scris e altă poveste; citindu-le, noi îl simţim însă viu, ca pe "un semen şi frate"). M. Blecher, deşi a scris în româneşte, e acum unul dintre cei mai cunoscuţi autori de la noi în străinătate. Opera i-a fost tradusă la edituri de prestigiu şi cu un succes răsunător în franceză, germană, engleză, spaniolă, italiană, portugheză, olandeză, suedeză, daneză, cehă, croată. Cred că doar "Jurnalul" lui Mihail Sebastian a mai avut un asemenea ecou mondial. În ce-l priveşte pe Blecher, nu senzaţionalismul bolii martirizante care l-a ucis la nici 29 de ani a precumpănit în cariera sa postumă, ci modernitatea, originalitatea stilului "care arde ca ghiaţa", fragilitatea condiţiei umane ca temă nedemodabilă şi exuberanţa vitală a imaginarului. Piaţa internaţională de carte l-a adoptat (mai ales după 1990), cu o vizibilitate de care n-a avut parte nici unul dintre scriitorii noştri canonici. Şi în ţară, începând din anii '70 şi până azi, scrierile lui au adunat o bibliografie critică vastă, ba chiar scriitorul a devenit personaj principal în filmul lui Radu Jude din 2016, "Inimi cicatrizate". Cel mai avizat specialist în M. Blecher, care a citit tot ce s-a scris despre el, a analizat şi a făcut propriile investigaţii e (încă) tânărul universitar şi cercetător literar ieşean Doris Mironescu. Lui îi datorăm ediţia critică, lucrată cu un profesionalism rar azi, de "Opere M. Blecher", apărută anul trecut la Editura Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă şi Artă. Preocuparea lui Doris Mironescu pentru scriitor e însă mai veche: şi-a ales reconstituirea vieţii lui Blecher, despre care nu se ştiau prea multe, ca temă de doctorat, cercetând şi coroborând documente şi mărturii colaterale, investigând cu precauţie componenta autobiografică a ficţiunilor, mergând pe urmele lui la Roman şi în alte locuri. Apoi şi-a adaptat lucrarea academică pentru o carte destinată şi nespecialiştilor, "Viaţa lui M. Blecher. Împotriva biografiei", publicată la Polirom în 2011. Volumul a avut o asemenea căutare, încât s-a epuizat, iar acum a fost reeditat la Humanitas, într-o formă augmentată, cu bibliografia adusă la zi. Pentru a reconstitui cei aproape 29 de ani din viaţa lui M. Blecher, biograful interpret s-a confruntat cu destule spaţii albe. Norocul lui a fost că, un alt mare îndrăgostit de autorul "Inimilor cicatrizate", regretatul Radu G. Ţeposu, o mai găsise în viaţă, în 1998, în Israel, pe una dintre surorile lui M. Blecher, care i-a dat informaţii preţioase despre fratele şi familia ei. Acestora le-a adăugat mărturiile scrise ale prietenilor apropiaţi - Geo Bogza, Mihail Sebastian, Saşa Pană, Lucia Dem. Bălăcescu, Maria Ghiolu, precum şi sugestii din corespondenţa câtă s-a păstrat sau din operă. Căci, spre deosebire de alţi exegeţi, Doris Mironescu nu consideră proza lui Blecher de factură memorialistică, ci compusă "împotriva memoriei", după scenarii narative capabile să exprime identitatea lui de profunzime.
Se adevereşte mereu că "şi cărţile au soarta lor". Uneori sunt resuscitate la mulţi ani după moartea autorilor atipici perioadei şi contextului în care au trăit. Fiindcă anticipau alt tip de sensibilitate şi scriitură, aceste cărţi fie n-au fost înţelese la vremea lor, fie s-au bucurat de o apreciere confidenţială, restrânsă. E şi cazul lui Max Blecher (1909-1938), ale cărui volume "Întâmplări în irealitatea imediată" (1936), "Inimi cicatrizate" (1937), împreună cu ineditele din "Vizuina luminată" au o glorioasă carieră postumă (că asta nu-i mai foloseşte multchinuitului tânăr care le-a scris e altă poveste; citindu-le, noi îl simţim însă viu, ca pe "un semen şi frate"). M. Blecher, deşi a scris în româneşte, e acum unul dintre cei mai cunoscuţi autori de la noi în străinătate. Opera i-a fost tradusă la edituri de prestigiu şi cu un succes răsunător în franceză, germană, engleză, spaniolă, italiană, portugheză, olandeză, suedeză, daneză, cehă, croată. Cred că doar "Jurnalul" lui Mihail Sebastian a mai avut un asemenea ecou mondial. În ce-l priveşte pe Blecher, nu senzaţionalismul bolii martirizante care l-a ucis la nici 29 de ani a precumpănit în cariera sa postumă, ci modernitatea, originalitatea stilului "care arde ca ghiaţa", fragilitatea condiţiei umane ca temă nedemodabilă şi exuberanţa vitală a imaginarului. Piaţa internaţională de carte l-a adoptat (mai ales după 1990), cu o vizibilitate de care n-a avut parte nici unul dintre scriitorii noştri canonici. Şi în ţară, începând din anii '70 şi până azi, scrierile lui au adunat o bibliografie critică vastă, ba chiar scriitorul a devenit personaj principal în filmul lui Radu Jude din 2016, "Inimi cicatrizate". Cel mai avizat specialist în M. Blecher, care a citit tot ce s-a scris despre el, a analizat şi a făcut propriile investigaţii e (încă) tânărul universitar şi cercetător literar ieşean Doris Mironescu. Lui îi datorăm ediţia critică, lucrată cu un profesionalism rar azi, de "Opere M. Blecher", apărută anul trecut la Editura Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă şi Artă. Preocuparea lui Doris Mironescu pentru scriitor e însă mai veche: şi-a ales reconstituirea vieţii lui Blecher, despre care nu se ştiau prea multe, ca temă de doctorat, cercetând şi coroborând documente şi mărturii colaterale, investigând cu precauţie componenta autobiografică a ficţiunilor, mergând pe urmele lui la Roman şi în alte locuri. Apoi şi-a adaptat lucrarea academică pentru o carte destinată şi nespecialiştilor, "Viaţa lui M. Blecher. Împotriva biografiei", publicată la Polirom în 2011. Volumul a avut o asemenea căutare, încât s-a epuizat, iar acum a fost reeditat la Humanitas, într-o formă augmentată, cu bibliografia adusă la zi. Pentru a reconstitui cei aproape 29 de ani din viaţa lui M. Blecher, biograful interpret s-a confruntat cu destule spaţii albe. Norocul lui a fost că, un alt mare îndrăgostit de autorul "Inimilor cicatrizate", regretatul Radu G. Ţeposu, o mai găsise în viaţă, în 1998, în Israel, pe una dintre surorile lui M. Blecher, care i-a dat informaţii preţioase despre fratele şi familia ei. Acestora le-a adăugat mărturiile scrise ale prietenilor apropiaţi - Geo Bogza, Mihail Sebastian, Saşa Pană, Lucia Dem. Bălăcescu, Maria Ghiolu, precum şi sugestii din corespondenţa câtă s-a păstrat sau din operă. Căci, spre deosebire de alţi exegeţi, Doris Mironescu nu consideră proza lui Blecher de factură memorialistică, ci compusă "împotriva memoriei", după scenarii narative capabile să exprime identitatea lui de profunzime.
Alte articole din acest numar
- Formula AS în Sălaj: Minunile de la Mânăstirea Strâmba
- MEDICINA VIITORULUI - Pădurea vă aşteaptă!
- Acasă, în natură
Nu exista comentarii
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra aici!
Recomandari
