Selecția "Formula AS"

Adriana Bittel
* Doris Mironescu, "Viața lui M. Blecher. Împotriva biografiei", ediție re­vi­zuită, editura Humanitas (tel. 021/311.23.30), 258 p.

Se adeverește mereu că "și cărțile au soarta lor". Uneori sunt resuscitate la mulți ani după moartea autorilor atipici perioadei și contextului în care au trăit. Fiindcă anticipau alt tip de sen­si­bilitate și scriitură, aceste cărți fie n-au fost în­țelese la vremea lor, fie s-au bucurat de o apre­ciere confidențială, restrânsă. E și cazul lui Max Blecher (1909-1938), ale cărui volume "În­tâm­plări în irealitatea imediată" (1936), "Inimi cicatrizate" (1937), împreună cu ineditele din "Vi­zuina luminată" au o glorioasă carieră postu­mă (că asta nu-i mai folosește multchinuitului tânăr care le-a scris e altă poveste; citindu-le, noi îl simțim însă viu, ca pe "un semen și frate"). M. Blecher, deși a scris în românește, e acum unul din­tre cei mai cunoscuți autori de la noi în străi­nă­tate. Opera i-a fost tra­du­să la edituri de presti­giu și cu un succes răsu­nă­tor în franceză, ger­ma­nă, engleză, spaniolă, ita­lia­nă, portugheză, olan­de­ză, suedeză, daneză, cehă, croată. Cred că doar "Jur­nalul" lui Mihail Sebas­tian a mai avut un ase­me­nea ecou mondial. În ce-l privește pe Blecher, nu senzaționalismul bolii mar­ti­rizante care l-a ucis la nici 29 de ani a precumpănit în ca­riera sa pos­tumă, ci modernitatea, origi­na­litatea stilului "care arde ca ghiața", fragilitatea con­diției uma­ne ca temă nedemodabilă și exu­be­ranța vitală a imaginarului. Piața inter­na­țio­nală de carte l-a adoptat (mai ales după 1990), cu o vizibilitate de care n-a avut parte nici unul din­tre scriitorii noștri ca­nonici. Și în țară, în­cepând din anii '70 și până azi, scrierile lui au adunat o bibliografie critică vastă, ba chiar scri­itorul a deve­nit per­sonaj principal în filmul lui Radu Jude din 2016, "Inimi cicatrizate". Cel mai avizat specialist în M. Blecher, care a citit tot ce s-a scris despre el, a analizat și a făcut propriile investigații e (încă) tânărul universitar și cercetător literar ieșean Doris Mironescu. Lui îi datorăm ediția critică, lucrată cu un profesionalism rar azi, de "Opere M. Blecher", apărută anul trecut la Editura Fun­dației Naționale pentru Știință și Artă. Preocu­parea lui Doris Mironescu pentru scriitor e însă mai veche: și-a ales reconstituirea vieții lui Blecher, despre care nu se știau prea multe, ca temă de doctorat, cercetând și coro­borând do­cumente și mărturii colaterale, investi­gând cu pre­cauție componenta autobiografică a ficțiu­nilor, mergând pe urmele lui la Roman și în alte locuri. Apoi și-a adaptat lucrarea aca­de­mică pen­tru o carte destinată și nespecialiștilor, "Viața lui M. Blecher. Împotriva biografiei", publicată la Polirom în 2011. Volumul a avut o asemenea căutare, încât s-a epuizat, iar acum a fost reeditat la Humanitas, într-o formă aug­men­tată, cu bi­bliografia adusă la zi. Pentru a re­constitui cei aproape 29 de ani din viața lui M. Blecher, bio­graful interpret s-a confruntat cu destule spații albe. Norocul lui a fost că, un alt mare îndră­gostit de autorul "Inimilor cica­tri­zate", regre­tatul Radu G. Țeposu, o mai găsise în viață, în 1998, în Israel, pe una dintre surorile lui M. Blecher, care i-a dat informații prețioase despre fratele și familia ei. Acestora le-a adăugat măr­turiile scrise ale prietenilor apropiați - Geo Bogza, Mihail Sebastian, Sașa Pană, Lucia Dem. Bălăcescu, Maria Ghiolu, precum și sugestii din corespondența câtă s-a păstrat sau din operă. Căci, spre deosebire de alți exegeți, Doris Mi­ronescu nu consideră proza lui Blecher de fac­tură memorialistică, ci compusă "împotriva me­moriei", după scenarii narative capabile să ex­pri­me identitatea lui de profunzime.