Anchetă "Formula AS" - Guvernul României blochează includerea Roşiei Montane în UNESCO

Presa şi televiziunile româneşti au infor­mat opinia publică despre decizia gu­ver­nului PSD de a suspenda dosarul Ro­şia Montană înaintat la UNESCO. De teama reacţiei publice, prim-ministrul Viorica Dăncilă a în­locuit retragerea, cu blocarea/suspendarea do­sa­rului, până când se termină procesul intentat României de Compania canadiană "Gabriel Re­sources". Pentru edificarea cititorilor noştri, trei per­sonalităţi implicate în lupta pentru Roşia Montană răspund următoarelor întrebări:

1. Cum explicaţi gestul inca­li­ficabil al Guvernului României de retragere a Roşiei Montane de pe Lista Monu­men­telor Istorice a UNESCO?

2. Ce poate face societatea ci­vilă în această situaţie?


Mihai Goţiu, senator USR
"Blocarea includerii Roşiei Montane în UNESCO nu reprezintă doar o trădare a istoriei şi culturii României, ci şi o condamnare la sărăcie a locuitorilor localităţii şi a Munţilor Apuseni"

1. Intenţia Guvernului de a bloca includerea si­tului Roşia Montană în UNESCO reprezintă o trădare a intereselor legitime ale cetăţenilor ro­mâni, a istoriei şi culturii ţării noastre. Uni­citatea şi importanţa Roşiei Mon­tane au fost recunoscute deja, dincolo de orice con­tes­tare, de către ICOMOS, cel mai prestigios for de experţi internaţionali din do­meniul patri­moniului, or­ganism ra­portor pen­tru UNESCO. În luna mai a aces­­tui an, în ciuda pie­di­cilor pu­se de ac­tuala coa­li­ţie de gu­vernare, ICOMOS a re­comandat in­clu­derea în UNESCO. Sunt numeroase exem­ple, în întreaga lume, care demonstrează că va­lorificarea statutului UNESCO aduce după sine dezvoltare economică şi o viaţă mult mai bună pen­tru localnici. Să dau un singur studiu de caz: in­cluderea fostei localităţi miniere Blaenavon, din Ţara Galilor, înUNESCO, la începutul anilor 2000, a generat sute de locuri de muncă în cons­trucţii şi turism, apariţia unor afaceri locale şi creş­terea explozivă a numărului de turişti, deşi valoarea patrimoniului cultural - foste exploatări de fier şi cărbune din secolul al XIX-lea - nu e nici pe de­parte la nivelul celui de la Roşia Mon­tană. Aşadar, blocarea includerii Roşiei Montane în UNESCO nu reprezintă doar o trădare a istoriei şi culturii Ro­­mâ­niei, ci şi o condamnare la sărăcie a locui­torilor localităţii şi a Munţilor Apuseni. E un gest de iresponsabilitate din partea Guvernului, care arată, o dată în plus, că ră­mâne sluga intereselor din spatele companiei Ga­briel Resources, în ac­ţio­nariatul cărora se află miliar­dari fără scrupule. De altfel, marea frică a ac­tua­­lilor guvernanţi nu es­te faţă de arbitrajul de la Washington, pe care Ro­mânia îl poate pierde doar dacă nu-şi apără co­rect şansele, ci de faptul că în cadrul acestui proces vor fi făcute cunoscute numele celor care s-au în­destulat, sub diferite for­me, din cele 700 de mili­oane de dolari pe care com­pania pretinde că le-ar fi "investit" în Roşia Mon­tană.

2. Trebuie să facem ce am făcut în toţi anii de rezistenţă împotriva acestui proiect distructiv: am luptat şi trebuie să luptăm în continuare. Să in­for­măm cetăţenii şi să-i mobilizăm ca să pună pre­siune pe decidenţii politici, să acţioneze în con­for­mitate cu interesul naţional, nu în subordinea unor grupuri mafiote. Ca senator, împreună cu colegii mei, vom folosi toate pârghiile legale avu­te la dis­po­ziţie, pentru a împiedica modifi­carea statutului Roşiei Montane. De asemenea, sper ca şi DNA, instituţie a cărei autonomie o apărăm în continuare, să-şi facă datoria şi să aloce timp şi resurse pentru o investigaţie a Dosarului Roşia Montană. Nu în ultimul rând, sper că şi societatea civilă mai are energia de a duce această luptă până la capăt. Atât prin proteste şi petiţii, cât şi prin susţinerea dez­vol­tării alternative a zonei.


Oana Bogdan, membru al Comisiei UNESCO din Bruges, Belgia
"Roşia Montană este unul dintre leagănele identităţii poporului român"

1. Guvernul României a cerut amânarea in­clu­derii Roşiei Montane pe Lista patrimoniului mon­dial UNESCO, dintr-o atitudine defetistă, în litigiul iniţiat de corporaţia canadiană Gabriel Resources împotriva statului român. Cauza? Includerea sitului pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO ar fi (sus­ţine guvernul Dăncilă) o acţiune care de­mons­trează inconsecvenţa statului român şi pune în pe­ricol poziţia acestuia în litigiu. UNESCO vine cu o recunoaştere oficială inter­naţională a valorii ines­timabile a Roşiei Montane şi a locului ei în pa­tri­moniul cul­tural univer­sal. Nu face decât să salute decizia Româ­niei de a include acel loc în Lista Monumentelor Istorice. Acest lucru ar putea fi fo­losit în fa­voarea statului ro­mân, în litigiul iniţiat de Ga­briel Re­sources. Ca să nu mai spun că ar deschide pentru zonă opor­tu­nităţi de finanţare, de creare de locuri de muncă şi de dezvoltare a unei eco­nomii durabile. Aşa că eu cred că toată povestea asta cu UNESCO nu este înţeleasă deloc de către actualii decidenţi politici şi, ca atare, e folosită ca paravan pentru alte "fă­cături". Precizez că UNESCO nu a mai cunoscut un gest similar din partea vreunei ţări. Nicio ţară pe lumea asta nu a depus un dosar şi apoi a cerut să fie "amânat". Nu numai că în Ro­mânia nu există nicio jenă faţă de UE a par­tidelor care conduc ţara, dar nu există nicio jenă faţă de întreagă lume, căci UNESCO este o orga­nizaţie a naţiunilor unite.

2. Lucrările de salvare, protejare şi de punere în valoare a patrimoniului cultural din zonele pro­tejate prin lege sunt de interes naţional, deci, statul are o mare obligaţie. Roşia Montană este mărturia unei istorii neîntrerupte, de 2000 de ani. Putem spu­ne, fără să exagerăm, că este unul dintre lea­gănele identităţii proporului român.


Vlad Alexandrescu, senator USR
"Un gest sinucigaş în planul diplomaţiei internaţionale"

1. După ce dosarul Roşia Montană a fost trimis pentru înscrierea în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, după avizul favorabil al ICOMOS, garanţia intangibilităţii Roşiei Mon­tane părea la un pas distanţă, o simplă formalitate a votului mai lipsea. Am fost ministrul Culturii care a declanşat procedura inclu­de­rii Roşiei Montane în UNESCO. Nu m-am aşteptat la acest gest din partea guvernului Dăncilă. Nu da­to­rită faptului că acest guvern ne-ar fi surprins prin competenţă şi performanţă, ci pen­tru faptul că, în planul diplomaţiei interna­ţio­na­le, gestul este unul sinucigaş pentru relaţiile Ro­mâniei cu par­tenerii externi în domeniul protejării patri­moniului. Nu aş vrea să fiu acum în locul mem­­bri­lor Delegaţiei Permanente a României la UNESCO. Nu mă aşteptam, sincer, să fim prima ţară din întreaga lume care să refuze onoarea de a-şi înscrie patrimoniul în această Listă mondială a patrimoniului. Este într-atâta de ruşinos, că ni­ciun stat nu ne va mai putea lua în serios de acum îna­inte. Suntem de râsul lumii.

2. Din fericire, referatul ICOMOS privind evaluarea sitului este foarte pozitiv şi extrem de util, atât prin recunoaşterea valorii universale a si­tului, cât şi prin numărul mare de recomandări şi în­drumări pe care le conţine. În acest context, aş­tept cu mare interes ca ministrul George Ivaşcu să onoreze solicitarea de a se prezenta în faţa Co­misiei Parlamentare pentru UNESCO, al cărei membru sunt. Are multe răspunsuri de dat, nu doar mie, ci unei ţări întregi, unei comunităţi din Apu­seni, care a fost zeci de ani lăsată pradă de stat com­paniilor miniere, şi unei comunităţi pro­fe­sio­nale internaţionale extrem de active şi per­se­ve­ren­te. Sper că d-l Ivaşcu este conştient de toate astea şi ştie pe ce şi-a pus semnătura. Şi sper ca Centrul Patrimoniului Mondial să ne audă. Aproape 40.000 de cetăţeni au semnat o petiţie care le transmite asta: noi luptăm pentru patrimo­niu. Îi asigur pe toţi cei care urmăresc ce se în­tâm­plă pe marginea aces­tui subiect că voi face uz de toate instrumentele pe care mandatul de sena­tor mi le pune la dispoziţie, pentru a mă asigura că Roşia Montană va primi toate şansele la o dezvoltare sustenabilă, reală.