Stimată redacţie,
Vă trimit această scrisoare sperând că o veţi considera potrivită pentru a apărea la rubrica despre puterea rugăciunii.
Povestea mea începe acum 14 ani, în anul I de facultate, când o profesoară mai în vârstă, cam zăpăcită, dar foarte bine pregătită şi cu un suflet foarte bun, ne-a povestit despre ajutorul pe care l-a primit în momente extrem de dificile din partea Sfintei Rita. Chiar dacă este o sfântă catolică, iar eu sunt botezată ortodox, dintr-o familie de ortodocşi, am considerat că pot avea încredere să-i încredinţez rugăciunile mele, pentru că sunt de părere că sfinţii nu ţin seama de separările inventate de oameni. Aşa încât, având puţină încredere în forţele proprii, mă opream adesea, în special în sesiune, la Catedrala Sfântului Iosif, pentru a mă ruga Sfintei Rita, şi de fiecare dată, am primit ajutor.
Apoi a trecut multă vreme în care nu m-am mai adresat Sfintei, deşi iconiţa cumpărată în perioada facultăţii am păstrat-o mereu cu mine. Acum câteva luni, au început să apară în viaţa mea evenimente neplăcute, care m-au întristat adânc şi care m-au consumat foarte mult din punct de vedere psihic. Aproximativ în aceeaşi perioadă, am găsit menţionat pe internet numele Sfintei Rita, numită acolo "Sfânta cauzelor imposibile". Mi-am amintit de profesoara din facultate, dar atât. Apoi, când situaţia a devenit din ce în ce mai dificilă, m-am gândit că poate aceea nu a fost o întâmplare, şi am apelat din nou la ajutorul Sfintei Rita, citind novena timp de 9 zile. După prima zi, lucrurile au început să se îndrepte, motiv pentru care îi mulţumesc Sfintei şi vă trimit acest mesaj, nădăjduind că şi alte persoane, aflate în situaţii dificile, îl vor citi şi vor primi speranţă şi ajutor.
Vă mulţumesc! Cu stimă,
I.L. - Bucureşti