Stimată redacție,
Vă trimit această scrisoare sperând că o veți considera potrivită pentru a apărea la rubrica despre puterea rugăciunii.
Povestea mea începe acum 14 ani, în anul I de facultate, când o profesoară mai în vârstă, cam zăpăcită, dar foarte bine pregătită și cu un suflet foarte bun, ne-a povestit despre ajutorul pe care l-a primit în momente extrem de dificile din partea Sfintei Rita. Chiar dacă este o sfântă catolică, iar eu sunt botezată ortodox, dintr-o familie de ortodocși, am considerat că pot avea încredere să-i încredințez rugăciunile mele, pentru că sunt de părere că sfinții nu țin seama de separările inventate de oameni. Așa încât, având puțină încredere în forțele proprii, mă opream adesea, în special în sesiune, la Catedrala Sfântului Iosif, pentru a mă ruga Sfintei Rita, și de fiecare dată, am primit ajutor.
Apoi a trecut multă vreme în care nu m-am mai adresat Sfintei, deși iconița cumpărată în perioada facultății am păstrat-o mereu cu mine. Acum câteva luni, au început să apară în viața mea evenimente neplăcute, care m-au întristat adânc și care m-au consumat foarte mult din punct de vedere psihic. Aproximativ în aceeași perioadă, am găsit menționat pe internet numele Sfintei Rita, numită acolo "Sfânta cauzelor imposibile". Mi-am amintit de profesoara din facultate, dar atât. Apoi, când situația a devenit din ce în ce mai dificilă, m-am gândit că poate aceea nu a fost o întâmplare, și am apelat din nou la ajutorul Sfintei Rita, citind novena timp de 9 zile. După prima zi, lucrurile au început să se îndrepte, motiv pentru care îi mulțumesc Sfintei și vă trimit acest mesaj, nădăjduind că și alte persoane, aflate în situații dificile, îl vor citi și vor primi speranță și ajutor.
Vă mulțumesc! Cu stimă,
I.L. - București