Eticheta aceasta, de "Căpitan al Evidenţei" i s-a pus şi preşedintelui Klaus Iohannis, în momentul în care a ieşit şi a cerut public demisia Vioricăi Dăncilă din funcţia de premier, pe motiv că "nu face faţă poziţiei de prim-ministru şi transformă Guvernul într-o vulnerabilitate". În context, apelativul de "căpitan" din expresia englezească e încă şi mai subtil, căci face şi mai directă referinţa la cum ar fi procedat (dacă mai era la Cotroceni) Traian Băsescu, dacă i s-ar fi pus pe masă de către coaliţia majoritară în Parlament, o propunere de premier precum cea a Vioricăi Dăncilă. Nu e deloc greu să ne imaginăm circul care ar fi urmat... Fidel stilului pe care l-a propus în momentul candidaturii sale pentru cea mai înaltă funcţie în stat, Klaus Iohannis nu a forţat limitele procedurale pentru a pune beţe în roate PSD-ului. I-a acceptat şi pe Sorin Grindeanu, şi pe Mihai Tudose, iar, finalmente, şi pe Viorica Dăncilă, rezumându-se să le atragă atenţia să-şi facă bine treaba pentru care partidul lor a fost votat de oameni. Nu puţini i-au atras atenţia preşedintelui că propunerile de premier sunt făcute nu pe criteriul valorii profesionale, ci sunt capricii ale unui preşedinte de partid obsedat să nu piardă puterea şi să îşi rezolve, prin interpuşi, problemele personale, cu justiţia şi nu numai. Conflictele apărute între Grindeanu, Tudose, pe de o parte, şi Liviu Dragnea, pe de altă parte, i-au dat, într-un fel, dreptate preşedintelui. În cazul Vioricăi Dăncilă, evidenţa spunea, însă, din capul locului, că fosta parlamentară de la Bruxelles nu are calităţile necesare funcţiei de prim-ministru. În lipsă de argumente forte, cum s-a întâmplat în cazul lui Sevil Shhaideh, Iohannis a decis să îi dea Vioricăi Dăncilă şansa de a demonstra că lumea se înşeală în privinţa ei. Până la urmă, cu bună credinţă şi ajutat de o echipă competentă, orice manager poate face minuni. Nu a fost şi cazul doamnei prim-ministru. Seriei interminabile de gafe de comunicare şi de citire de pe foile gata scrise de alţii, gafe fără precedent în istoria guvernărilor din România, i s-au adăugat, finalmente, iniţiative pe de o parte neconstituţionale, pe de altă parte periculoase, precum decizia de mutare a Ambasadei României din Israel, peste capul preşedintelui şi în dezacord total cu ţările membre ale Uniunii Europene. Chiar dacă tardivă, chiar dacă motivată - spun unii - de calcule politice proprii, justeţea atitudinii preşedintelui Iohannis nu poate fi pusă la îndoială. Avem atâtea dovezi despre cât de mult rău poate face incompetenţa! Iar grav aici nu e că preşedintele a reacţionat prea târziu, grav e că liderul PSD, Liviu Dragnea, continuă să se joace de-a guvernarea cu oameni nepotriviţi exigenţelor de înalţi demnitari. Preşedintele pare, însă, energizat: la numai câteva zile de la ieşirea împotriva premierului, Iohannis a atacat dur, marţi, legile justiţiei, pe care le-a trimis spre examinare şi la Curtea Constituţională, şi la Comisia de la Veneţia. În sfârşit, preşedintele pare să fi schimbat pălăria de soare a nesfârşitelor vacanţe la mare, cu şapca de căpitan.
"Căpitanul" Iohannis
"Captain Obvious" e apelativul adresat, în lumea vorbitorilor de engleză, celor care spun în gura mare lucruri pe care le vede şi le ştie toată lumea.
Eticheta aceasta, de "Căpitan al Evidenţei" i s-a pus şi preşedintelui Klaus Iohannis, în momentul în care a ieşit şi a cerut public demisia Vioricăi Dăncilă din funcţia de premier, pe motiv că "nu face faţă poziţiei de prim-ministru şi transformă Guvernul într-o vulnerabilitate". În context, apelativul de "căpitan" din expresia englezească e încă şi mai subtil, căci face şi mai directă referinţa la cum ar fi procedat (dacă mai era la Cotroceni) Traian Băsescu, dacă i s-ar fi pus pe masă de către coaliţia majoritară în Parlament, o propunere de premier precum cea a Vioricăi Dăncilă. Nu e deloc greu să ne imaginăm circul care ar fi urmat... Fidel stilului pe care l-a propus în momentul candidaturii sale pentru cea mai înaltă funcţie în stat, Klaus Iohannis nu a forţat limitele procedurale pentru a pune beţe în roate PSD-ului. I-a acceptat şi pe Sorin Grindeanu, şi pe Mihai Tudose, iar, finalmente, şi pe Viorica Dăncilă, rezumându-se să le atragă atenţia să-şi facă bine treaba pentru care partidul lor a fost votat de oameni. Nu puţini i-au atras atenţia preşedintelui că propunerile de premier sunt făcute nu pe criteriul valorii profesionale, ci sunt capricii ale unui preşedinte de partid obsedat să nu piardă puterea şi să îşi rezolve, prin interpuşi, problemele personale, cu justiţia şi nu numai. Conflictele apărute între Grindeanu, Tudose, pe de o parte, şi Liviu Dragnea, pe de altă parte, i-au dat, într-un fel, dreptate preşedintelui. În cazul Vioricăi Dăncilă, evidenţa spunea, însă, din capul locului, că fosta parlamentară de la Bruxelles nu are calităţile necesare funcţiei de prim-ministru. În lipsă de argumente forte, cum s-a întâmplat în cazul lui Sevil Shhaideh, Iohannis a decis să îi dea Vioricăi Dăncilă şansa de a demonstra că lumea se înşeală în privinţa ei. Până la urmă, cu bună credinţă şi ajutat de o echipă competentă, orice manager poate face minuni. Nu a fost şi cazul doamnei prim-ministru. Seriei interminabile de gafe de comunicare şi de citire de pe foile gata scrise de alţii, gafe fără precedent în istoria guvernărilor din România, i s-au adăugat, finalmente, iniţiative pe de o parte neconstituţionale, pe de altă parte periculoase, precum decizia de mutare a Ambasadei României din Israel, peste capul preşedintelui şi în dezacord total cu ţările membre ale Uniunii Europene. Chiar dacă tardivă, chiar dacă motivată - spun unii - de calcule politice proprii, justeţea atitudinii preşedintelui Iohannis nu poate fi pusă la îndoială. Avem atâtea dovezi despre cât de mult rău poate face incompetenţa! Iar grav aici nu e că preşedintele a reacţionat prea târziu, grav e că liderul PSD, Liviu Dragnea, continuă să se joace de-a guvernarea cu oameni nepotriviţi exigenţelor de înalţi demnitari. Preşedintele pare, însă, energizat: la numai câteva zile de la ieşirea împotriva premierului, Iohannis a atacat dur, marţi, legile justiţiei, pe care le-a trimis spre examinare şi la Curtea Constituţională, şi la Comisia de la Veneţia. În sfârşit, preşedintele pare să fi schimbat pălăria de soare a nesfârşitelor vacanţe la mare, cu şapca de căpitan.
Eticheta aceasta, de "Căpitan al Evidenţei" i s-a pus şi preşedintelui Klaus Iohannis, în momentul în care a ieşit şi a cerut public demisia Vioricăi Dăncilă din funcţia de premier, pe motiv că "nu face faţă poziţiei de prim-ministru şi transformă Guvernul într-o vulnerabilitate". În context, apelativul de "căpitan" din expresia englezească e încă şi mai subtil, căci face şi mai directă referinţa la cum ar fi procedat (dacă mai era la Cotroceni) Traian Băsescu, dacă i s-ar fi pus pe masă de către coaliţia majoritară în Parlament, o propunere de premier precum cea a Vioricăi Dăncilă. Nu e deloc greu să ne imaginăm circul care ar fi urmat... Fidel stilului pe care l-a propus în momentul candidaturii sale pentru cea mai înaltă funcţie în stat, Klaus Iohannis nu a forţat limitele procedurale pentru a pune beţe în roate PSD-ului. I-a acceptat şi pe Sorin Grindeanu, şi pe Mihai Tudose, iar, finalmente, şi pe Viorica Dăncilă, rezumându-se să le atragă atenţia să-şi facă bine treaba pentru care partidul lor a fost votat de oameni. Nu puţini i-au atras atenţia preşedintelui că propunerile de premier sunt făcute nu pe criteriul valorii profesionale, ci sunt capricii ale unui preşedinte de partid obsedat să nu piardă puterea şi să îşi rezolve, prin interpuşi, problemele personale, cu justiţia şi nu numai. Conflictele apărute între Grindeanu, Tudose, pe de o parte, şi Liviu Dragnea, pe de altă parte, i-au dat, într-un fel, dreptate preşedintelui. În cazul Vioricăi Dăncilă, evidenţa spunea, însă, din capul locului, că fosta parlamentară de la Bruxelles nu are calităţile necesare funcţiei de prim-ministru. În lipsă de argumente forte, cum s-a întâmplat în cazul lui Sevil Shhaideh, Iohannis a decis să îi dea Vioricăi Dăncilă şansa de a demonstra că lumea se înşeală în privinţa ei. Până la urmă, cu bună credinţă şi ajutat de o echipă competentă, orice manager poate face minuni. Nu a fost şi cazul doamnei prim-ministru. Seriei interminabile de gafe de comunicare şi de citire de pe foile gata scrise de alţii, gafe fără precedent în istoria guvernărilor din România, i s-au adăugat, finalmente, iniţiative pe de o parte neconstituţionale, pe de altă parte periculoase, precum decizia de mutare a Ambasadei României din Israel, peste capul preşedintelui şi în dezacord total cu ţările membre ale Uniunii Europene. Chiar dacă tardivă, chiar dacă motivată - spun unii - de calcule politice proprii, justeţea atitudinii preşedintelui Iohannis nu poate fi pusă la îndoială. Avem atâtea dovezi despre cât de mult rău poate face incompetenţa! Iar grav aici nu e că preşedintele a reacţionat prea târziu, grav e că liderul PSD, Liviu Dragnea, continuă să se joace de-a guvernarea cu oameni nepotriviţi exigenţelor de înalţi demnitari. Preşedintele pare, însă, energizat: la numai câteva zile de la ieşirea împotriva premierului, Iohannis a atacat dur, marţi, legile justiţiei, pe care le-a trimis spre examinare şi la Curtea Constituţională, şi la Comisia de la Veneţia. În sfârşit, preşedintele pare să fi schimbat pălăria de soare a nesfârşitelor vacanţe la mare, cu şapca de căpitan.
Alte articole din acest numar
- Măcelul ursului carpatin
- TIA ŞERBĂNESCU - "Dragnea vrea să ocupe România şi să rămână stăpân pentru totdeauna"
- Selecţia "Formula AS"
Nu exista comentarii
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra aici!
Recomandari
