Fără a putea interveni în construcţia şi funcţionarea sistemelor juridice ale acestora, GRECO face recomandări pentru adecvarea lor la standardele de eficienţă necesare, ştiut fiind că o corupţie generalizată afectează nu numai evoluţia democraţiei, ci şi siguranţa naţională a statelor în cauză. Corupţia extinsă generează derapaje în echilibrul puterilor din stat, compromite contractul social şi face imprevizibile raporturile de colaborare internaţională. GRECO reuneşte experţi europeni reputaţi în materie de drept, ţinta lor fiind una de perspectivă, şi anume, uniformizarea sistemului juridic al UE, fără afectarea etnicităţii şi a culturilor specifice ale statelor membre. GRECO este, aşadar, o instanţă neutră în raport cu politica diverselor guverne din ţările pe care UE le reuneşte, analizele sale evitând parţialitatea presupusă de alinierea la un curent partinic sau altul. Rapoartele GRECO trebuie înţelese drept propuneri noninvazive de armonizare a legislaţiilor naţionale la cerinţele convieţuirii în UE şi nu forme de presiune pentru reducerea independenţei statelor care au aderat la această comunitate. Critica unui sistem judiciar naţional din rapoartele GRECO este, în consecinţă, mult mai serioasă decât amendarea contextuală a unor acte şi decizii juridice ale administraţiilor naţionale, produse de partenerii externi ai acestora sau de organismele internaţionale la care ele au aderat.
Raportul GRECO, publicat recent, asupra procesului de modificare a Legilor Justiţiei şi a legislaţiei penale realizat de puterea de la Bucureşti, surprinde, în fapt, intenţiile care se ascund în spatele acţiunii. Majoritatea PSD-ALDE-UDMR a iniţiat, de la instalarea ei la putere, un proces frenetic de modificare a codurilor juridice şi a cadrului lor de aplicare. Majoritatea parlamentară a argumentat propagandistic acest efort heirupist, prin necesitatea aplicării în legislaţia românească a recomandărilor Comisiei Europene, a deciziilor CEDO şi a indicaţiilor Curţii Constituţionale. Modificările propuse de Comisia Juridică a Parlamentului, condusă de celebrul specialist Florin Iordache, ar reprezenta astfel - după iniţiatori - o modernizare, în pas cu vremurile, a Legilor Justiţiei, o reducere a presiunilor asupra statului, generate de un sistem punitiv greoi şi de un sistem penitenciar primitiv, şi ar elimina multe din abuzurile generate de "alianţa toxică" (instituită prin mai multe "protocoale secrete") între Justiţie şi Servicii, care a dus la apariţia "statului paralel". Fără a analiza necesitatea sau caducitatea acestei "alianţe" (pe care amploarea şi caracterul endemic al corupţiei "de stat" din România o făcea necesară la un moment dat, instituţiile judiciare neavând mijloacele tehnice de înregistrare a actelor de acest tip), raportul surprinde modul absolut inadecvat în care s-a trecut la modificarea Legilor Justiţiei, susţinând că maniera nu a dus la "asigurarea adeziunii şi încrederii în astfel de reforme". GRECO a subliniat că adoptarea peste noapte, cu o agendă ascunsă, a modificărilor ("reforma", lăsată pe seama Parlamentului de ministrul de resort, Tudorel Toader, depăşind cu mult, în sens negativ, propunerile societăţii civile din anii anteriori) este generatoare de incoerenţă, în aplicare, şi aberantă, în expunere. Patru sunt, punctual, direcţiile indicate de raport drept elemente destabilizatoare ale sistemului judiciar românesc: 1) Propunerea de pensionare anticipată a magistraţilor, puternic susţinută financiar, ar trimite acasă cel puţin un sfert din magistraţii actuali - lăsând "în aer" completele de judecată existente şi impunând reluarea de la zero a nenumăratelor procese pe rol, inclusiv la prescrieri ale faptelor. 2) Constituirea secţiei speciale de investigare a magistraţilor - inexistentă în alte legislaţii naţionale din ţările UE - care ar complica, prin temerea de cercetare tendenţioasă a posibilelor infracţiuni ale acestora, funcţionarea acţiunii judiciare. 3) Eliminarea principiului independenţei procurorilor, fapt ce duce la posibilitatea dirijării şi manipulării investigaţiilor realizate de ei. 4) Sancţionarea magistraţilor pentru "defăimarea celorlalte puteri ale statului", fără ca replica simetrică să fie amendată. Raportul GRECO sugerează, astfel, că subordonarea politică a Justiţiei este pe cale să se înfăptuiască. Raportul a fost finalizat, încă înainte ca propunerile concrete de modificare a Codului Penal şi a Codului de Procedură Penală să fie adoptate de "Comisia Iordache".
Evaluarea profesională, coerentă şi obiectivă a GRECO dezvăluie, aşa cum am spus, intenţiile iniţiatorilor modificărilor Legilor Justiţiei din România. Experţii organismului european nu pot fi bănuiţi de parţialitate. Majoritatea PSD-ALDE, ministerul de resort, guvernul cel direct interesat, L. Dragnea, şeful de fapt al Administraţiei, nu l-au comentat în niciun fel. Doar adjunctul bine motivat al lui Iordache, la fel de celebrul Nicolicea, a lansat supoziţia unei erori de comunicare, ce a dus la "lipsa de înţelegere" a experţilor europeni. Presa aservită PSD-ALDE s-a dezlănţuit însă cu "argumentele" deja clasice: amestecul în treburile interne, afectarea independenţei, tratamentul colonial, dispreţul pentru români, care nu urmează exemplul Ungariei antisorosiste etc. Imprecaţiile ei sună deja a gol, pentru că aici nu e vorba nici de "directive" de la ambasadele statelor partenere, nici de decizii "dictatoriale" ale Bruxelles-ului. Raportul GRECO dezvăluie cu coerenţă ceea ce ştie, în realitate, toată lumea: majoritatea PSD-ALDE-UDMR vrea ca toţi "înalţii corupţi" din structurile puterii să scape, iar Justiţia să se subordoneze, ca în trecutul nu foarte îndepărtat, decidenţilor politici, "stăpânilor" actuali ai resurselor ţării. Cu o Justiţie supusă, cu o presă total obedientă, ei vor putea îndrepta România în orice direcţie comandată de interesele lor.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
