- Bună dimineaţa, Cristina! Eşti la teatru?
- Bună dimineaţa, Dia. Nu-s la teatru, deşi e luni. Sunt acasă, la Piatra Neamţ, m-ai nimerit exact în ziua mea liberă, fără repetiţii.
- De la o vreme, te vedem numai pe afişele Teatrului Tineretului de acolo, deşi te ştiam bucureşteancă.
- Acum doi ani, a apărut acest concurs la Piatra Neamţ, iar mie mi-a surâs ideea să fiu angajată într-un teatru, unde să lucrez continuu, cu un program. Eram într-o etapă a vieţii în care am realizat că e bine să faci alegeri. Şi uite-mă, sunt încă aici.
- Ai ieşit în dimineaţa asta afară?
- Am fost chiar şi la plimbare. Fac cum fac, şi tot în zona teatrului ajung. Chiar deasupra teatrului, dacă urci nişte scări, e Piaţa Sfântul Ştefan, unde îmi place foarte tare să mă plimb şi să-mi beau cafeaua.
- Şi cum a fost dis-de-dimineaţă? Vine primăvara şi la Piatra Neamţ?
- Vine din ce în ce mai vizibil. Piatra Neamţ e un orăşel destul de cochet, înconjurat de munţi. De-a lungul anului e un adevărat spectacol felul în care pădurea îşi schimbă frunzişul. Şi-apoi, se simte destul de tare şi la teatru.
- Sunteţi în plină stagiune, nu?
- Da, şi primăvara asta înfloresc şi proiectele. Regizorul Theodor-Cristian Popescu vine să-şi facă distribuţia la un spectacol, urmează apoi Eugen Jebeleanu. Ada Milea vine şi ea să mai facă un spectacol, după ce anul trecut a mai pus unul în scenă. Între timp, colega noastră Nora Covali pleacă în Portugalia cu un spectacol, cu sprijinul ICR Lisabona. Teatrul Tineretului a câştigat şi concursul AFCN de dramaturgie, în urma căruia vor mai rezulta încă trei spectacole. Deci, vine primăvara cu foarte multă muncă, poate nu voi juca chiar în toate spectacolele, dar cu siguranţă voi fi în foarte multe.
- Pare că şi în provincie se întâmplă lucruri bune.
- Chiar se întâmplă, iar eu am toată încrederea în felul în care se ocupă Gianina Cărbunariu, noua directoare a teatrului. A făcut şi face tot ce poate să spulbere ideea falsă că teatrul e ceva elitist. Nu doar că are grijă de noi, actorii, oferindu-ne permanent workshop-uri să ne dezvoltăm, dar i-a făcut şi pe oameni mult mai dornici să vină la teatru. În martie, sunt programate 22 de spectacole...
- ...ceea ce e incredibil pentru un teatru de provincie.
- Exact. Şi-apoi, Teatrul Tineretului beneficiază, oricum, şi de un renume, cândva, era cel mai bun teatru din România, adevărată pepinieră de actori. Pe aici au trecut Maia Morgenstern, Oana Pellea, Mitică Popescu, Horaţiu Mălăele şi mulţi alţii. Eu sunt foarte fericită că sunt aici.
- Nu ţi-a fost totuşi greu să laşi în urmă Bucureştiul?
- Nu te izolează prea tare provincia?
- Ce-i drept, te-am putut vedea şi în serialul "Ai noştri", de la Pro Tv.
- Mi-am dorit să fac şi serialul şi m-am bucurat că am avut o echipă de producţie extraordinară, care m-a înţeles şi mi-a lăsat zile libere să vin să-mi joc spectacolele de aici. Gianina Cărbunariu chiar ne încurajează să avem colaborări în zona cinematografiei şi televiziunii şi ne susţine. E un director foarte generos, în alte teatre nu se întâmplă aşa.
- Mutarea ta la Piatra Neamţ ţi-a adus, de altfel, şi ocazia să joci în "Wolfgang", piesa lui Radu Afrim, un regizor destul de atipic. Cum v-aţi înţeles?
- Înainte să ne apucăm de lucru, mă aşteptam la ce e mai rău, auzisem tot felul de poveşti despre el. Dacă ştii să treci peste micile lui excentricităţi, descoperi un om foarte ok, foarte inteligent şi talentat. Eu am ieşit câştigată din colaborarea asta, a fost una din marile întâlniri ale vieţii mele. Am învăţat să stăpânesc un rol de compoziţie căruia să îi găsesc adevărul şi autenticitatea. Radu chiar ştie să lucreze cu actorii, să le elibereze forţele şi talentul. Iar piesa e minunată. Poartă marca stilistică Afrim, dar e destul de diferită chiar şi pentru el. Din primăvară o să începem să ne plimbăm cu ea prin ţară. Şi o să ajungem şi la Bucureşti.
- Cristina, mi se pare mie, sau tu tocmai te căsătoriseşi înainte să pleci?
- Da-da, m-am măritat, am făcut-o şi pe asta. Iubitul meu (Vladimir Dembinski n.r.) e regizor de film, între timp şi-a făcut o casă de producţie cu prietenul lui Tudor Popescu şi au tot felul de proiecte de reclame şi videoclipuri. Însă crucial e că acum aşteaptă răspunsul concursului CNC, unde a depus un proiect pentru debut în lung-metraj ca regizor. Îmi doresc foarte tare să câştige concursul, mai mult decât îmi doresc nişte lucruri pentru mine.
- Cum aţi făcut, aţi plecat amândoi la Piatra Neamţ?
- Nu, dar eu nu m-am mutat aici definitiv, stau doar pe perioada repetiţiilor şi a spectacolelor. Sigur că e un pic mai greu pentru noi. Când poate, vine el la mine, când sunt liberă, merg eu acasă. Dar n-au trecut niciodată mai mult de două săptămâni fără să ne vedem. Avem şi noi grijă, nu lăsăm lucrurile la voia întâmplării. Dincolo de faptul că acum suntem soţ şi soţie şi atâţia ani am fost iubiţi, noi suntem şi foarte buni prieteni.
- Unde stai când eşti la Piatra Neamţ?
- Ai vreun loc preferat de băut cafeaua?
- La fereastră, bineînţeles. În bucătărie, uitându-mă la munte. Cel mai mult îmi place să fac cafea la ibric, pentru că umple casa de aromă. Ce poate fi mai frumos decât să te trezeşti dimineaţa într-o casă mirosind a cafea?
- Într-o zi, poate nu vei mai fi la Piatra Neamţ. E ceva de care-ţi va fi dor?
- De aer! În primele două săptămâni după ce am ajuns aici, eram mereu ameţită şi obosită. Am ajuns şi la farmacie cu simptomele astea şi am aflat, cu stupoare, că de vină e... aerul. Acum, după doi ani, mă simt mult mai bine. Contează foarte mult ce respiri.
- Hai, deschide acum fereastra şi trage o gură de aer. A ce miroase azi?
- Hmm, a pământ ud, ca în pădure, a muşchi şi a fum. E fresh şi înţepător ca o limonadă.
Foto: CLAUDIU CIPRIAN POPA (2), ADI BULBOACĂ (1)
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
