Niciuna dintre cele 12 zodii nu dispune de vitalitatea Berbecului. De ce este înzestrat cu atâta forţă? Păi, este fruntea zodiacului, un fel de locomotivă care trage după sine toate celelalte unsprezece zodii. Îi trebuie putere, nu glumă! Şi motivaţie! E semnul începuturilor, el se avântă cu capul înainte, în necunoscut, luând toate riscurile asupra sa. Berbecul stă cu spatele la celelalte semne, pe care le conduce şi le protejează - dar nu le menajează. Este asemenea unui general, dar nu genul de general care stă în siguranţă, în corturi înconjurate de armată, ci unul care călăreşte în fruntea oştirilor, arătându-se astfel gata de a-şi dovedi eroismul. Să fie, deci, de mirare că nu suportă să i-o ia cineva înainte?
Putem să spunem despre el că este un individualist, că este cât se poate de competitiv, dar nu putem spune că e lipsit de suflet ori de generozitate. Generalul nu se întoarce să le zâmbească tandru celor unsprezece zodii pe care le conduce, atitudinea lui e vitejească şi bărbătească. Da, bărbătească, pentru că femeile zodiei dau şi ele dovadă de un curaj admirabil, pe care orice bărbat ar fi mândru să-l posede. Un atribut al Berbecului, de care se vorbeşte mai rar, este capacitatea sa de sacrificiu. Nu este un sacrificiu de victimă, ci unul asumat şi nedemonstrativ. Este sacrificiul mielului pascal, care renunţă cu simplitate la viaţa sa, pentru a mântui multe altele, jertfindu-şi nu doar viaţa, ci şi inocenţa, pentru păcatele celor mulţi.
Dar iată cum era schiţat, din punct de vedere al înfăţişării şi sănătăţii, nativul din Berbec în astrologia kabbalistică din vechime: Semn de foc, masculin, diurn, asociat cu direcţia est.
Caracteristici generale: Un corp neobişnuit de puternic, cu faţa prelungă şi ochi de culoare închisă şi obiceiul de-a ţine privirea aţintită în jos; gâtul gros, urechile moi şi părul bogat, ondulat. Picioarele puţin rezistente, vorbăreţ de fel, vocea slabă dar plăcută, irascibil, dar ahtiat după dreptate; mâncăcios.
Berbecul născut în primele zece zile ale zodiei (primul decan): are puţină carne pe oase, faţa îmbujorată, va avea o mulţime de prieteni şi detestă răul.
Berbecul născut în următoarele zece zile ale zodiei (al doilea decan): corpul are o conformaţie mai neobişnuită, tenul frumos, smead; e predispus către crize de mânie incontrolabile, va combina principiile înalte cu o înţelegere perfectă (a acestora) şi o bună-creştere impecabilă; îşi va face o sumedenie de duşmani.
Berbecul născut în ultimele zece zile ale zodiei (al treilea decan): tenul cu tentă roşiatică sau aurie, se va izola de oameni.
Controlează: Capul, faţa, urechile şi pupilele ochilor
Boli: probleme inexplicabile, care ţin de simţul echilibrului, pierderea bruscă a cunoştinţei, afecţiuni ale urechilor, dureri în nări, dureri de dinţi şi de ochi.
Berbecul în astrologia modernă
Deşi multe dintre trăsăturile fizice descrise în vechea astrologie, precum şi înclinaţiile legate de sănătate, au rămas valabile până în zilele noastre, în astrologia modernă, portretul Berbecului a devenit mai complex şi mai complet. Prin "Berbeci" sunt descrişi oamenii născuţi între 21 martie şi 20 aprilie, când Soarele traversează, în traiectoria sa de pe cer, constelaţia Berbecului. Astrologia modernă include noi atribute caracteristice zodiei, cum ar fi caracterul extravertit, comunicativ şi ascensiunea de scurtă durată. Însuşirea dominantă, menţionată de majoritatea autorilor moderni, este dinamismul şi spiritul de aventură. El este "capul" (pe care-l guvernează din punct de vedere anatomic), şeful, iniţiatorul, cel care excelează în a începe în forţă proiecte pe care de multe ori nu le duce la bun sfârşit.
Tipul de vitalitate şi morfologia
Berbecul este, cu adevărat, primul în top la capitolul vitalitate. Există zodii cu mai puţină energie, care obosesc doar privind la câte reuşeşte să facă Berbecul, aparent fără să depună vreun efort. În rarele cazuri în care este cuprins de o boală, cei din jur se sperie, deoarece afecţiunile apar sub formă acută. Dar la fel de brusc, simptomele încetează de regulă după o zi-două, şi Berbecul e din nou pe picioare şi gata de treabă. Noţiunea de "convalescenţă" le rămâne străină celor mai mulţi dintre Berbeci. Ca să spunem aşa, se dau jos din pat şi sar direct în şa.
În viziunea astrologiei moderne, Berbecul tipic este de înălţime mijlocie, dar din pricina faptului că se ţine drept, pare adesea mai înalt decât este în realitate. Ţinuta sa dreaptă e subliniată şi de cap, care e împins parcă înainte, mândru. Mulţi Berbeci au o cicatrice în zona capului, deoarece, mai ales în copilărie, se pot alege cu tăieturi sau cu capul spart. Profilul e bine marcat, nasul, de multe ori, acvilin. Umerii sunt largi, bine marcaţi, pieptul bombat, corpul, cel mai adesea musculos, cu o alură sportivă. Într-adevăr, numeroşi Berbeci îşi pot canaliza cu succes energia năvalnică înspre sport, cu şanse bune de-a ajunge la performanţă. Mersul e rapid şi precis, de o ritmicitate care poate fi de-a dreptul milităroasă. În privinţa chipului, avem cea mai flagrantă diferenţiere faţă de tipologia Berbecului, aşa cum este ea descrisă în astrologia kabbalistică, unde el este descris ca având privirea aţintintă în pământ. Dimpotrivă, Berbecul are o privire directă, sinceră, luminoasă dar, în acelaşi timp, scrutătoare. Pe chip i se citeşte atenţia, dar este vorba despre o atenţie relaxată, nu nervoasă, decât dacă se află în situaţii tensionate. Pentru că îşi trăieşte cu sinceritate emoţiile, mimica este spontană şi expresivă. Strângerea de mână este energică, transmite căldură şi onestitate. E scurtă şi camaraderească.
Predispoziţii legate de sănătate
Ca adult, impulsivitatea îl poate pune în încurcătură la volan. Deşi mulţi sunt convinşi că sunt şoferi buni, cei mai mulţi conduc smucit şi acţionează frânele cu brutalitate, ceea ce îi poate pune uneori în pericol. Dar în situaţii riscante, au de cele mai multe ori reflexe salvatoare. Impulsivitatea şi bruscheţea pot să ducă la afecţiuni congestive.
Bolile cele mai frecvente
Din fericire pentru ei, Berbecii au boli infrecvente, dar sunt într-o oarecare măsură predispuşi către accidente. Acestea pot fi însă prevenite de acei Berbeci care îşi controlează temperamentul intempestiv. Pe lângă riscul de traumatisme la nivelul capului, pe care l-am menţionat deja, Berbecii ar trebui să se ferească de hipertensiune arterială. E zodia căreia i se ridică cel mai uşor "sângele la cap". În copilărie, dar şi în perioadele de stres major, pot apărea sângerări nazale (epistaxis), migrene sau stări bruşte de ameţeală. În aceste condiţii, Berbecul n-ar trebui să se forţeze, ci să-şi permită un repaos, nu pentru a recupera energie, ci pentru a lăsa funcţiile perturbate să se regleze. Nevralgiile faciale, pornite uneori de la dinţi, pot să se transforme într-o adevărată tortură pentru Berbec, pentru că la el afecţiunile nu prea se manifestă sub o formă uşoară şi, uneori, nu răspunde la calmante. De vină este sistemul circulator, care funcţionează la cote maxime. Acelaşi lucru se poate spune şi despre sistemul său respirator, ceea ce face ca Berbecului să-i vină greu să se relaxeze şi să adoarmă. Pentru ca să se poată odihni ca lumea, are nevoie să îşi cheltuiască redutabila energie fizică. După amiaza sau seara, i-ar prinde bine preocupări monotone sau plimbări prelungite, în aer liber, pentru că exerciţiile mai viguroase pompează mai multă energie în sistem. În loc să se consume, energia se reciclează. În schimb, mişcarea monotonă, uşoară, repetitivă, îl ajută să îşi domolească energia şi să se liniştească, facilitându-i somnul şi ferindu-l de insomniile care îi pot da, altfel, de furcă. Ochii, care pot rămâne ageri până la bătrâneţe, pot suferi însă în urma puseelor de tensiune sau ca urmare a unor traumatisme locale. E interesant de observat că la femei, ochiul stâng este de regulă afectat, în timp ce bărbaţilor le ridică probleme ochiul drept. Atunci când un Berbec face febră, putem spune mai degrabă că face un acces febril, pentru că temperatura se ridică brusc, la cote alarmante, dar dispare spontan, graţie unui sistem defensiv natural, care îi permite o revenire spectaculoasă şi în lipsa unei intervenţii medicale.
Marte, planeta guvernatoare a Berbecului, este sursa energiei sale ieşite din comun. Funcţiile de care se ocupă Marte în corpul omenesc sunt legate în primul rând de sânge, mai cu seamă de hematii. Marte are de a face cu acţiunea în forţă asupa lumii exterioare, guvernează sistemul muscular, sexualitatea ca impuls, dar în particular, aparatul genital masculin. Şi secreţia bilară îi este atribuită lui, şi în parte, disfuncţiile acute ale ficatului.
Remediile homeopatice asociate cu Marte cuprind Argentum nitric, Mercurius solubilitis, Ignatia, Cuprum, Solanum nigrum, Magnesia phos., Kali bromatum, Cina iodum, Cyclamen.
Metalul: fierul.
Sănătatea mentală
Energia Berbecului se poate păstra intactă până la adânci bătrâneţi dacă nativul are cum să se manifeste creativ. Exemplele în acest sens sunt multe, de la Leonardo da Vinci, a cărui creativitate nu s-a diminuat cu vârsta, ba dimpotrivă, până la prolificul J.S. Bach şi până la neobositul Jackie Chan. Problemele apar în cazul în care creativitatea nu este susţinută până la capăt, situaţie în care apar nemulţumiri şi frustrări, pentru că Berbecului nu-i prea place să împartă meritul cu alţii, nici chiar atunci când, fără ei, proiectul început de el nu s-ar fi finalizat niciodată. Nevoia de mişcare este de asemenea imperioasă pentru Berbec. O existenţă statică, sedentară, îi erodează izvorul de energie interioară mai mult decât efortul fizic. Medicul francez Julien Besançon, născut sub semnul Berbecului, era de părere că bolile închipuite nu există, iar cele reale nu sunt periculoase dacă sunt atacate cu convingere.
Remediile din fitoterapie potrivite cu Berbecul
Sunătoarea (Hypericum perforatum) - această plantă plină de virtuţi întruneşte două însuşiri de care Berbecul are mare nevoie. Ea îi permite să-şi păstreze calmul, fără a-i afecta performanţa mentală şi fără a-i induce o stare de somnolenţă ori a-i diminua reflexele. În plus, ceaiul de sunătoare poate regla secreţia vezicii biliare, care e mai sensibilă în cazul zodiei. Ceaiul de sunătoare nu se potriveşte însă cu tratamentele antidiabetice, hipertensoare şi n-ar trebui să fie combinat nici cu medicaţia de scădere a colesterolului. Păducelul (Crataegus monogyna), numit în Franţa şi "laptele bătrânilor", are, şi el, un efect uşor calmant, dar, în plus, fereşte Berbecul de creşterile bruşte ale tensiunii arteriale, care sunt atât de periculoase pentru el. O sumedenie de afecţiuni cardiace şi nervoase pot fi ameliorate de consumul de păducel sub formă de ceai, infuzie ori tinctură. Unii fitoterapeuţi susţin că păducelul măreşte cu circa 40% capacitatea de a depune efort fizic şi intelectual, mai ales la vârsta senectuţii. Arnica, sub formă de unguent, este un aliat de nădejde al acelor Berbeci, mulţi la număr, care practică sport de performanţă, pentru că rezolvă - nu doar febra musculară - ci şi contracturile, care pot fi deosebit de dureroase. Dar şi durerile de cap către care Berbecul este predispus pot să cedeze, dacă îşi aplică pe frunte un macerat din flori proaspete de arnică în ulei vegetal presat la rece. Vâscul (Viscum album, dar nu cel care creşte pe tei, plop sau salcie, care este toxic), se utilizează în special pentru tratarea hipertensiunii arteriale, dar şi în alte tipuri de afecţiuni cardiace şi vasculare. E util şi în tratarea astmului bronşic sau a congestiilor pulmonare.
Regimul alimentar al Berbecului
Aromoterapia
Atunci când îi vine geu să se concentreze, Berbecul poate face apel la uleiul esenţial de mentă. Acesta îl va ajuta şi să se distanţeze întrucâtva de problemele care îl frământă. În felul acesta, poate evita să ia hotărâri pripite. Adăugată la apa de baie, menta desfundă şi decongestionează sinusurile. Un rol similar îl joacă şi anumite specii de conifere, cum ar fi bradul şi pinul, care îi pot rezolva congestiile ivite la nivelul capului, prin inhalaţii. Glicina cea cu aromă bogată, puternică, este altă plantă al cărei miros plăcut exprimă ceva din esenţa Berbecului. El poate să poarte acest parfum atunci când este îndrăgostit. Lavanda îi provoacă o stare de relaxare şi îi este recomandată mai ales sub formă de ulei esenţial adăugat în apa de baie seara.
Pietre preţioase şi semipreţioase
În decursul istoriei, Berbecului i s-au atribuit, pe rând, ametistul, în civilizaţia egipteană şi greacă. Bizantinii au fost cei care au ales primii o piatră roşie, granatul, ca talisman pentru Berbecul cel guvernat de planeta roşie, Marte. Evreii s-au pronunţat în favoarea safirului, pe care astrologii medievali l-au păstrat, dar au adăugat şi diamantul. În astrologia modernă, diamantul i-ar reveni, după unii autori, Leului, după alţii Capricornului, dar mulţi păstrează asocierea cu Berbecul. Granatul a reuşit să reziste şi el în timp, dar rubinul apare din ce în ce mai mult printre pietrele preţioase care exprimă însuşirile zodiei.
Şi acum, că le ştiţi pe toate, noi vă urăm: "Sănătate!"
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
