BERBECUL și sănătatea

Tana Rosca
În trecut

Niciuna dintre cele 12 zodii nu dispune de vita­li­tatea Berbecului. De ce este înzestrat cu atâta for­ță? Păi, este fruntea zodiacului, un fel de loco­mo­tivă care trage după sine toate celelalte unsprezece zo­dii. Îi trebuie putere, nu glumă! Și motivație! E semnul începuturilor, el se avântă cu capul înainte, în necunoscut, luând toate riscurile asupra sa. Ber­becul stă cu spatele la celelalte semne, pe care le conduce și le protejează - dar nu le menajează. Este asemenea unui general, dar nu genul de general care stă în siguranță, în corturi înconjurate de armată, ci unul care călărește în fruntea oștirilor, arătându-se astfel gata de a-și dovedi eroismul. Să fie, deci, de mirare că nu suportă să i-o ia cineva înainte?
Putem să spunem despre el că este un indi­vi­dualist, că este cât se poate de competitiv, dar nu putem spune că e lipsit de suflet ori de generozitate. Generalul nu se întoarce să le zâmbească tandru celor unsprezece zodii pe care le conduce, atitu­di­nea lui e vitejească și bărbătească. Da, bărbătească, pentru că femeile zodiei dau și ele dovadă de un curaj admirabil, pe care orice bărbat ar fi mândru să-l posede. Un atribut al Berbecului, de care se vorbește mai rar, este capacitatea sa de sacrificiu. Nu este un sacrificiu de victimă, ci unul asumat și ne­demonstrativ. Este sacrificiul mielului pascal, care renunță cu simplitate la viața sa, pentru a mân­tui multe altele, jertfindu-și nu doar viața, ci și ino­cența, pentru păcatele celor mulți.
Dar iată cum era schițat, din punct de vedere al în­fățișării și sănătății, nativul din Berbec în astro­logia kabbalistică din vechime: Semn de foc, masculin, diurn, asociat cu direcția est.
Caracteristici generale: Un corp neobișnuit de puternic, cu fața prelungă și ochi de culoare închisă și obiceiul de-a ține privirea ațintită în jos; gâtul gros, ure­chile moi și părul bogat, ondulat. Picioarele puțin re­zistente, vorbăreț de fel, vocea slabă dar plăcută, irascibil, dar ahtiat după dreptate; mân­că­cios.
Berbecul născut în primele zece zile ale zodiei (pri­­mul decan): are puțină carne pe oase, fața îm­bu­jorată, va avea o mulțime de prieteni și detestă răul.
Berbecul născut în următoarele zece zile ale zo­diei (al doilea decan): corpul are o conformație mai neobișnuită, tenul frumos, smead; e predispus către crize de mânie incontrolabile, va combina prin­­cipiile înalte cu o înțelegere perfectă (a aces­to­ra) și o bună-creștere impecabilă; își va face o su­me­denie de dușmani.
Berbecul născut în ultimele zece zile ale zo­diei (al treilea decan): tenul cu tentă roșiatică sau aurie, se va izola de oameni.
Controlează: Capul, fața, urechile și pupilele ochilor
Boli: probleme inexplicabile, care țin de sim­țul echilibrului, pierderea bruscă a cunoștinței, afecțiuni ale urechilor, dureri în nări, dureri de dinți și de ochi.

Berbecul în astrologia modernă

Deși multe dintre trăsăturile fizice descrise în vechea astrologie, precum și înclinațiile legate de sănătate, au rămas valabile până în zilele noastre, în astrologia modernă, portretul Berbecului a de­venit mai complex și mai complet. Prin "Ber­beci" sunt descriși oamenii născuți între 21 mar­tie și 20 aprilie, când Soarele traversează, în tra­iectoria sa de pe cer, constelația Berbecului. As­trologia modernă include noi atribute carac­te­ristice zodiei, cum ar fi caracterul extravertit, co­municativ și ascensiunea de scurtă durată. Însușirea domi­nan­tă, menționată de majoritatea autorilor moderni, es­te dinamismul și spiritul de aventură. El este "ca­pul" (pe care-l guvernează din punct de ve­dere anatomic), șeful, inițiatorul, cel care exce­lează în a începe în forță proiecte pe care de multe ori nu le duce la bun sfârșit.

Tipul de vitalitate și morfologia

Berbecul este, cu adevărat, primul în top la ca­pitolul vitalitate. Există zodii cu mai puțină energie, care obosesc doar privind la câte reușește să facă Ber­becul, aparent fără să depună vreun efort. În ra­re­le cazuri în care este cuprins de o boală, cei din jur se sperie, deoarece afecțiunile apar sub formă acu­tă. Dar la fel de brusc, simp­tomele încetează de re­gu­lă du­pă o zi-două, și Berbecul e din nou pe pi­cioare și gata de treabă. Noțiunea de "con­va­les­cen­ță" le rămâne străină celor mai mulți dintre Berbeci. Ca să spunem așa, se dau jos din pat și sar direct în șa.
În viziunea astrologiei moderne, Berbecul tipic este de înălțime mijlo­cie, dar din pricina faptului că se ține drept, pare adesea mai înalt decât este în realitate. Ținuta sa dreaptă e subli­nia­tă și de cap, care e împins parcă înainte, mândru. Mulți Berbeci au o cicatrice în zona capului, deoarece, mai ales în copilărie, se pot alege cu tă­ieturi sau cu capul spart. Profilul e bine marcat, nasul, de multe ori, acvi­lin. Umerii sunt largi, bine marcați, piep­tul bombat, corpul, cel mai ade­sea musculos, cu o alură sportivă. În­tr-adevăr, nu­meroși Berbeci își pot canaliza cu succes energia nă­valnică înspre sport, cu șanse bune de-a ajun­ge la performanță. Mersul e rapid și precis, de o rit­micitate care poate fi de-a dreptul milităroasă. În pri­vința chipului, avem cea mai flagrantă diferen­ție­re față de tipologia Berbecului, așa cum este ea descrisă în astrologia kabbalistică, unde el este de­scris ca având privirea ațintintă în pământ. Dim­po­trivă, Berbecul are o privire directă, sinceră, lu­mi­noasă dar, în același timp, scrutătoare. Pe chip i se citește atenția, dar este vorba despre o atenție re­la­xată, nu nervoasă, decât dacă se află în situații tensionate. Pentru că își trăiește cu sinceritate emo­țiile, mimica este spontană și expresivă. Strângerea de mână este energică, transmite căldură și onesti­ta­te. E scurtă și camaraderească.

Predispoziții legate de sănătate

Energia Berbecului nu este egală, ea se mani­fes­tă adesea exploziv, într-o manieră repezită, aseme­nea șarjelor de atac în operațiunile militare. Din acest motiv, mai ales în perioada copilăriei, Ber­becul riscă să se aleagă cu cicatrici, în special la ni­velul capului. Fie ca urmare a unor căzături care se pot solda cu capul spart, ori a unor tăieturi (motiv pen­tru care părinții ar trebui să-l țină la distanță de obiecte metalice ascuțite), fie din pricina focului, care-l fascinează și de care nu se teme, nici măcar după ce se arde.
Ca adult, impulsivitatea îl poate pune în încurcă­tură la volan. Deși mulți sunt convinși că sunt șo­feri buni, cei mai mulți conduc smucit și acționează frânele cu brutalitate, ceea ce îi poate pune uneori în pericol. Dar în situații riscante, au de cele mai multe ori reflexe salvatoare. Impulsivitatea și brus­chețea pot să ducă la afecțiuni congestive.

Bolile cele mai frecvente

Din fericire pentru ei, Berbecii au boli infrec­ven­te, dar sunt într-o oarecare măsură predispuși către accidente. Acestea pot fi însă prevenite de acei Berbeci care își controlează tempera­men­tul intem­pestiv. Pe lângă riscul de traumatisme la nivelul capului, pe care l-am menționat deja, Ber­be­cii ar trebui să se ferească de hipertensiune arte­rială. E zodia căreia i se ridică cel mai ușor "sângele la cap". În copilărie, dar și în perioadele de stres major, pot apărea sângerări nazale (epistaxis), mi­grene sau stări bruște de amețea­lă. În aceste condiții, Berbecul n-ar trebui să se forțeze, ci să-și permită un repaos, nu pentru a recupera energie, ci pentru a lăsa funcțiile perturbate să se regleze. Ne­vralgiile faciale, pornite uneori de la dinți, pot să se transforme într-o adevărată tortură pentru Berbec, pentru că la el afecțiu­ni­le nu prea se manifestă sub o for­mă ușoară și, uneori, nu răs­punde la cal­mante. De vină este sis­temul cir­culator, care funcțio­nează la cote maxime. Același lucru se poa­te spune și despre sistemul său respirator, ceea ce face ca Ber­becului să-i vină greu să se rela­xeze și să adoarmă. Pen­tru ca să se poată odihni ca lu­mea, are ne­voie să își cheltuiască redu­tabila energie fizică. După amiaza sau seara, i-ar prinde bine preocupări monotone sau plim­bări pre­lun­gite, în aer liber, pen­tru că exer­cițiile mai viguroase pom­pează mai multă energie în sis­tem. În loc să se consume, energia se reciclează. În schimb, mișcarea monotonă, ușoară, re­petitivă, îl ajută să își domolească energia și să se liniștească, facilitându-i somnul și ferindu-l de insomniile care îi pot da, altfel, de furcă. Ochii, care pot rămâne ageri până la bă­trânețe, pot suferi însă în urma pu­seelor de tensiune sau ca urmare a unor traumatisme locale. E intere­sant de observat că la femei, ochiul stâng este de re­gulă afectat, în timp ce bărbaților le ridică probleme ochiul drept. Atunci când un Berbec face febră, putem spune mai de­grabă că face un acces febril, pentru că temperatura se ridică brusc, la cote alar­mante, dar dispare spon­tan, grație unui sistem de­fensiv natural, care îi per­mite o revenire spec­tacu­loasă și în lipsa unei inter­venții medicale.
Marte, planeta guvernatoare a Berbecului, este sursa energiei sale ieșite din comun. Funcțiile de care se ocupă Marte în corpul omenesc sunt legate în primul rând de sânge, mai cu seamă de hematii. Marte are de a face cu acțiunea în forță asupa lumii exterioare, guvernează sistemul muscular, sexua­litatea ca impuls, dar în particular, aparatul genital masculin. Și secreția bilară îi este atribuită lui, și în parte, disfuncțiile acute ale ficatului.
Remediile homeopatice asociate cu Marte cuprind Argentum nitric, Mercurius solubilitis, Ig­natia, Cuprum, Solanum nigrum, Magnesia phos., Kali bromatum, Cina iodum, Cyclamen.
Metalul: fierul.

Sănătatea mentală

Un lucru din păcate mai rar po­me­nit, în ceea ce-l privește pe Ber­bec, este inteligența. Aceasta este la fel de ascuțită precum instru­men­tele sau ar­mele tăioase pe care Ber­becul le mânuiește cu atâta is­cusință. Atunci, de ce a fost trecut cu ve­derea acest atu? Probabil, pen­tru că pro­cesează datele cu o viteză in­credibilă, ceea ce-l face capabil să ia decizii cu­rajoase în situații în care alții s-ar pierde cu firea. Cum altfel ar putea să pro­cedeze un luptător, doar nu o să convoace un consiliu în toiul unei confruntări, pentru a decide care să fie urmă­toarea lovitură, sau dacă n-ar fi cumva mai bine să facă o eschivă. Iată ce îl face atât de inde­pendent și sigur pe el. Din acest punct de vedere, Berbecii se îm­part în două categorii: cei impulsivi, care acțio­nează ins­tinctiv, motiv pentru care o dau adesea în bară sau intră aiurea în conflicte, și cei intuitivi, care gândesc cu viteza fulgerului și care, în 90% dintre cazuri, iau decizii inspirate. Aceștia din urmă au obiceiul de a-și examina hotărârile.
Energia Berbecului se poate păstra intactă până la adânci bătrâneți dacă nativul are cum să se ma­nifeste creativ. Exemplele în acest sens sunt multe, de la Leonardo da Vinci, a cărui creativitate nu s-a diminuat cu vârsta, ba dimpotrivă, până la prolificul J.S. Bach și până la neobositul Jackie Chan. Pro­ble­mele apar în cazul în care creativitatea nu este sus­ținută până la capăt, situație în care apar ne­mul­țu­miri și frus­­trări, pentru că Berbecului nu-i prea place să împartă meritul cu alții, nici chiar atunci când, fără ei, proiectul început de el nu s-ar fi fina­li­zat ni­cio­dată. Nevoia de mișcare este de asemenea impe­rioa­să pentru Berbec. O existență statică, se­den­tară, îi erodează izvorul de energie interioară mai mult de­cât efortul fizic. Medicul francez Julien Besançon, născut sub semnul Berbecului, era de pă­rere că bolile închipuite nu există, iar cele reale nu sunt periculoase dacă sunt atacate cu convingere.

Remediile din fitoterapie potrivite cu Berbecul

Sunătoarea (Hypericum perforatum) - această plantă plină de virtuți întrunește două însușiri de care Berbecul are mare nevoie. Ea îi permite să-și păstreze calmul, fără a-i afecta performanța mentală și fără a-i induce o stare de somnolență ori a-i di­minua reflexele. În plus, ceaiul de sunătoare poate regla secreția vezicii biliare, care e mai sensibilă în cazul zodiei. Ceaiul de sunătoare nu se potrivește însă cu tratamentele antidiabetice, hipertensoare și n-ar trebui să fie combinat nici cu medicația de scă­dere a colesterolului. Păducelul (Crataegus mono­gy­na), numit în Franța și "laptele bătrânilor", are, și el, un efect ușor calmant, dar, în plus, ferește Ber­becul de creșterile bruște ale tensiunii arteriale, care sunt atât de periculoase pentru el. O sumedenie de afecțiuni cardiace și nervoase pot fi ameliorate de consumul de păducel sub formă de ceai, infuzie ori tinctură. Unii fitoterapeuți susțin că păducelul mă­rește cu circa 40% capacitatea de a depune efort fi­zic și intelectual, mai ales la vârsta senectuții. Ar­nica, sub formă de unguent, este un aliat de nă­dej­de al acelor Berbeci, mulți la număr, care prac­tică sport de performanță, pentru că rezolvă - nu doar febra musculară - ci și contracturile, care pot fi deosebit de dureroase. Dar și durerile de cap că­tre care Berbecul este predispus pot să cedeze, dacă își aplică pe frunte un macerat din flori proaspete de arnică în ulei vegetal presat la rece. Vâscul (Vis­cum album, dar nu cel care crește pe tei, plop sau sal­­cie, care este toxic), se utilizează în special pen­tru tratarea hipertensiunii arteriale, dar și în alte ti­puri de afecțiuni cardiace și vasculare. E util și în tra­­­tarea astmului bronșic sau a congestiilor pul­mo­nare.

Regimul alimentar al Berbecului

În cazul Berbecului, am putea să enumerăm ceapa și usturoiul și la capitolul fito­te­rapie, atât de important este ca ele să se regăsească frecvent în alimentația sa. Cea­pa roșie, îndeosebi, îi este de fo­los pentru că este un excelent flui­dificator al sângelui, e doldora de vitamine și conține de două ori can­titatea de antioxidanți pre­zentă în ceapa albă. Ea are de ase­menea un rol important în com­ba­terea afec­țiunilor care apar ca ur­ma­re a de­ficienței de crom, cum ar fi nu­me­roase boli cardiovasculare și diabetul. Usturoiul este un imu­nostimulator natural, și un mujdei sănătos poate duce la vindecarea ra­pidă de răceli sau gripe. Aceste in­gre­diente ar trebui consumate crude, în special usturoiul. Dar mai toate ali­men­tele care îi priesc Berbcului au un gust pregnant, dacă e să amintim doar caperele, ar­deiul iute, prazul (rudă bună cu cea­pa) și muștarul. Spanacul și urzica, pe care ar fi bine să le consume atunci când sunt în sezon, îl ajută să își prime­neas­că sângele și să aibă un aport suficient de fier. Mor­co­vii și afinele îi asigură o vedere bună, protejân­du-i și capilarele fine. Pentru a se bucura de o di­gestie bună, Berbecul ar trebui să se educe să mes­tece, nu să hăpăie, cum este tentat să o facă, motiv pentru care mănâncă de multe ori mai mult decât îi este necesar pentru a-și astâmpăra foamea.

Aromoterapia

Atunci când îi vine geu să se concentreze, Ber­becul poate face apel la uleiul esențial de mentă. Aces­ta îl va ajuta și să se distanțeze întrucâtva de problemele care îl frământă. În felul acesta, poate evita să ia hotărâri pripite. Adăugată la apa de baie, menta desfundă și decongestionează sinusurile. Un rol similar îl joacă și anumite specii de conifere, cum ar fi bradul și pinul, care îi pot rezolva con­ges­tiile ivite la nivelul capului, prin inhalații. Glicina cea cu aromă bogată, puternică, este altă plantă al cărei miros plăcut exprimă ceva din esența Ber­be­cului. El poate să poarte acest parfum atunci când este îndrăgostit. Lavanda îi provoacă o stare de re­laxare și îi este recomandată mai ales sub formă de ulei esențial adăugat în apa de baie seara.

Pietre prețioase și semiprețioase

În decursul istoriei, Berbecului i s-au atribuit, pe rând, ametistul, în civilizația egipteană și greacă. Bizantinii au fost cei care au ales primii o piatră ro­șie, granatul, ca talisman pentru Berbecul cel gu­ver­­nat de planeta roșie, Marte. Evreii s-au pronunțat în favoarea safirului, pe care astrologii medievali l-au păstrat, dar au adăugat și diamantul. În as­tro­lo­gia modernă, diamantul i-ar reveni, după unii au­tori, Leului, după alții Capricornului, dar mulți păs­trează asocierea cu Berbecul. Granatul a reușit să re­ziste și el în timp, dar rubinul apare din ce în ce mai mult printre pietrele prețioase care exprimă în­su­șirile zodiei.
Și acum, că le știți pe toate, noi vă urăm: "Sănă­tate!"