Atacul desfăşurat în forţă pe micul ecran a fost conceput de strategii PSD-ALDE. Relatările găzduite de RTV şi Antena 3 trebuiau să fie dovada irefutabilă a poliţiei politice practicate de DNA împotriva politicienilor şi oamenilor de afaceri "cinstiţi", dar şi a altor membri ai clasei politice. Rolul final în scenariul pus astfel la cale îi revenea ministrului Justiţiei, Tudorel Toader, care - pe baza "dovezilor evidente" - trebuia să solicite revocarea "inamicului public nr. 1" (pentru penali), Laura Codruţa Kövesi, procurorul şef al DNA. Atât de siguri pe ei au fost "scenariştii", încât au pus-o pe Viorica Dăncilă, prim-ministrul păpuşă al liderului PSD, Liviu Dragnea, să-l cheme intempestiv în ţară pe Tudorel Toader, ministrul Justiţiei, aflat într-o călătorie în Japonia. Luat prin surprindere, demnitarul a anunţat că s-a decis să îşi publice raportul asupra DNA fără a mai solicita Inspecţia Judiciară (cum cer reglementările sistemului juridic), îndeplinindu-şi astfel "misiunea" pentru care a fost nominalizat în cabinetul guvernamental. La întoarcerea în ţară, ministrul a realizat însă că "montajul audio-video" prezentat ca autentic la televiziunile în cauză nu prea rezistă la proba realităţii şi că şefii PSD-ALDE au vrut, iarăşi, să-i forţeze mâna la "scoaterea castanelor din foc". Drept urmare, Tudorel Toader şi-a amânat, încă odată, raportul, aruncând responsabilitatea deciziei legate de DNA pe umerii Parlamentului.
Ministrul Justiţiei s-a înşelat. În mod normal, ar fi trebuit să-şi dea demisia, pentru că a fost folosit drept pion în lupta PSD-ALDE pentru dominarea totală a României. Într-un cabinet guvernamental de amatori (majoritatea miniştrilor fiind complet "inocenţi" în domeniile lor de referinţă), el a sperat să fie "specialistul" care găseşte soluţii în atingerea scopului vizat de stăpâni. S-a înşelat. Liderii PSD-ALDE au nevoie de servitori lipsiţi de scrupule, gata oricând "să dea cu barda", gen F. Iordache, Ş. Nicolae, E. Nicolicea, C. Ştefănescu, care nu au niciun prestigiu de apărat, nicio onorabilitate de susţinut. Încercarea de corectitudine manifestată de ministrul Justiţiei nu-i interesează. Sesizând că "jocul" începe să devină periculos pentru el, atât ca specialist, cât şi ca om, d-l Toader s-a "spălat pe mâini", trimiţându-şi raportul Parlamentului. Gestul nu trebuie trecut cu vederea. Derobarea ministrului faţă de asaltul PSD-ALDE asupra DNA (după celebra formulare "Tudorele, fă ceva!" - cerută de secretarul PSD C. Ştefănescu) este, în fond, o recunoaştere a ceea ce toţi observatorii şi electoratul lucid ştiu deja: adevăratul ţel al alianţei PSD-ALDE este supunerea cu orice preţ a Justiţiei din România. Graba în promovarea, pe toate căile, a modificării legilor Justiţiei şi a eliminării magistraţilor incoruptibili este întemeiată pe spaima că finalizarea cercetărilor iniţiate de aceştia va duce la condamnări definitive şi la cariere publice eşuate.
Asaltul PSD-ALDE a avut, însă, un final neaşteptat: replica, fără cusur, a şefei DNA, Laura Codruţa Kövesi, care îi reconfirmă calităţile profesionale, şi intervenţia, mai energică decât de obicei, a preşedintelui Klaus Iohannis, care a deplâns modalităţile de ocolire ale traseului real al contestaţiilor juridice, prin încercări propagandistice de provocare a unor reacţii emoţionale negative faţă de demersul anticorupţie al Justiţiei. Oricare cetăţean onest a sesizat că majoritatea PSD-ALDE şi-a dedicat în întregime primul an de guvernare bătăliei pentru supunerea şi politizarea sistemului judiciar. De la celebra OUG 13 ("Noaptea, ca hoţii!"), impusă guvernului Grindeanu (demis pentru eşecul în transpunerea ei în lege), la "comisia Iordache" (constituită tocmai pentru "adaptarea" legislaţiei juridice la "nevoile" liderilor PSD-ALDE), trecând prin montajele şi "dezvăluirile" prezentate zilnic în media aservită, întreaga energie a coaliţiei guvernamentale s-a consumat pentru blocarea luptei cu corupţia endemică pe care o reprezintă. Nu au contat nici manifestaţiile societăţii civile, nici protestele organismelor şi instituţiilor internaţionale, nici chiar deciziile Adunării Parlamentare, ale Consiliului şi Comisiei UE. Se justifică, din această perspectivă, prezumţia că celebrul "Program de Guvernare" al PSD-ALDE (plin de "revoluţii" economice aducătoare de "lapte şi miere") a fost, în fapt, o diversiune pentru ascunderea adevăratului obiectiv al puterii: supunerea totală a Justiţiei. Haosul provocat de măsurile economice ale guvernului este preţul plătit de cetăţeni pentru nereuşitele grupării din vârful politicii româneşti în încercările ei de capturare integrală a Statului. Chiar şi naivii susţinători ai "social-democraţiei" autohtone au început să realizeze că ţara merge, sub conducerea acesteia, într-o direcţie greşită. Grupul penal Dragnea-Tăriceanu sacrifică ţara fără nicio tresărire de conştiinţă. Şi războiul nu s-a sfârşit.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
