Atacul desfășurat în forță pe micul ecran a fost conceput de strategii PSD-ALDE. Relatările găzduite de RTV și Antena 3 trebuiau să fie dovada irefutabilă a poliției politice practicate de DNA împotriva politicienilor și oamenilor de afaceri "cinstiți", dar și a altor membri ai clasei politice. Rolul final în scenariul pus astfel la cale îi revenea ministrului Justiției, Tudorel Toader, care - pe baza "dovezilor evidente" - trebuia să solicite revocarea "inamicului public nr. 1" (pentru penali), Laura Codruța Kövesi, procurorul șef al DNA. Atât de siguri pe ei au fost "scenariștii", încât au pus-o pe Viorica Dăncilă, prim-ministrul păpușă al liderului PSD, Liviu Dragnea, să-l cheme intempestiv în țară pe Tudorel Toader, ministrul Justiției, aflat într-o călătorie în Japonia. Luat prin surprindere, demnitarul a anunțat că s-a decis să își publice raportul asupra DNA fără a mai solicita Inspecția Judiciară (cum cer reglementările sistemului juridic), îndeplinindu-și astfel "misiunea" pentru care a fost nominalizat în cabinetul guvernamental. La întoarcerea în țară, ministrul a realizat însă că "montajul audio-video" prezentat ca autentic la televiziunile în cauză nu prea rezistă la proba realității și că șefii PSD-ALDE au vrut, iarăși, să-i forțeze mâna la "scoaterea castanelor din foc". Drept urmare, Tudorel Toader și-a amânat, încă odată, raportul, aruncând responsabilitatea deciziei legate de DNA pe umerii Parlamentului.
Ministrul Justiției s-a înșelat. În mod normal, ar fi trebuit să-și dea demisia, pentru că a fost folosit drept pion în lupta PSD-ALDE pentru dominarea totală a României. Într-un cabinet guvernamental de amatori (majoritatea miniștrilor fiind complet "inocenți" în domeniile lor de referință), el a sperat să fie "specialistul" care găsește soluții în atingerea scopului vizat de stăpâni. S-a înșelat. Liderii PSD-ALDE au nevoie de servitori lipsiți de scrupule, gata oricând "să dea cu barda", gen F. Iordache, Ș. Nicolae, E. Nicolicea, C. Ștefănescu, care nu au niciun prestigiu de apărat, nicio onorabilitate de susținut. Încercarea de corectitudine manifestată de ministrul Justiției nu-i interesează. Sesizând că "jocul" începe să devină periculos pentru el, atât ca specialist, cât și ca om, d-l Toader s-a "spălat pe mâini", trimițându-și raportul Parlamentului. Gestul nu trebuie trecut cu vederea. Derobarea ministrului față de asaltul PSD-ALDE asupra DNA (după celebra formulare "Tudorele, fă ceva!" - cerută de secretarul PSD C. Ștefănescu) este, în fond, o recunoaștere a ceea ce toți observatorii și electoratul lucid știu deja: adevăratul țel al alianței PSD-ALDE este supunerea cu orice preț a Justiției din România. Graba în promovarea, pe toate căile, a modificării legilor Justiției și a eliminării magistraților incoruptibili este întemeiată pe spaima că finalizarea cercetărilor inițiate de aceștia va duce la condamnări definitive și la cariere publice eșuate.
Asaltul PSD-ALDE a avut, însă, un final neașteptat: replica, fără cusur, a șefei DNA, Laura Codruța Kövesi, care îi reconfirmă calitățile profesionale, și intervenția, mai energică decât de obicei, a președintelui Klaus Iohannis, care a deplâns modalitățile de ocolire ale traseului real al contestațiilor juridice, prin încercări propagandistice de provocare a unor reacții emoționale negative față de demersul anticorupție al Justiției. Oricare cetățean onest a sesizat că majoritatea PSD-ALDE și-a dedicat în întregime primul an de guvernare bătăliei pentru supunerea și politizarea sistemului judiciar. De la celebra OUG 13 ("Noaptea, ca hoții!"), impusă guvernului Grindeanu (demis pentru eșecul în transpunerea ei în lege), la "comisia Iordache" (constituită tocmai pentru "adaptarea" legislației juridice la "nevoile" liderilor PSD-ALDE), trecând prin montajele și "dezvăluirile" prezentate zilnic în media aservită, întreaga energie a coaliției guvernamentale s-a consumat pentru blocarea luptei cu corupția endemică pe care o reprezintă. Nu au contat nici manifestațiile societății civile, nici protestele organismelor și instituțiilor internaționale, nici chiar deciziile Adunării Parlamentare, ale Consiliului și Comisiei UE. Se justifică, din această perspectivă, prezumția că celebrul "Program de Guvernare" al PSD-ALDE (plin de "revoluții" economice aducătoare de "lapte și miere") a fost, în fapt, o diversiune pentru ascunderea adevăratului obiectiv al puterii: supunerea totală a Justiției. Haosul provocat de măsurile economice ale guvernului este prețul plătit de cetățeni pentru nereușitele grupării din vârful politicii românești în încercările ei de capturare integrală a Statului. Chiar și naivii susținători ai "social-democrației" autohtone au început să realizeze că țara merge, sub conducerea acesteia, într-o direcție greșită. Grupul penal Dragnea-Tăriceanu sacrifică țara fără nicio tresărire de conștiință. Și războiul nu s-a sfârșit.