- Doamnă Oana Pellea, sunteţi mereu prezentă la proteste de stradă şi implicată în proiecte umanitare şi activităţi sociale. Trăim un moment în care se simte mai mult, poate, ca niciodată, nevoia de repere morale, iar dumneavoastră sunteţi unul dintre ele. Ce scară a valorilor aţi urcat?
- Mulţumesc de compliment, dar nu ştiu dacă e cazul. Reperele mele vin din familie şi din oamenii de care m-am "îndrăgostit", oamenii pe care i-am întâlnit şi admirat în timpul vieţii mele. Sau cei cunoscuţi din cărţi. Un reper excepţional este Regina Maria. Citiţi-i scrierile şi veţi descoperi un model, o personalitate fantastică şi foarte modernă! Pentru că valoarea reală nu are legătură cu timpul.
- Artă şi credinţă. Care este pentru dvs. legătura dintre ele?
- E acelaşi lucru. Aceeaşi monedă cu două feţe. Nu le pot separa.
- Sunteţi o femeie puternică, fără doar şi poate. Care este izvorul forţei dumneavoastră?
- Rădăcinile puternice vin din familie, o familie demnă, curată sufleteşte şi în fapte, ce a ştiut să trăiască frumos şi cinstit, iubirea ce mi-a fost daruită de oameni de când mă ştiu, Dumnezeu (sau numiţi-L cum doriţi, Energie, Lumină), şcoala Sanda Manu, profesoara mea de actorie, şi respectul pe care îl am faţă de oameni, de profesie şi de ţara în care m-am născut.
- Vă simţiţi vreodată singură, "terminată", ce vă ajută să vă ridicaţi?
- Singură, niciodată! Dar sigur că am şi eu momentele mele de cădere, de oboseală sau neîncredere... Ce mă ajută să mă ridic? De fiecare dată altceva. O amintire, ochii unui spectator, căţeii mei, un prieten, un apus, o iubire, o bucurie sau o durere...
- Aţi avut un mare succes şi cu scrierile dumneavoastră. "Jurnalul" a devenit repede best seller şi a inspirat multe suflete. Mai scrieţi?
Cu Marius Manole în "Oscar şi Tanti Roz"
- Unde îşi invită actriţa Oana Pellea spectatorii în 2018?
- Iată o întrebare care îmi place. La Teatrul Bulandra, unde joc "Scaunele" de 14 ani, la Teatrul Metropolis, la "Mă tot duc", pe care îl joc de 23 de ani, "Efectul razelor gamma", tot la Metropolis, "Naum" la UNTEATRU, "Idolul şi Ion Anapo-da", la Arcub, plus... două surprize.
- Să fiu sănătoasă, ca să pot munci, să pot dărui de pe scenă bucurie. Şi îmi mai doresc ca în ţara mea să fie "BINE". Ce implică acest bine? Să nu fie furată, minţită, călcată în picioare, făcută de ruşine. Să poată avea o viaţă normală, cu oameni care muncesc cinstit şi îşi trăiesc bucuroşi viaţa în ţara în care s-au născut, fără suferinţă, umilinţă, sărăcie lucie, şi cu încrederea că fiii şi fiicele lor vor putea trăi onest în România. Ştiu... Sunt idealistă din născare.
- Ce mesaj aveţi pentru românii care ies la proteste şi cum i-aţi convinge pe cei care nu au ieşit până acum să o facă?
- Nu am mesaje. Eu am fost şi voi fi în piaţă atâta timp cât statul de drept este în pericol, atâta timp cât corupţia conduce România. Eu nu fac politică. Nu sunt adepta niciunui partid. Nu mă interesează partide, culori, tendinţe, stânga, dreapta etc... Vreau doar un stat de drept, o justiţie independentă politic şi democraţie la mine în ţară.
- Care credeţi că este cea mai mare calitate a unui om şi ce detesaţi cel mai mult la o persoană?
Cu Mihai Gruia în spectacolul "Mă tot duc..."
- Capacitatea de a Iubi şi a dărui Iubire. Incapacitatea de a iubi şi de a dărui iubire.
- Aveţi şi o impresionantă carieră cinematografică. Care au fost experienţele din film care v-au marcat profesional şi uman?
- Mulţumesc Cerului, au fost multe, şi toate m-au marcat, şi de la toate am amintiri superbe. Aş vrea doar să pomenesc de cele două zile de filmare de la "Moromeţii 2". Aşa de tare m-am bucurat pentru Stere Gulea şi Vivi Drăgan Vasile, că sunt din nou împreună după 30 de ani, încât la filmare am fost pur şi simplu fericită.
- Dintre toţi regizorii cu care aţi lucrat, în teatru şi în film, care vă sunt cei mai dragi?
- Cum îţi închipui că o să răspund la această întrebare? Regizorii sunt, ca şi actorii, ca nişte copii. Sunt orgolioşi, geloşi. Răspunsul diplomatic e: "Toţi îmi sunt dragi!" Răspunsul adevărat este: "Chiar toţi îmi sunt dragi". Nu am nicio amintire neplăcută cu vreun regizor.
- Călătoriţi mult?
- Da. Atât în afara mea cât şi înlăuntrul meu.
- V-ar fi plăcut să vă naşteţi în altă parte? Aveţi un loc preferat din lumea asta mare, unde vă simţiţi ca într-o a doua casă?
- Mă simt acasă în România. Dar anul acesta este prima dată când mi-a trecut prin cap că poate ar trebui să plec de aici. Îmi pleacă prietenii. Pleacă cu lacrimi în ochi. Cu durere. Lasă totul în urmă şi se hotărăsc, pentru viitorul copiilor, să o ia de la capăt în altă ţară , o ţară care le poate garanta o minimă stabilitate, care le poate oferi o speranţă pentru viitor, o pojghiţă de normalitate. Nu am plecat şi nu plec pentru că iubesc această ţară. Şi cât voi mai rezista voi rămâne aici. Vom vedea... Dumnezeu e mare şi Pământul generos. Ce tare mi-aş dori ca toţi cei care au plecat în străinătate să vină înapoi, în ţara lor. Iar ţara lor să le ofere garanţia unui trai decent, un sistem sanitar bun, un sistem de educaţie bun... (Din nou din categoria
O foarte frumoasă şi mare actriţă a teatrului românesc
- Dintre toate lecţiile învăţate de la viaţă, pe care o consideraţi cea mai preţioasă?
- Cea mai preţioasă lecţie este că sunt responsabilă 100% pentru viaţa mea. Fericirea este o alegere personală. Viaţa e o minune şi depinde de mine cum aleg să o trăiesc! Până şi moartea pot alege să fie un final de drum sau un început. Până una-alta, propun să ne trăim viaţa frumos, cinstit, generos şi în iubire.
Foto: EMILIA NICOLAE, MARIAN HUC
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
