- Doamnă Oana Pellea, sunteți mereu prezentă la proteste de stradă și implicată în proiecte umanitare și activități sociale. Trăim un moment în care se simte mai mult, poate, ca niciodată, nevoia de repere morale, iar dumneavoastră sunteți unul dintre ele. Ce scară a valorilor ați urcat?
- Mulțumesc de compliment, dar nu știu dacă e cazul. Reperele mele vin din familie și din oamenii de care m-am "îndrăgostit", oamenii pe care i-am întâlnit și admirat în timpul vieții mele. Sau cei cunoscuți din cărți. Un reper excepțional este Regina Maria. Citiți-i scrierile și veți descoperi un model, o personalitate fantastică și foarte modernă! Pentru că valoarea reală nu are legătură cu timpul.
- Artă și credință. Care este pentru dvs. legătura dintre ele?
- E același lucru. Aceeași monedă cu două fețe. Nu le pot separa.
- Sunteți o femeie puternică, fără doar și poate. Care este izvorul forței dumneavoastră?
- Rădăcinile puternice vin din familie, o familie demnă, curată sufletește și în fapte, ce a știut să trăiască frumos și cinstit, iubirea ce mi-a fost daruită de oameni de când mă știu, Dumnezeu (sau numiți-L cum doriți, Energie, Lumină), școala Sanda Manu, profesoara mea de actorie, și respectul pe care îl am față de oameni, de profesie și de țara în care m-am născut.
- Vă simțiți vreodată singură, "terminată", ce vă ajută să vă ridicați?
- Singură, niciodată! Dar sigur că am și eu momentele mele de cădere, de oboseală sau neîncredere... Ce mă ajută să mă ridic? De fiecare dată altceva. O amintire, ochii unui spectator, cățeii mei, un prieten, un apus, o iubire, o bucurie sau o durere...
- Ați avut un mare succes și cu scrierile dumneavoastră. "Jurnalul" a devenit repede best seller și a inspirat multe suflete. Mai scrieți?
- Și da, și nu. Am perioade în care scriu și perioade de "tăcere" totală.
- Unde își invită actrița Oana Pellea spectatorii în 2018?
- Iată o întrebare care îmi place. La Teatrul Bulandra, unde joc "Scaunele" de 14 ani, la Teatrul Metropolis, la "Mă tot duc", pe care îl joc de 23 de ani, "Efectul razelor gamma", tot la Metropolis, "Naum" la UNTEATRU, "Idolul și Ion Anapo-da", la Arcub, plus... două surprize.
- Ce dorințe aveți pentru acest an?
- Să fiu sănătoasă, ca să pot munci, să pot dărui de pe scenă bucurie. Și îmi mai doresc ca în țara mea să fie "BINE". Ce implică acest bine? Să nu fie furată, mințită, călcată în picioare, făcută de rușine. Să poată avea o viață normală, cu oameni care muncesc cinstit și își trăiesc bucuroși viața în țara în care s-au născut, fără suferință, umilință, sărăcie lucie, și cu încrederea că fiii și fiicele lor vor putea trăi onest în România. Știu... Sunt idealistă din născare.
- Ce mesaj aveți pentru românii care ies la proteste și cum i-ați convinge pe cei care nu au ieșit până acum să o facă?
- Nu am mesaje. Eu am fost și voi fi în piață atâta timp cât statul de drept este în pericol, atâta timp cât corupția conduce România. Eu nu fac politică. Nu sunt adepta niciunui partid. Nu mă interesează partide, culori, tendințe, stânga, dreapta etc... Vreau doar un stat de drept, o justiție independentă politic și democrație la mine în țară.
- Care credeți că este cea mai mare calitate a unui om și ce detesați cel mai mult la o persoană?
- Capacitatea de a Iubi și a dărui Iubire. Incapacitatea de a iubi și de a dărui iubire.
- Aveți și o impresionantă carieră cinematografică. Care au fost experiențele din film care v-au marcat profesional și uman?
- Mulțumesc Cerului, au fost multe, și toate m-au marcat, și de la toate am amintiri superbe. Aș vrea doar să pomenesc de cele două zile de filmare de la "Moromeții 2". Așa de tare m-am bucurat pentru Stere Gulea și Vivi Drăgan Vasile, că sunt din nou împreună după 30 de ani, încât la filmare am fost pur și simplu fericită.
- Dintre toți regizorii cu care ați lucrat, în teatru și în film, care vă sunt cei mai dragi?
- Cum îți închipui că o să răspund la această întrebare? Regizorii sunt, ca și actorii, ca niște copii. Sunt orgolioși, geloși. Răspunsul diplomatic e: "Toți îmi sunt dragi!" Răspunsul adevărat este: "Chiar toți îmi sunt dragi". Nu am nicio amintire neplăcută cu vreun regizor.
- Călătoriți mult?
- Da. Atât în afara mea cât și înlăuntrul meu.
- V-ar fi plăcut să vă nașteți în altă parte? Aveți un loc preferat din lumea asta mare, unde vă simțiți ca într-o a doua casă?
- Mă simt acasă în România. Dar anul acesta este prima dată când mi-a trecut prin cap că poate ar trebui să plec de aici. Îmi pleacă prietenii. Pleacă cu lacrimi în ochi. Cu durere. Lasă totul în urmă și se hotărăsc, pentru viitorul copiilor, să o ia de la capăt în altă țară , o țară care le poate garanta o minimă stabilitate, care le poate oferi o speranță pentru viitor, o pojghiță de normalitate. Nu am plecat și nu plec pentru că iubesc această țară. Și cât voi mai rezista voi rămâne aici. Vom vedea... Dumnezeu e mare și Pământul generos. Ce tare mi-aș dori ca toți cei care au plecat în străinătate să vină înapoi, în țara lor. Iar țara lor să le ofere garanția unui trai decent, un sistem sanitar bun, un sistem de educație bun... (Din nou din categoria "idealista gândește").
- Dintre toate lecțiile învățate de la viață, pe care o considerați cea mai prețioasă?
- Cea mai prețioasă lecție este că sunt responsabilă 100% pentru viața mea. Fericirea este o alegere personală. Viața e o minune și depinde de mine cum aleg să o trăiesc! Până și moartea pot alege să fie un final de drum sau un început. Până una-alta, propun să ne trăim viața frumos, cinstit, generos și în iubire.
Foto: EMILIA NICOLAE, MARIAN HUC