- Care sunt cauzele tulburărilor tiroidei?
Cel mai des, este vorba despre o problemă autoimună. În hipertiroidie, de pildă, organismul produce anticorpi ce stimulează eliberarea hormonilor tiroidieni. Este vorba despre maladia Basedow. În cazul hipotiroidiei, anticorpii distrug celulele tiroidei, ducând la o scădere a sintezei hormonilor. Este vorba despre maladia Hashimoto. Unele medicamente pot avea un rol perturbant: mai ales cele care conţin iod, utilizat, adesea, împotriva tulburărilor de ritm cardiac. Hipertiroidia poate fi cauzată şi de prezenţa unuia sau a mai multor noduli care funcţionează în mod excesiv sau a unei supraîncărcări cu iod de origine radiologică. În sens invers, o carenţă de iod poate provoca o hipotiroidie.
- Nodulii sunt neapărat canceroşi?
"Nodulii tiroidei sunt foarte frecvenţi, dar majoritatea lor nu sunt canceroşi", afirmă specialiştii. Când sunt detectaţi la palpare, medicul recomandă o ecografie. Aceasta permite diferenţierea nodulilor benigni de cei suspecţi. Când există suspiciunea existenţei unui cancer, se face o citopuncţie.
- În caz de hipotiroidie, trebuie să consumăm mai mult iod?
Tiroida are nevoie de un aport cotidian de 150 micrograme de iod, în timpul adolescenţei şi a vârstei adulte, şi de 200 de micrograme, în perioada sarcinii şi a alăptării. El se găseşte în toate alimentele de origine marină (peşti, crustacee, scoici), dar şi în ouă, produse lactate, cereale integrale şi anumite fructe şi legume, ca de pildă fasolea uscată. În zonele de munte, unde alimentele marine sunt consumate rar, carenţa severă de iod produce (chiar şi în zilele noastre) o formă de hipotiroidie cu guşă. Este vorba despre o creştere a volumului glandei, care are tendinţa să producă mai mulţi hormoni, fenomen asociat şi cu un retard mental. La presiunea Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, majoritatea ţărilor au optat pentru iodarea sării, deşi există şi multe voci, chiar de medici, care se opun. Cu toate astea, majoritatea producătorilor de sare de masă sunt obligaţi să adauge între 10 şi 15 migrograme de iod la fiecare gram de sare.
- Nodulii de pe tiroidă trebuie să fie operaţi?
Prezenţa nodulilor pe tiroidă este un fenomen foarte frecvent, care sporeşte odată cu înaintarea în vârstă. Majoritatea lor nu au simptome şi nu deranjează. Recurgerea la chirurgie este necesară doar atunci când nodulul este canceros, când volumul glandei duce la riscul unei compresii sau când secreţia hormonală este dificil de limitat prin medicamente. Ablaţiunea tiroidei poate fi parţială (un singur nodul localizat sau o singură tumoră mică), sau totală (mai mulţi noduli, tumori difuze). În cel de-al doilea caz, pacientul va trebui să ia levotiroxină, pentru a compensa absenţa hormonilor tiroidieni. După ablaţiunea unui cancer tiroidian, poate fi necesar un tratament cu iod radioactiv. În schimb, recurgerea la chimioterapie este foarte rar necesară.
- Cum se "explică" explozia problemelor tiroidiene?
În primul rând, prin evoluţia practicilor medicale. Tumorile sunt detectate mult mai uşor, inclusiv cele mici, care nu erau observate înainte. De fapt, mai ales aceste microcancere (tumori mai mici de 1 centimetru) sunt cele care au proliferat. În plus, au fost detectaţi şi unii factori de risc, cum ar fi, de exemplu, expunerea în copilărie la raze ionizante. De aceea, razele X trebuie folosite cu foarte mare grijă când e vorba de copii.
În Bielorusia, Rusia şi Ucraina, teritoriile cele mai afectate de acest accident, s-a observat o creştere importantă a numărului de cazuri de cancere ale tiroidei, mai ales la oamenii care erau pe atunci copii. În Vestul Europei, unde contaminarea a fost de 100 de ori mai slabă, studiile epidemiologice nu au stabilit o legătură clară cu catastrofa nucleară.
- Medicina alternativă poate fi de ajutor?
Chiar dacă tratamentele naturiste nu pot substitui actul medical clasic, ele pot completa în mod fericit evoluţia stării de sănătate, atât cu ajutorul unor medicamente din plante, cât şi cu tehnici de motivaţie psihologică. Aşa cum se întâmplă în cazul multor maladii autoimune, şi în cazul bolilor tiroidei, stresul contribuie la apariţia simptomelor. Reducerea lui cu ajutorul respiraţiei şi al meditaţiei, practicarea unui sport pot avea efecte benefice.
- Tiroida este fragilizată în timpul sarcinii?
Tiroida joacă un rol-cheie nu doar în timpul sarcinii, dar şi în timpul conceperii copilului şi chiar după naştere. Dereglarea ei poate să producă dificultăţi pentru formarea sarcinii, dar şi după fixarea acesteia: creşterea nevoii de iod necesar unei sinteze a hormonilor tiroidieni prin făt, începând din al doilea trimestru al sarcinii, creşterea producţiei de hormoni tiroidieni ai mamei. Antecedentele familiale ale disfuncţiei tiroidei, afecţiunile autoimune (diabetul de tip 1) sunt un factor de risc în această perioadă. După sarcină, între 3 şi 4% dintre mame dezvoltă o hipotiroidie ce trebuie tratată. În caz de boală a tiroidei manifestată înaintea sarcinii, trebuie consultat, neapărat, un endocrinolog.
Tratamente naturale
* Sânzienele galbene (Gallium verum) - planta se macină fin cu râşniţa electrică de cafea, iar pulberea obţinută se administrează de 3 ori pe zi, pe stomacul gol, dimineaţa, la prânz şi seara. Cele mai bune rezultate se obţin prin combinarea sânzienelor în proporţii egale cu o altă plantă cu care creşte împreună pe pajişti: drobiţa (Genista tinctoria). Cele două constituie cel mai frecvent folosite remedii în medicina populară românească împotriva bolilor tiroidiene în general şi a nodulilor tiroidieni în special.
* Salvia (Salvia officinalis) - se face un macerat combinat din 6 linguriţe de plantă uscată şi mărunţită, care se lasă să stea în jumătate de litru de apă călduţă de seara până dimineaţa, când se filtrează; maceratul se lasă deoparte, iar planta rămasă după filtrare se opăreşte cu încă jumătate de litru de apă clocotită şi se lasă să se răcească până ajunge la temperatura camerei; se filtrează infuzia astfel obţinută şi se combină cu maceratul pus deoparte anterior, obţinându-se aproximativ un litru de preparat. De regulă, acest remediu se bea pe stomacul gol, câte un litru pe zi, în cure de minimum 20 de zile.
* Compresele cu frunze de tătăneasă (Symphytum officinalis) - se fac cu frunze proaspete, care se zdrobesc pe o planşetă de lemn cu bătătorul pentru şniţele, după care se aplică pe gât în zona tiroidei, unde se ţin vreme de 1-2 ore. Aplicaţia se repetă o dată la două zile. Are efecte puternic antiinflamatoare şi antitumorale.
* Compresele cu frunze de varză - se prepară în acelaşi mod ca şi cele cu frunze de tătăneasă, cu care se aplică alternativ: o zi se aplică tătăneasa şi o zi frunzele de varză.
* Tinctura de propolis - se iau 20-30 de picături de patru ori pe zi. Fiecare doză se picură pe o bucăţică de pâine, care se mestecă apoi îndelung, înghiţindu-se rar, aşa încât propolisul să-şi facă efectul la nivelul gâtului. Tratamentul durează două luni.
O reţetă populară de tratament
Se pune la fiert 1 litru de apă cu 2 linguri seminţe de ovăz şi 2 linguri seminţe de secară măcinate cu ajutorul râşniţei de cafea. Se lasă să fiarbă 15 minute, cu grijă pentru a nu da în foc, apoi se lasă să se stea acoperită vreme de alte 15 minute şi se pun 4 linguriţe de pulbere de sânziene galbene. Se acoperă şi se lasă să se răcească, apoi se strecoară. Se consumă în cursul zilei. În fiecare zi se face un nou preparat.
Un leac de medicină monahală împotriva nodulilor tiroidieni
Cataplasme cu mămăliguţă şi tămâie: se face o mămăliguţă mai tare. Se taie o bucată de tifon de mărimea necesară (cât să acopere locul afectat şi să-l depăşească cu ceva). Se întinde pe această pânză în strat de 2-3 cm. Se pune pe suprafaţa ei puţină tămâie (care trebuie să fie mărunţită foarte fin) aşa cum se pune sare pe o felie de pâine cu unt. Se aplică cât de caldă se suportă (să nu ardă). Se face acest lucru 10 seri la rând (înainte de culcare). Se face apoi o pauză de 7 zile şi se poate relua. Se va unge local cu orice unguent dacă pielea prezintă roşeaţă. Sunt foarte eficiente, pentru că această căldură ajută mult la dilatarea locală şi tămâia are şi ea rolul ei. Este un tratament simplu şi uşor de aplicat.