În tumultul politic și social care rareori ne-a dat momente de respiro în ultimii 28 de ani, nu o dată s-a vorbit despre existența a două Românii, radical despărțite - nu doar ca simpatii politice - ci și ca opțiuni și standarde de viață. Există o Românie roșie și una albastră, una care trăiește din ajutoarele sociale și alta care stă 16 ore pe zi între pereții sediilor de corporație, o Românie a lui "merge și așa" și o Românie care țintește progresul și performanța.
Fiecare dintre aceste Românii locale a dat naștere, mai cu seamă în ultimii 10 ani, după integrarea în Uniunea Europeană și după liberalizarea pieței comunitare a muncii, unei noi Românii: "cealaltă Românie", România de dincolo de România, România de dincolo de granițe. Un articol găzduit recent de prestigiosul jurnal francez "Libération", care citează ultimul raport al Organizației Națiunilor Unite, arată că România este, după Siria, țara cu rata de migrație cea mai mare în ultimii ani. România înregistrează 3,4 milioane de plecări, adică 17% din populație. Sunt mai bine de 20 de țări, numai în Europa, care nu au, cu totul, atâta populație câtă are "cealaltă Românie" a noastră, formată dincolo de hotare! Iar privite dinlăuntru, cifrele arată și mai alarmant: 9 români părăsesc țara în fiecare oră, adică, anual, noi pierdem echivalentul unui oraș de 85.000 de locuitori! Proporțiile acestui exod masiv pe timp de pace ar fi îngrijorat orice stat condus de oameni cu scaun la cap. La noi, în schimb, în afara unor promisiuni, nu s-a făcut aproape nimic pentru ca cei deja plecați să se întoarcă, ori pentru ca oamenii care vor să plece să rămână. Guvernele se laudă cu scăderea șomajului, cu creșterea economică și cu echilibrul bugetar, fără să aibă măcar puterea să recunoască că toate astea se datorează, în bună măsură, milioanelor de români deja plecați. Cei mai mulți și mai săraci dintre ei n-au mai rămas povară pentru bugetele sociale ale țării, în vreme ce banii trimiși rudelor din țară și investițiile făcute acasă au ținut pe plus România în anii grei ai crizei economice. Dar efectele plecării lor încep să se simtă și negativ. E criză mare de locuri de muncă în multe sectoare, iar pierderea, treptată, a legăturilor cu cei de acasă (mulți români pleacă în Occident cu întreaga familie) va diminua, pe viitor, cantitatea de bani trimiși în țară.
O ultimă ispravă a "României roșii", aflată la putere, este numirea unui fotbalist ratat, șef peste banii dedicați sărbătoririi Centenarului Unirii, un eveniment ce riscă să eșueze, în absența unui proiect serios, care să antreneze și "cealaltă Românie" în marea celebrare istorică din decembrie. Fără ea, Unirea nu are cum să fie deplină.