România "roșie" - România "albastră"

Ciprian Rus
- În fiecare oră, 9 români părăsesc țara -

În tumultul politic și social care rareori ne-a dat momente de respiro în ultimii 28 de ani, nu o dată s-a vorbit despre existența a două Ro­mânii, radical despăr­ți­te - nu doar ca simpatii politice - ci și ca opțiuni și standarde de viață. Există o Românie roșie și una albastră, una care trăiește din ajutoarele sociale și alta care stă 16 ore pe zi între pereții sedii­lor de corporație, o Românie a lui "mer­ge și așa" și o Românie care țintește progresul și performanța.
Fiecare dintre aceste Românii lo­cale a dat naștere, mai cu seamă în ul­timii 10 ani, după integrarea în Uni­unea Europeană și după liberalizarea pieței comunitare a muncii, unei noi Românii: "cealaltă Românie", Ro­mâ­nia de dincolo de România, România de dincolo de granițe. Un articol găz­duit recent de prestigiosul jurnal fran­cez "Libération", care citează ultimul raport al Organizației Națiunilor Uni­te, arată că România este, după Siria, țara cu rata de migrație cea mai mare în ultimii ani. România înregistrează 3,4 milioane de plecări, adică 17% din populație. Sunt mai bine de 20 de țări, numai în Europa, care nu au, cu totul, atâta populație câtă are "cealaltă Ro­mâ­nie" a noastră, formată dincolo de hotare! Iar privite dinlăuntru, cifrele arată și mai alarmant: 9 români pără­sesc țara în fiecare oră, adică, anual, noi pierdem echivalentul unui oraș de 85.000 de locuitori! Proporțiile acestui exod masiv pe timp de pace ar fi în­grijorat orice stat condus de oameni cu scaun la cap. La noi, în schimb, în afa­ra unor promisiuni, nu s-a făcut aproa­pe nimic pentru ca cei deja plecați să se întoarcă, ori pentru ca oamenii care vor să plece să rămână. Guvernele se laudă cu scăderea șomajului, cu creș­terea economică și cu echilibrul bu­getar, fără să aibă măcar puterea să recunoască că toate astea se datorează, în bună măsură, milioanelor de români deja plecați. Cei mai mulți și mai să­raci dintre ei n-au mai rămas povară pen­tru bugetele sociale ale țării, în vre­me ce banii trimiși rudelor din țară și in­vestițiile făcute acasă au ținut pe plus România în anii grei ai crizei eco­no­mi­ce. Dar efectele plecării lor în­cep să se simtă și negativ. E criză ma­re de locuri de muncă în multe sec­toare, iar pier­de­rea, treptată, a legă­tu­rilor cu cei de acasă (mulți români pleacă în Occi­dent cu întreaga familie) va diminua, pe viitor, cantitatea de bani trimiși în țară.
O ultimă ispravă a "României ro­șii", aflată la putere, este numirea unui fotbalist ratat, șef peste banii dedicați sărbătoririi Centenarului Unirii, un eve­niment ce riscă să eșueze, în ab­sența unui proiect serios, care să an­tre­neze și "cealaltă Românie" în marea celebrare istorică din decembrie. Fără ea, Unirea nu are cum să fie deplină.