Scenarii sumbre

În anul 2005, doi sociologi americani şi unul englez, mai dădeau 40 de ani economiei de piaţă.

Po­trivit revistei franceze "La Tribune", volumul inti­tulat "Mai are capitalismul un viitor?", apărut re­cent în Franţa şi semnat de cei trei vizionari, de­mons­trează că neîncetata acumulare de capital - esenţa sistemului capitalist - a ajuns la sfârşit. Cu alte cuvinte, oprirea în­mulţirii capitalului, automatizarea şi in­for­matizarea, precum şi schimbările climatice ar putea pune punct capita­lismului şi eco­nomiei de piaţă. Cei trei analişti, Immanuel Wallers­tein, Randall Collins şi Craig Calhoun, sunt siguri că fondurile imense nu se mai acumulează. Imma­nuel Wallerstein, profesor la Yale University, a fost cât se poate de direct: "Este imposibil să ne ima­gi­năm cum capitalismul îşi va putea continua drumul. Dispariţia sa va avea loc peste patru decenii". Potrivit celebrului cercetător, niciun sistem istoric nu este fără sfârşit. Căutarea febrilă a acumulării de capital, esenţa sistemului în care trăim, este deja fără viaţă. "Ciclul de creştere s-a încheiat, acum mergem că­tre regresie", spune Wallerstein. Practic, la în­ceput se creează condiţii mai favorabile angajaţilor, în acelaşi timp, costul mâinii de lucru creşte, iar pro­fiturile capitaliste se reduc. Intervine o concurenţă acerbă care distruge monopolurile, după care ur­mează un război al preţurilor (în beneficiul consu­ma­torului), dar care, în cele din urmă, face ca pro­ducătorul să intre în fa­li­ment. Unii speră că automa­tizarea şi informatizarea vor salva sistemul. În rea­litate, acestea distrug locu­rile de muncă. Şi Randall Collins, profesor de socio­logie la Pennsylvania University, crede în teoria "ro­botului distrugător". El crede că maşinile şi auto­ma­tizarea vor provoca dispariţia economiei de piaţă. In­formatizarea va elimina clasa de mijloc, deoarece îi distruge locurile de muncă. Fenomenul va dura patru decenii! Cu alte cuvinte, "capitalismul se va prăbuşi prin anul 2045", spunea Collins. Infor­ma­tizarea şi glo­bali­za­rea au început de pe acum să decimeze locu­rile de muncă ale clasei de mijloc. Po­trivit socio­lo­gului Craig Calhoun, director al London School of Eco­­nomics, lovitura de graţie va fi dată de ca­tas­tro­fele climatice. Poluarea şi distrugerea me­diu­lui vor avea un preţ enorm pentru generaţiile viitoare, acu­mu­larea de capital fiind ameninţată de distrugerea "mediului său natural" (materiile prime, mijloacele de subzistenţă ale populaţiei şi capacitatea acesteia de a suporta costurile degradării mediului). Resur­sele sunt limitate, în timp ce capitalismul se sprijină pe principiul unei extinderi permanente. Mediul ajunge monedă de schimb (comerţul cu permisele de po­lua­re), în timp ce tehnologiile verzi nu vor face faţă ce­rerii. Pentru Craig Calhoun, nici "locurile de muncă verzi" nu vor fi suficiente, pentru că riscă ele însele să cadă pradă informatizării şi automatizării. În plus, catastrofele naturale şi deplasările masive de popu­laţie vor da, la rândul lor, o lovitură la fel de mortală capitalismului. Va apărea un flux de re­fu­giaţi care vor diminua şansele majorităţii angajaţilor şi nu vor face decât să agraveze criza economică. În acest caz, ce urmează după capitalism? Cercetătorii nu pot spune. Ei fac, totuşi, o vagă trimitere la un co­mu­nism-capi­talist de tip chinez. Să sperăm că teoriile rămân în pagina cărţilor, în timp ce viaţa îşi găseşte singură ca­lea viitorului. În stil european şi american.