- Stimate domnule profesor Constantin Milică, publicarea primului dvs. interviu în paginile revistei "Formula AS" a avut un mare ecou printre cititoarele noastre, dar, din păcate, a scos la iveală un dezastru: foarte multe dintre ele sunt bolnave de cancer, mai ales, cancer de sân. Cum se explică violenţa necruţătoare cu care boala neagră a secolului loveşte în femei? Există cauze care facilitează cancerele în proporţie de masă?
- Sunt profund emoţionat şi îndurerat pentru faptul că, în ultimii ani, primim la cabinetul nostru din Iaşi tot mai frecvente telefoane de la femei din ţară şi de la cele plecate în străinătate, care solicită sprijin pentru vindecarea unui cancer mamar, aflat în diferite stadii de dezvoltare. Literatura mondială semnalează că, în prezent, cancerul mamar a devenit o problemă majoră de sănătate publică, fiind o afecţiune foarte gravă, care alarmează milioane de femei pe glob, încă din momentul depistării primului nodul persistent la sân sau a unui ganglion la axilă, descoperiţi prin palpare. De multe ori, această stare de panică şi depresie care apare după depistarea nodulului nu este justificată, întrucât formarea nodulilor la sân nu indică, în mod obligatoriu, un cancer mamar, ci poate fi rezultatul unor dereglări hormonale, elucidate prin controale medicale riguroase. Ca atare, trebuie subliniat că nu toate tumorile sau nodulii palpaţi în glanda mamară sunt de natură canceroasă. Din fericire, formele maligne apărute la nivelul sânilor reprezintă numai 20% comparativ cu formele benigne. Pot exista afecţiuni benigne, necanceroase, începând cu supuraţii prin mamelon sau prin porii din partea cafenie a sânului, tumori banale şi, mai rar, tuberculoză mamară. Aceste boli apar mai frecvent în perioada reproductivă, începând de la adolescenţă şi până la menopauză.
La vârste tinere, între 16 şi 28 de ani, pot să apară fibroadenoame mamare sub formă de tumori mici şi moi, care se resorb de la sine. Fibroadenomul este un ţesut glandular hipertrofiat (fibrom) care se formează sub influenţa hormonului estrogen atât în pubertate, la graviditate cât şi înainte de menopauză. Alte forme benigne sunt: mastopatia - înmulţirea ţesutului conjunctiv formând noduli mici, tari, bilaterali; chisturile - cavităţi umplute cu lichid în ţesutul mamar care apar la femei sub 30 de ani dar dispar după câteva cicluri menstruale; lipoamele - tumori benigne din ţesutul adipos, cu consistenţă moale la palpare, care nu produc simptome, nu degenerează aproape niciodată dar se recomandă mamografia şi ecografia pentru precizare.
Pericolul evident al malignizării apare din momentul agravării afecţiunii, prin secreţii sângerânde la nivelul mamelonului, dureri persistente la sânul inflamat, care apar înainte de menstruaţii sau la mijlocul ciclului, ulceraţii nevindecabile, înmulţirea nodulilor şi apariţia unor eczeme pe mamelon.
Apariţia cancerului mamar porneşte de la o dereglare a ciclului normal de dezvoltare a celulelor care devin autonome şi nu mai răspund la stimulii obişnuiţi de autoreglare. Aceste dereglări la nivel celular pot fi declanşate cu 10 şi chiar 20 de ani înainte de manifestarea clinică a bolii canceroase. Evoluţia ulterioară este foarte lentă, astfel că, pornind de la o singură celulă, se ajunge la o tumoră de 2 mm abia după 18 ani, când poate fi detectată mamografic.
Se consideră că procesul iniţial de malignizare este datorat acţiunii unor factori externi (fizici, chimici sau microbiologici) care provoacă o leziune fundamentală la nivelul ADN-ului din cromozomii nucleari. În multe cazuri, celula posedă mecanisme energetice de autoprotejare, în prezenţa unor micronutrienţi în proporţii optime, evitând astfel dezvoltarea maladiei.
Moştenirea genetică
- Riscul individual pentru îmbolnăvirea de cancer este complex şi se schimbă în cursul vieţii ca o consecinţă a unei interacţiuni a înzestrării genetice cu factori hormonali, cu alimentaţia şi cu stilul individual de viaţă. Numeroase cercetări au stabilit că boala ar avea un caracter ereditar în proporţie de 20%, fiind controlată de prezenţa a 8 gene, cu rol important în declanşarea cancerului. În unele familii, există mutaţii genetice transmise de la o generaţie la alta. S-a observat că riscul cancerului mamar este mai mare la femeile ale căror rude apropiate de sânge au suferit sau suferă de această afecţiune. Fiica unei bolnave de cancer mamar prezintă un risc de a se îmbolnăvi de trei ori mai mare, chiar la vârste tinere. Este de reţinut că rudele de sânge pot fi atât din partea mamei, cât şi din partea tatălui. Dacă o rudă de gradul întâi (mamă, soră sau fiică) a suferit de neoplasm mamar, atunci riscul persoanei respective creşte de 2-3 ori, iar dacă două rude de gradul întâi au suferit de cancer mamar, atunci riscul creşte de 4 ori.
Studiile clinice arată că 5-10% dintre cazurile de cancer mamar rezultă datorită mutaţiilor la nivelul genelor BRCA-1 şi BRCA-2. În mod normal, aceste gene contribuie la prevenirea cancerului. Dar în cazul când o persoană moşteneşte de la un părinte o genă mutantă, modificată genetic, şansa îmbolnăvirii tumorale creşte. Pericolul maxim îl prezintă femeile cu vârste de până la 70 de ani care, în cazul moştenirii unor mutaţii ale genelor BRCA-1 şi BRCA-2, vor fi expuse riscului de a se îmbolnăvi de cancer mamar în proporţii de 50-60% dar şi unui risc crescut de cancer ovarian. În faţa acestui risc de îmbolnăvire, pot fi şi posibilităţi de evitare a bolii printr-un stil de viaţă sănătos, alimentaţie controlată şi examinarea sânilor cu regularitate, pentru a descoperi afecţiunea într-un stadiu incipient, când şansele de vindecare sunt mult mai mari.
Chiar şi provocarea menopauzei premature, prin înlăturarea chirurgicală a ovarelor, face posibilă scăderea riscului îmbolnăvirii de cancer mamar la femeile care moştenesc mutaţii ale genelor BRCA. Femeile fără ovare funcţionale şi care nu fac tratamente de înlocuire cu estrogeni nu se îmbolnăvesc de neoplasm mamar. Până la vârsta de 80 de ani, riscul de îmbolnăvire cu cancer mamar a femeilor purtătoare a mutaţiilor BRCA-1 este de 90%, iar a mutaţiilor BRCA-2 este de 40%. Din acest motiv este necesară analiza acidului dezoxiribonucleic (ADN), printr-o probă de sânge, pentru a depista eventualele mutaţii.
Alte cercetări arată că la declanşarea cancerului mamar este secretată o proteină (denumită HER-2), rezistentă la tratamentul chimioterapeutic, care afectează aprox. 20-30% dintre bolnave. Pentru blocarea acestea proteine, Comisia Europeană a Medicamentelor a aprobat un anticorp monoclonal, care reduce la jumătate posibilitatea reapariţiei cancerului.
Alţi factori legaţi de particularităţile individuale care influenţează declanşarea cancerului de sân sunt: rasa, vârsta şi înălţimea persoanei.
În ceea ce priveşte vârsta femeilor, s-a constatat că riscul cancerului mamar creşte cu înaintarea în vârstă, deoarece scade gradul de apărare genetică împotriva tumorilor maligne, permiţând formarea de leziuni la nivelul ADN-ului. Riscul unei femei de 20 de ani de a se îmbolnăvi de cancer mamar este de 1 la 2044, iar la vârsta de 70 de ani riscul ajunge la 1 la 24. Cât priveşte înălţimea, s-a constatat că femeile înalte au un risc mai mare de a face un cancer de sân, comparativ cu femeile de statură mică. Recidiva bolii după operaţie este mai mare cu 50% la femeile obeze, cu 90% la cele consumatoare de alcool şi cu 100% la fumătoarele înrăite şi consumatoare de alcool.
Alţi factori de risc
- Factorii neereditari ai cancerului mamar sunt foarte diversificaţi:
Greutatea mare la naştere a fetiţelor se asociază cu incidenţa multor boli canceroase, inclusiv a cancerului mamar, când ajung la vârsta de adult. Autori danezi au calculat că riscul cancerului la sân creşte cu 7% pentru fiecare surplus în greutate de 1 kg a fătului. Institutul Naţional de Cancer din S.U.A. consideră că la o fetiţă cu greutatea la naştere de peste 4,5 kg, riscul apariţiei cancerului creşte cu 23%. Acest risc crescut este independent de modul de dezvoltare ulterioară a copilului şi de data apariţiei pubertăţii.
Pubertatea precoce, un prim ciclu menstrual înainte de vârsta de 11-12 ani, măreşte riscul apariţiei ulterioare a cancerului. Femeile cu menarha (prima menstruaţie) la 16 ani au numai 50-60% din riscul femeilor cu menarha la 12 ani de a dezvolta un neoplasm mamar. În Japonia, statisticile au stabilit că adolescentele care au avut prima menstruaţie la 15 ani au un risc de 4,2 ori mai mare de cancer decât cele a căror menarha a survenit la 17 ani.
Existenţa sarcinii, apărută sub vârsta de 25 de ani a femeii, reduce riscul cancerului mamar prin formarea de anticorpi care previn transformarea celulelor normale în celule canceroase. Dacă prima sarcină survine după vârsta de 30 de ani, riscul apariţiei cancerului creşte de 2-5 ori, comparativ cu prima naştere la 18 ani, datorită dezechilibrului funcţiunilor estrogenilor, prin scăderea de estriol. Datele statistice arată că, în comparaţie cu femeile nulipare (care nu au născut nici un copil), riscul de a se îmbolnăvi de cancer mamar este cu 25% mai redus la o femeie care a născut cel puţin un copil. Femeile care au născut peste 5 copii au un risc de îmbolnăvire mai redus cu 50-60%, în comparaţie cu femeile nulipare. Aceasta explică faptul că, în India, femeile cu mulţi copii sunt protejate de cancer.
Lipsa alăptării la sân se asociază frecvent cu creşterea riscului de cancer mamar. multe femei tinere refuză să-şi alăpteze copiii şi sunt mai predispuse la apariţia cancerului. Femeile japoneze îşi alăptează copiii timp de peste un an şi sunt protejate de îmbolnăvire. S-a observat că în Japonia şi la populaţiile de eschimoşi, cancerul mamar a apărut practic abia după ce femeile au încetat să-şi alăpteze copiii la sân, fapt care confirmă ideea că alăptarea este o formă sigură de protejare contra cancerului.
Întârzierea apariţiei menopauzei, după vârsta de 55 de ani, măreşte uşor riscul de cancer mamar. Dacă menopauza apare cu 10 ani înainte de vârsta medie uzuală (52 ani), riscul cancerului de sân scade cu 35%.
Tulburările hormonale apărute la pubertate şi mai ales la menopauză (dureri de sân, congestionări, mastite, noduli) se corelează frecvent cu declanşarea cancerului mamar. Expunerea endogenă şi exogenă la hormonul estrogen constituie un factor de risc important pentru cancerul mamar. Se consideră că mecanismul producerii cancerului este rezultatul stimulării pe care o exercită estrogenul asupra creşterii tisulare. A devenit pe deplin elucidat faptul că terapia hormonală, aplicată cu estrogen timp de 5 ani, pentru a uşura simptomele de menopauză, constituie un factor grav de creştere a riscului cancerului mamar, de peste opt ori. Pericolul devine şi mai mare când se administrează atât estrogen, cât şi progesteron.
Obezitatea, consumul de tutun, alcool şi cafea sunt factori de risc ai îmbolnăvirii. Un studiu norvegian arată că după menopauză creşte riscul apariţiei cancerului la femeile care suferă de obezitate (hiperplastică sau hipertrofică) şi care au un nivel scăzut al colesterolului bun (HDL). Recidiva bolii canceroase după operaţie este mai mare cu 50% la femeile obeze, cu 90% la cele consumatoare de alcool şi cu 100% la fumătoarele înrăite şi consumatoare de alcool.
Prevenţia
- Profilaxia cancerului mamar are mare succes, cu vindecare în proporţie de 90%, dacă diagnosticul este dat cât mai precoce, chiar când nodulii nu pot fi palpaţi. Depistarea bolii în stadiile 3 şi 4 reduce considerabil rata de supravieţuire. Este important, de asemenea, să evităm factorii de risc. Mă refer la folosirea anticoncepţionalelor orale (AO), timp de minim 4 ani înainte de prima sarcină; consumul de antideprimante (paroxetin) se asociază cu creşterea riscului de malignizare de 2-7 ori; expunerea excesivă a corpului la radiaţii solare ultraviolete şi radiaţii ionizante; impactul frecvent cu stresul cotidian şi traumatismele locale; aplicarea unei radioterapii cu cobalt radioactiv înainte de vârsta de 30 de ani pentru o altă afecţiune (pleurezie, tuberculoză, boala Hodgkin) măreşte riscul cancerului de sân; deodorantele antitranspirante pe bază de aluminiu, aplicate sub braţ; aspirina (acid acetilsalicilic) folosită zilnic, timp de 5 ani, creşte riscul cancerului mamar, care se va trata foarte greu; prezenţa unor tumori sau chisturi benigne la sâni, cu evoluţii spre malignizare; apariţia unui cancer la un sân cu pericol de 15% de îmbolnăvire a ambilor sâni. Este necesar de ştiut că şi bărbaţii pot fi afectaţi de cancer de sân, dar într-o proporţie mult mai mică (raportul femei: bărbaţi = 150:1).
Terapiile naturale
- Tratamentele cancerului mamar se fac atât cu preparate de sinteză (vincristina, tamoxifen, doxorubicin, leukeran, megastron, nolvadex), cât şi cu terapii şi produse naturiste, folosind anumite plante medicinale, atât intern cât şi extern. Combinarea tuturor acestor terapii dă rezultate mai bune.
- Câteva dintre scrisorile sosite pe adresa redacţiei noastre sunt, de fapt, mulţumiri impresionante pentru vindecări de boli canceroase obţinute cu ajutorul tratamentelor dvs. Fără să vă trădaţi secretele profesionale, v-am ruga să faceţi câteva precizări legate de protocolul dvs. terapeutic.
- Pentru uzul intern recomandăm reţeta cu infuzie din 8 plante medicinale, unele cu proprietăţi citostatice naturale: tătăneasă, trifoi roşu, năpraznic, rostopască, coada calului, sânziene galbene, busuioc, gălbenele. Din acest amestec se ia o linguriţă cu vârf şi se infuzează în 250 ml apă clocotită timp de 10-15 minute. După ce se strecoară, se beau 2-3 căni pe zi în înghiţituri rare, înainte de mesele principale.
Motivaţia reţetei este următoarea: tătăneasa este bogată în alcaloizi şi glicozizi, prezintă proprietăţi anticancerigene, antimitotice şi antiinflamatoare, cu acţiuni în cancerul mamar şi dermatic; trifoiul roşu este bogat în saponine triterpenice şi cumarine, prezintă proprietăţi anticancerigene şi antitumorale, cu acţiuni în cancerul mamar, colorectal şi leucemie; năpraznicul este bogat în geranilină, germacrol şi taninuri, cu proprietăţi anticancerigene, antitumorale, antiinflamatoare şi cicatrizante, având acţiuni în neoplasmul mamar şi contra nodulilor ganglionari; rostopasca este bogată în chelidonină, protopină şi saponozide, prezintă proprietăţi citostatice, antimitotice şi anticancerigene, cu acţiuni în neoplasmul mamar, uterin şi dermatic; sânzienele galbene cu conţinut ridicat în glicozizi şi taninuri, prezintă proprietăţi antiinflamatoare şi cicatrizante, cu acţiuni în cancerul dermatic şi contra tumorilor ganglionare; coada-calului, plantă bogată în alcaloizi şi taninuri, are proprietăţi cicatrizante, cu acţiuni în cancerul dermatic; busuiocul este bogat în estragol şi ocimen, prezintă proprietăţi antiinflamatoare.
Se mai recomandă: tinctură din acelaşi amestec de plante într-o cantitate de 5 ori mai mare de alcool 40%. După macerare 3-4 zile, se consumă câte 20-30 picături de 3 ori pe zi, între mese, timp de 1-2 luni pe trimestru.
Pentru uz extern, după operaţie, cicatricele se tratează cu unguent de gălbenele, rostopască, tătăneasă şi sânziene în lanolină, după care pielea devine netedă şi capătă culoarea normală.
La leziuni sau iritaţii pe sân se fac spălături şi comprese cu ceai de busuioc, frunze şi flori de podbal, flori de coada-şoricelului şi gălbenele, frunze şi seminţe de gutui. Zilnic se fac băi la sâni cu ceai după reţeta anterioară. Apicultura pune la dispoziţia celor suferinde diverse produse naturale ale stupului: mierea de albine, polenul, propolisul şi păstura.
Alimentaţia
- Multe statistici arată, în mod convingător, rolul alimentaţiei controlate în diminuarea cancerului mamar. Cancerul mamar poate fi vindecat dacă este tratat corect, iar pacienta respectă o alimentaţie naturală completă, cu toate elementele nutritive necesare organismului, respectiv săruri minerale, oligoelemente şi vitamine, cu efecte benefice în creşterea imunităţii. În acest scop sunt recomandate legumele proaspete, consumate mai ales seara, înainte de ora 20, îndeosebi cele din familia Crucifere (varză albă, varză de Bruxelles, varză creaţă, broccoli, conopidă, ridichi, napi, gulii, muştar). La acestea se adaugă alte crudităţi bogate în beta-caroten şi în vitaminele C şi E, cu proprietăţi antioxidante (spanac, ştevie, urzici, morcov, tomate, varză roşie, sfeclă roşie, ardei, pătrunjel, citrice, cătină, caise, dovleac, pepene galben, prune, coacăze, fructe de pădure). O parte dintre legume şi fructe conţin substanţe antioxidante şi salvestrol, cu efecte benefice în prevenirea şi combaterea cancerului.
* Consumul a 10-15 nuci pe zi, după mese, previne apariţia cancerului datorită conţinutului mare de acizi graşi Omega-3, antioxidanţi şi fitosteroli.
* Laptele, produsele lactate şi sucurile proaspete acoperă necesarul de 2 litri de lichid pe zi.
* Organismul are nevoie de grăsimi care conţin acizi graşi polinesaturaţi, cu rol important în procesele de ardere. Se recomandă uleiurile de măsline, floarea soarelui, soia, dovleac şi din seminţe de struguri, obţinute prin presare la rece, fără rafinare. Aceste uleiuri nu trebuie să fie prăjite, întrucât îşi pierd proprietăţile regeneratoare. Uleiul de măsline, consumat de populaţiile din zona mediteraneană, este bogat în fitosteroli (antioxidanţi) şi în acizi graşi mono-nesaturaţi (acid oleic) care inhibă activitatea genei cancerigene numite Her-2. Exemplul ilustrativ îl prezintă femeile din insula Creta, mari consumatoare de ulei de măsline şi tomate, care au un risc foarte scăzut de îmbolnăvire şi o speranţă de viaţă mult ridicată.
Din consumul zilnic se exclud: carnea roşie şi orice preparat din carne de porc, vită, oaie, grăsimile animale, conservele, alcoolul, cafeaua şi, mai ales, tutunul. Femeile care consumă multă carne au cu 50% mai mulţi estrogeni toxici, asociaţi cu cancerul de sân.
* Dulciurile se folosesc în cantităţi reduse, preparate numai cu miere naturală sau, în cazuri rare, cu zahăr invertit. Zahărul alb s-a dovedit a fi cancerigen şi total lipsit de enzime.
O atenţie deosebită se acordă evitării aditivilor chimici din produsele alimentare (conservanţi, coloranţi, aromatizanţi) care se transformă în adevărate "bombe alimentare cu efect întârziat", întrucât frânează digestia, deteriorează flora intestinală şi provoacă constipaţii cronice sau acute.
La condimentarea alimentelor să nu lipsească pătrunjelul verde, cimbrul, anasonul, chimionul, busuiocul şi menta.
- Cât de mult contează în vindecare stilul de viaţă al bolnavei?
- Majoritatea specialiştilor apreciază că stresul şi depresiile psihice ar avea un rol semnificativ în declanşarea cancerului mamar şi în reapariţia bolii după intervenţia chirurgicală. Grijile, oboseala exagerată, furia, invidia, răzbunarea, teama şi gândurile "negre" sunt foarte dăunătoare. Permanent, pacienta îşi va păstra o stare psihică bună, cu linişte suflească deplină şi cu multă voinţă şi încredere în vindecare. Se recomandă multă mişcare, plimbări în aer curat pentru a asigura necesarul de oxigen la nivelul tuturor celulelor organismului.
- Domnule profesor, în concluzia acestei discuţii, poate fi cancerul mamar vindecat? Putem nutri această speranţă?
- Se consideră pe deplin posibilă vindecarea cancerului mamar, dacă pacienta tratează boala la timp, cu un regim corect de viaţă şi de alimentaţie, fără tutun, fără alcooluri şi unele medicamente de sinteză chimică, posibile generatoare de cancere.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
