Stau în genunchi lângă brad şi termin de aşezat cadourile. De pe farfuria lăsată de Maria pentru Moş Crăciun, alături de paharul de lapte ("aşa a spus la desene că se face"), mă priveşte cu ochi strălucitori de ciocolată ultima prăjitură. Încerc să rezist, dar în cele din urmă renunţ şi o mănânc. A patra! Laptele a dispărut de mult...
A doua zi, în timp ce desface cu înfrigurare darurile de sub brad, Maria îmi spune: "Mami, Moşului i-au plăcut mult prăjiturile. Uite câte cadouri mi-a lăsat! Dar nu înţeleg cum poate să mănânce atâtea prăjituri, de la atâţia copii. Cred că sunt catralioane!". Întâi mă gândesc cum să evit răspunsul, dar apoi îi explic cum ciocolata este bună pentru inimă şi Moşul are nevoie de o inimă sănătoasă, ca să poată iubi atâţia copii cuminţi. Apoi, îi spun cum ouăle din prăjituri sunt pline de proteine hrănitoare, care îi ţin de foame şi-i dau energie lui Moş Crăciun, pentru a putea duce toate acele cadouri pentru băieţei şi fetiţe. Şi laptele? Pentru oase sănătoase şi puternice. Altfel, ar putea să-şi rupă un picior când îşi dă drumul pe coş sau când intră pe geam...
Maria face o mutriţă serioasă şi dă din cap în semn că a înţeles. Şi pentru că vrea ca Moş Crăciun să fie sănătos mulţi ani de acum înainte, săptămâna asta facem prăjiturile împreună, să înveţe şi ea să îl "trateze".
Anul acesta nu mă voi simţi vinovată mâncând porţia lui Moş Crăciun. Dacă dieta asta e bună pentru el, e bună şi pentru mine! Sărbători fericite!
LAURA - Bucureşti
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
