Puterea vindecătoare a copacilor: CASTANUL SĂLBATIC (Aesculus hippocastanum)

Este un arbore impunător, cu trunchiul scurt şi viguros, măsurând chiar şi 80 de centimetri în diametru.

Coroana bogat ramificată ajunge până la înălţimi de 30 de metri. Frunzele mari, palmate, se compun din 5-7 frunze mai mici. În primăvară, castanul se împodobeşte cu o sumedenie de inflorescenţe de formă pirami­dală, ce par lumânări festive, modelate din ceară albă. Fructele sunt nişte capsule verzi, cărnoase, acoperite de ţepi lungi. Când se coc, toamna, dau la iveală seminţele cu coaja maronie şi lucioasă - castanele, pe care copiii le adună cu plăcere.
Datorită contu­ru­lui regulat al coroanei, frumuseţii florilor şi a frunzişului, castanul săl­batic se cultivă ca arbore decorativ în parcuri şi grădini, pe străzi şi bulevarde. Este un co­pac longeviv, care poa­te rămâne în pi­cioare şi 150 de ani.

Puţină istorie

Castanul sălbatic provine din regiunile mun­toase ale Peninsulei Balcanice. Se spune că turcii, care îşi hrăneau caii cu castane, l-ar fi adus cu ei în Europa Centrală, atunci când au asediat Viena. Şi că aşa s-ar explica una dintre denumirile lui populare: "castanul calului". Oricum, s-a răspândit repede, iar în Evul Mediu putea fi întâlnit deja pe lângă reşedinţele nobiliare, plantat în scopuri orna­mentale. Însă nu era nicidecum rezervat în exclu­sivitate celor cu sânge albastru, astfel încât Ludo­vic I, rege al Bavariei între anii 1825 şi 1848, a emis la un moment dat un edict prin care autoriza berarii să-şi vândă băutura sub castani, cu condiţia să nu comercializeze şi preparate culinare. Amu­zant dar, se pare, strict autentic: clienţii acelor gră­dini-restaurant bavareze, care doreau să stea re­la­xaţi la taifas, la o halbă de bere, s-au văzut obligaţi să vină cu merindele de acasă...

Utilizări casnice şi industriale

Odinioară, se prepara din castane o "cafea a săra­cului": erau curăţate de coajă şi lăsate să stea o noapte întreagă în lapte, pentru a li se extrage sub­stanţele amare şi toxice. Apoi, după uscare, erau măcinate, şi pulberea se întrebuinţa drept înlocuitor de cafea şi chiar de făină.
În zilele noastre, castanele servesc ca materie primă pentru producţia de clei, de săpun şi ulei teh­nic. Două substanţe extrase din ele, saponina şi amidonul, sunt întrebuinţate în industria textilă la curăţarea şi, ulterior, la imprimarea ţesăturilor. Din scoarţă se obţin, pe lângă taninul folosit în tăbăcării, şi acizii galici, necesari pentru fabricarea unor coloranţi (brun, galben şi negru). Unul dintre principalii beneficiari care valorifică intens castanul sălbatic cu tot ce poate el oferi - scoarţă, frunze, flori şi seminţe - este însă industria farma­ceutică. Ea încorporează principiile active obţinute de la acest arbore într-o serie de medicamente destinate tratării unor afec­ţiuni ale sistemului circulator.
Castanul sălbatic are un lemn moale, uşor de prelucrat, însă deloc rezistent. De aceea, nu se pot confecţiona din el decât lucruri care nu necesită o esenţă tare. De exemplu: furnir pentru panele, mobilă de bucătărie, cutii de ambalaj, articole ortopedice.

Utilizări terapeutice

Castanele ar îndepărta energiile negative, cred unii. Aşezate sub pat, ne-ar garanta un somn odihnitor. Iar dacă suferim de reumatism, ar trebui să le purtăm permanent în buzu­nar, ca să ne dispară durerile. Însă asemenea convingeri ţin mai degrabă de domeniul super­stiţiei. Cercetătorii care se ba­zează pe constatările făcute în urma unor experimente afirmă că toate părţile castanului săl­batic au acţiune depurativă, he­mostatică, cicatrizantă, antiin­fla­matoare, măresc viteza fluxului sangvin şi cresc tonusul capila­relor, elimină excesul de lichid din ţesuturi şi calmează pielea. Iar scoarţa, florile şi frunzele tinere asigură protecţie îm­po­triva radiaţiilor ultravio­lete.
* Varicele, hemoroizii şi hipertrofia de prostată se pot trata cu un decoct, pregătit din 5 g scoarţă măcinată, dată într-un clocot în 100 ml apă. După ce s-a răcit, se strecoară şi se iau câte 15-20 picături pe zi, timp de 20 de zile. Urmează o pauză de 10 zile, după care tratamentul continuă. O altă variantă este tinctura, din care se iau zilnic câte 10 picături. Mod de preparare: 50 g scoarţă măcinată sau coajă mărunţită de castane se lasă pentru 10 zile în 150 ml spirt concentrat. Recipientul se agită de mai multe ori pe zi, în final tinctura se strecoară şi se pune într-o sticlă brună, astupată cu dop.
* 20 g din tinc­tura recomandată mai sus se amestecă bine cu untură. Se obţine astfel o alifie, între­buinţată ca tratament extern pentru hemo­roizi. Se fac aplicaţii locale.
* Pentru varice: 20 g extract alcoolic din castane, în ames­tec cu 60 g lanolină. Rezultă un unguent care se întinde, cu un masaj blând, pe zo­nele afectate.

Reţete cu castan

Tinctură de castane sălbatice

Ingrediente: castane proaspete, votcă (38%).
Cum se procedează: Tăiaţi castanele în bucăţele mici şi umpleţi cu ele două treimi dintr-un borcan cu capac. Turnaţi votca până la gura bor­canului, puneţi capacul şi înşurubaţi-l bine. Aşezaţi-l pentru 4 săptămâni într-un loc călduţ. Agitaţi-l zilnic. La sfârşit strecuraţi tinctura şi păstraţi-o în sticle de culoare închisă.
Utilizare: Această tinctură ajută contra varicelor, tromboflebitelor, he­moroizilor, erupţiilor cutanate şi are efect de ameliorare în gută, reumatism şi sciatică.

Ulei pentru întărirea venelor

Ingrediente: 50 ml tinctură de cas­tane sălbatice, 50 ml ulei de găl­benele, 12 picături de ulei eteric de grepfruit, 8 picături de ulei eteric de lavandă, 4 picături de ulei eteric de chiparos.
Cum se procedează:
1. Puneţi uleiul de gălbenele într-un flacon cu pulverizator şi picuraţi apoi uleiurile eterice. Agi­taţi bine flaconul şi turnaţi tinctura de castane sălbatice.
2. Înainte de fiecare între­buin­ţare se agită energic flaconul, pen­tru ca uleiurile să se combine cu al­coolul. Pulverizaţi de-a lungul ve­ne­lor şi masaţi uşor, în direcţia inimii.
Atenţie: Feriţi-vă să apăsaţi pe vene la masaj dacă suferiţi de tromboflebită.

Balsam contra arsurilor de soare

Ingrediente: 3 frunze tinere de castan, 100 g ulei de cocos, 6 g ceară de albine, 10 picături de ulei de cătină, 10 picături de ulei eteric de lavan­dă, 3 picături de ulei eteric de izmă creaţă.
Cum se procedează:
1. Tăiaţi mărunt frunzele de castan, încălziţi-le în bain-marie cu uleiul de cocos şi lăsaţi-le la infuzat 30 de minute.
2. Strecuraţi uleiul de cocos şi încălziţi-l împre­ună cu ceara de albine, până când se topeşte com­plet.
3. Adăugaţi uleiul de cătină şi uleiurile eterice, amestecând bine. Puneţi balsamul în borcănele, aşteptaţi să se răcească, apoi închideţi capacele.
Utilizare: Balsamul se întrebuinţează ca o cre­mă de zi, pe timpul verii. Ar trebui consumat în 2, cel mult 4 săptămâni.