TIA ŞERBĂNESCU - "Îi suspectez pe liderii PSD-ALDE că vor să scoată România din zona euro-atlantică şi s-o ataşeze la carul imperialismului rus"

Analiza lunii OCTOMBRIE

"Clasa politică românească este într-o criză cronică, de peste 20 de ani"

- Se împlinesc doi ani de la căderea gu­ver­nului condus de Victor Ponta, în urma scan­da­lului uriaş de­terminat de accidentul tragic din Clu­bul "Co­lectiv" - în care au murit 65 de oa­meni şi alte zeci au fost grav răniţi. La acel mo­ment, clasa politică românească în general, iar PSD în special, păreau că atinseseră vârful crizei moral-profesionale şi de credibilitate. Intermezzo oferit de guvernarea teh­no­craţilor lui Dacian Cioloş părea să fie un pasaj pentru întoarcerea la normalitate. Însă, după ale­gerile câştigate en fanfare, de zece luni încoace, PSD se dovedeşte ne­putincios să guverneze, iar Opoziţia - inca­pabilă să se constituie într-o alter­na­tivă serioasă. Care sunt cauzele profunde ale acestei crize generale a clasei politice?

- Criza aceasta este cronică şi e veche, nu de câţi­va ani, ci de mai mult de două decenii. Din când în când, ea devine acută şi cunoaşte pusee dra­ma­tice, cum ar fi demisiile spectaculoase, căderea unui guvern, remanieri, rezultate neaşteptate în alegeri etc. Principala sa cauză este antiselecţia care se face la vârful partidelor şi care se manifestă prin eli­mi­narea persoanelor valoroase şi credibile şi pro­mo­va­rea unor personaje dubioase, slab instruite, se­cun­dare, fără anvergură, fără viziune, incompetente, co­rupte, lipsite de orice angajament faţă de binele pu­blic. Clasa politică este într-un asemenea hal dezorien­tată şi dezarticulată, încât uneori te întrebi dacă nu cumva joacă un rol. Dacă nu cumva criza ei nu este pricinuită de prostie, nepricepere şi lă­co­mie, ci este rodul unui proiect: scoaterea României din zona euro-atlantică şi reataşarea la carul impe­ria­­lismului rus. Există suspiciuni rezonabile în aceas­tă privinţă, alimentate şi de discursul anti-euro­pean tot mai apăsat al celor doi lideri ai coaliţiei de guvernare, Liviu Dragnea şi Călin Popescu Tări­cea­nu. Şi asta se întâmplă exact în momentul când în­crederea în Uniunea Europeană este în scădere, când e mai multă nevoie de solidaritate şi de convingere pentru a salva UE. Oamenii ăştia spun că suntem vasali ai Bruxelles-ului, care ne impune tot felul de lu­cruri, dar uită că după aderarea la UE, PIB-ul Ro­mâniei a crescut cu vreo 10 miliarde de euro, că au fost create noi locuri de muncă, că la fiecare exer­ciţiu bugetar la patru ani, UE ne ţine la dispoziţie 30 - 40 de miliarde de euro, pe care însă nu suntem în stare să-i absorbim; uită că UE a permis românilor care nu-şi găseau aici un rost să meargă la muncă în străinătate şi să producă miliarde de euro, pe care le trimit tot în ţară, rezolvând o problemă socială cu cei care au rămas aici şi n-au din ce trăi, dar făcând şi investiţii şi achiziţii; uită că sute de mii de tineri merg la studii în ţările UE şi se afirmă apoi pro­fe­sional acolo - pentru că în ţară nu au loc de fraţii, cumnaţii, verişorii, finii, amantele şi soţii amantelor celor de la putere. Uită sau vor să uite. Din ne­ghio­bie, sau la ordin? - asta e întrebarea.

- Pentru un asemenea plan, ar trebui ca po­li­ticienii noştri să aibă o viziune, fie ea greşită, fie pri­mită în plic de la Moscova. Comportamentul lor îi arată însă ca pe nişte oameni care nu ştiu ce fac...

- E drept. Ai impresia că au fost paraşutaţi în funcţii şi acum apasă pe toate butoanele ca să vadă ce se întâmplă. PSD şi ALDE şi-au asumat un pro­gram ambiţios dar utopic, menit mai degrabă să aducă voturi decât rezultate. Şi, fireşte, s-au împot­molit. Nu vezi nici urmă de coerenţă în ce fac. S-au apucat să schimbe tot, stricând tot. Nu se mulţumesc să amendeze legile acolo unde cred necesar, ci vor să refacă totul de la zero, după o gândire evident gre­şită. Ăsta e chiar un simptom al nepriceputului: nu ştie ce e de reparat, şi-atunci dărâmă tot, năzuind să reconstruiască mai bine. De pildă, s-au apucat să refacă integral legea salarizării, în loc să corecteze ce era de corectat. Şi au transformat-o într-o înşelă­torie. Nu e de mirare că sindicatele au ieşit în stradă. La fel cu legea pensiilor. Anunţă că vor să recal­cu­le­ze toate pensiile, milioane de pensii. Cine, în cât timp să facă asta şi cu ce rezultat? Ne putem aştepta la ce-i mai rău. În plus, au conservat anumite pensii pri­vilegiate şi au creat alte categorii de pensii spe­ciale, lăsând anumite inechităţi să existe în conti­nua­re sau chiar accentuându-le. S-au apucat să schimbe şi Codul Fiscal, bulversând complet mediul de afa­ceri. În fiecare zi apar la televizor diferiţi miniştri sau premierul, anunţând alte modificări. Nimeni nu ştie cum se vor schimba legile fiscale, deşi noile mă­suri ar trebui aplicate de la 1 Ianuarie 2018. Mi­nis­trul de Finanţe, Ionuţ Mişa, a ieşit să anunţe desfiin­ţa­rea Pilonului II de pensii - privat. A fost mustrat de şefii lui, de la guvern şi de la partid, pe motiv că n-a ştiut să comunice, că n-a înţeles bine, că e falsă informaţia... Ca acum să vedem că guvernul chiar intenţionează să înjumătăţească suma direcţionată Pilonului II şi să facă din acesta unul opţional. Cu alte cuvinte, tot un fel de naţionalizare, dar mascată şi treptată. Au mai spus că introduc impozitul pe cifra de afaceri în locul impozitului pe profit. Opinia publică şi, mai ales, antreprenorii s-au scandalizat. Bun, au lăsat-o baltă vreo două luni, iar acum au re­venit, doar că nu o mai aplică tuturor firmelor, ci numai celor cu cifra de afaceri sub un milion de euro - adică marii majorităţi a firmelor româneşti. Asta va băga multe firme în faliment şi va reduce numă­rul locurilor de muncă.
Toate aceste bâlbâieli şi iniţiative eronate, ca efecte ale crizei interne a clasei politice, pot provoca o nouă criză economică. Sunt semnale în această privinţă: avem cea mai mare creştere economică din UE, 5,7%, dar şi cel mai mare deficit din UE, 4,1%. Creşterea este pe consum, iar caracterul acesta al ei o face toxică. Datoria publică a crescut şi ea foarte mult, dar tot pentru consum, nu pentru investiţii.

"Cel mai mare duşman al PSD este propria sa conducere"

- Totuşi, până acum, foarte puţine dintre ini­ţiativele coaliţiei de guvernare au devenit legi, aşa încât actul de guvernare pare a se reduce la un război al vorbelor.

- Au fost siliţi să revină asupra propriilor decizii din cauza reacţiei presei, a societăţii civile, a opiniei publice. Dar nu-şi asumă vreo responsabilitate, ci spun că au fost împiedicaţi să-şi facă treaba de către opo­ziţie, de organizaţiile oculte, de alte state, de com­paniile multinaţionale, de George Soros, de pre­şedintele Iohannis, de DNA, de comunicarea defec­tuoasă. Alţii guvernează, nu ei; alţii vor să distrugă guvernul nu ei. Dar cine să fie în stare să dărâme gu­vernul, mai uşor decât a făcut-o Liviu Dragnea cu pro­priul său guvern? A făcut-o o dată, când premier era Sorin Grindeanu, şi puţin a lipsit să o facă şi a do­ua oară, recent, cu Mihai Tudose. Cel mai mare duş­­man al PSD este propria sa conducere. Şi cu atât mai mult cu cât acţionează numai după bunul plac, fără criterii, proceduri şi strategii. De exemplu, că tot l-am pomenit mai sus, Grindeanu a fost debarcat de Dragnea pe motiv că nu respectă planul de gu­ver­nare. Ba a fost dat afară din PSD, pentru că nu s-a lăsat uşor înlăturat. Acum, la câteva luni după eve­niment, Dragnea l-a recuperat pe Grindeanu, ca­re rămăsese şomer, şi l-a pus şef al ANCOM (Au­to­ritatea Naţională pentru Administrare şi Regle­men­tare în Comunicaţii), pe o leafă de 10.000 de euro lunar. De fapt, Grindeanu a fost demis din frun­tea guvernului, pentru că era mai sus în sondajele de opinie şi mai strâmba din nas la câte un ordin. Azi, pentru că nu mai este un pericol şi pentru că şi-a re­luat atitudinea umilă faţă de Dragnea, e bun să con­ducă o agenţie strategică a statului. Vă daţi seama ce principii, ce tărie de caracter şi ce grijă pentru inte­resul naţional au fost la mijloc! Pe Dragnea îl apu­că supărarea cam la trei luni o dată. Şi cum s-a îm­pli­nit termenul, cum i-a căşunat pe Tudose, care în­drăznise să declare - lucru nemaivăzut şi de ne­conceput pentru coaliţia PSD-ALDE, în răspăr cu discursul ei oficial - că DNA nu face dosare pentru a remania guvernul şi că dacă doi miniştri, Sevil Shhaideh şi Rovana Plumb, sunt cercetaţi penal, tre­buie să demisioneze. Mintenaş, a comandat un son­daj la o firmă "sociologică" de casă, care i-a servit şi argumentele: guvernul e în cădere liberă la capi­tolul simpatie populară, în vreme ce PSD este la 51% din opţiunile de vot - pentru că, ştim bine, la comunişti partidul nu greşeşte niciodată. Înarmat cu astfel de argumente, a vrut să-l oprească pe Tudose să le schimbe pe cele două doamne, dar Tudose a ju­cat tare, cu propria demisie pe masă, forţat şi de pre­siu­nea Bruxelles-ului, şi a câştigat tura asta. Era pe­nibil ca PSD să-şi schimbe al doilea guvern în trei luni. Las că era şi primejdios, căci preşedintele Klaus Iohannis a declarat că, într-o atare even­tua­li­tate, PSD dovedeşte că nu poate guverna şi ar trebui chemate alte partide la guvernare. O declaraţie politică fără acoperire, căci Iohannis n-ar fi avut cui pro­pune guvernarea: PNL e în continuă degrin­go­ladă, iar USR s-a detonat de unul singur.

"Între liderul PSD, Liviu Dragnea, şi prim-ministrul Mihai Tudose este deocamdată un armistiţiu"

- Să le reamintim cititorilor pentru ce pricini sunt cercetate Sevil Shhaideh şi Rovana Plumb, care, în cele din urmă, au fost înlocuite din func­ţiile de ministru, dar sunt mai departe în slujba şi sub protecţia partidului.

- Ele au iniţiat, prin hotărâre de guvern, în timpul guvernării lui Victor Ponta, transferul Insulei Belina, cu lacul Belina şi braţul Pavel al Dunării, din pro­prie­tatea statului, în cea a Consiliului Judeţean Te­leor­man. Consiliul Judeţean a putut apoi da apele şi insula în folosinţa firmei "Tel Drum", care i-ar apar­ţine lui Liviu Dragnea. DNA suspectează un abuz în serviciu, la instigarea lui Liviu Dragnea. S-ar putea ca acest dosar să-l înfunde definitiv şi pe Dragnea, nu doar pe cele două doamne. Fapt este că Shhaideh şi Plumb au fost înlocuite cu doi membri ai cama­ri­lei, care au un trecut la fel de "promiţător": Paul Stă­nescu, la Ministerul Dezvoltării, şi Marius Nica, la Fonduri Europene. La pachet, a fost schimbat şi mi­nis­trul Transporturilor, Răzvan Cuc, cu alt baron lo­cal, Felix Stroe, de la Constanţa. Oricum, rema­nie­rile nu aduc nimic bun, în pofida aşteptărilor şi a prac­ticii de pe alte meleaguri. Din experienţă vedem că la noi se merge din rău în mai rău. Dacă un mi­nistru e agramat, este schimbat cu unul agramat şi mincinos; unul agramat şi mincinos este înlocuit cu altul agramat, mincinos şi hoţ, şi tot aşa. Încât te şi temi de orice schimbare. Totuşi, e bine să fim pregă­tiţi sufleteşte pentru următoarea criză a lui Liviu Drag­nea, care va fi probabil peste trei-patru luni, când ne vom putea trezi cu un alt guvern. Deo­cam­dată, între Dragnea şi Tudose este un armistiţiu.