"Clasa politică românească este într-o criză cronică, de peste 20 de ani"
- Se împlinesc doi ani de la căderea guvernului condus de Victor Ponta, în urma scandalului uriaș determinat de accidentul tragic din Clubul "Colectiv" - în care au murit 65 de oameni și alte zeci au fost grav răniți. La acel moment, clasa politică românească în general, iar PSD în special, păreau că atinseseră vârful crizei moral-profesionale și de credibilitate. Intermezzo oferit de guvernarea tehnocraților lui Dacian Cioloș părea să fie un pasaj pentru întoarcerea la normalitate. Însă, după alegerile câștigate en fanfare, de zece luni încoace, PSD se dovedește neputincios să guverneze, iar Opoziția - incapabilă să se constituie într-o alternativă serioasă. Care sunt cauzele profunde ale acestei crize generale a clasei politice?
- Criza aceasta este cronică și e veche, nu de câțiva ani, ci de mai mult de două decenii. Din când în când, ea devine acută și cunoaște pusee dramatice, cum ar fi demisiile spectaculoase, căderea unui guvern, remanieri, rezultate neașteptate în alegeri etc. Principala sa cauză este antiselecția care se face la vârful partidelor și care se manifestă prin eliminarea persoanelor valoroase și credibile și promovarea unor personaje dubioase, slab instruite, secundare, fără anvergură, fără viziune, incompetente, corupte, lipsite de orice angajament față de binele public. Clasa politică este într-un asemenea hal dezorientată și dezarticulată, încât uneori te întrebi dacă nu cumva joacă un rol. Dacă nu cumva criza ei nu este pricinuită de prostie, nepricepere și lăcomie, ci este rodul unui proiect: scoaterea României din zona euro-atlantică și reatașarea la carul imperialismului rus. Există suspiciuni rezonabile în această privință, alimentate și de discursul anti-european tot mai apăsat al celor doi lideri ai coaliției de guvernare, Liviu Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu. Și asta se întâmplă exact în momentul când încrederea în Uniunea Europeană este în scădere, când e mai multă nevoie de solidaritate și de convingere pentru a salva UE. Oamenii ăștia spun că suntem vasali ai Bruxelles-ului, care ne impune tot felul de lucruri, dar uită că după aderarea la UE, PIB-ul României a crescut cu vreo 10 miliarde de euro, că au fost create noi locuri de muncă, că la fiecare exercițiu bugetar la patru ani, UE ne ține la dispoziție 30 - 40 de miliarde de euro, pe care însă nu suntem în stare să-i absorbim; uită că UE a permis românilor care nu-și găseau aici un rost să meargă la muncă în străinătate și să producă miliarde de euro, pe care le trimit tot în țară, rezolvând o problemă socială cu cei care au rămas aici și n-au din ce trăi, dar făcând și investiții și achiziții; uită că sute de mii de tineri merg la studii în țările UE și se afirmă apoi profesional acolo - pentru că în țară nu au loc de frații, cumnații, verișorii, finii, amantele și soții amantelor celor de la putere. Uită sau vor să uite. Din neghiobie, sau la ordin? - asta e întrebarea.
- Pentru un asemenea plan, ar trebui ca politicienii noștri să aibă o viziune, fie ea greșită, fie primită în plic de la Moscova. Comportamentul lor îi arată însă ca pe niște oameni care nu știu ce fac...
- E drept. Ai impresia că au fost parașutați în funcții și acum apasă pe toate butoanele ca să vadă ce se întâmplă. PSD și ALDE și-au asumat un program ambițios dar utopic, menit mai degrabă să aducă voturi decât rezultate. Și, firește, s-au împotmolit. Nu vezi nici urmă de coerență în ce fac. S-au apucat să schimbe tot, stricând tot. Nu se mulțumesc să amendeze legile acolo unde cred necesar, ci vor să refacă totul de la zero, după o gândire evident greșită. Ăsta e chiar un simptom al nepriceputului: nu știe ce e de reparat, și-atunci dărâmă tot, năzuind să reconstruiască mai bine. De pildă, s-au apucat să refacă integral legea salarizării, în loc să corecteze ce era de corectat. Și au transformat-o într-o înșelătorie. Nu e de mirare că sindicatele au ieșit în stradă. La fel cu legea pensiilor. Anunță că vor să recalculeze toate pensiile, milioane de pensii. Cine, în cât timp să facă asta și cu ce rezultat? Ne putem aștepta la ce-i mai rău. În plus, au conservat anumite pensii privilegiate și au creat alte categorii de pensii speciale, lăsând anumite inechități să existe în continuare sau chiar accentuându-le. S-au apucat să schimbe și Codul Fiscal, bulversând complet mediul de afaceri. În fiecare zi apar la televizor diferiți miniștri sau premierul, anunțând alte modificări. Nimeni nu știe cum se vor schimba legile fiscale, deși noile măsuri ar trebui aplicate de la 1 Ianuarie 2018. Ministrul de Finanțe, Ionuț Mișa, a ieșit să anunțe desființarea Pilonului II de pensii - privat. A fost mustrat de șefii lui, de la guvern și de la partid, pe motiv că n-a știut să comunice, că n-a înțeles bine, că e falsă informația... Ca acum să vedem că guvernul chiar intenționează să înjumătățească suma direcționată Pilonului II și să facă din acesta unul opțional. Cu alte cuvinte, tot un fel de naționalizare, dar mascată și treptată. Au mai spus că introduc impozitul pe cifra de afaceri în locul impozitului pe profit. Opinia publică și, mai ales, antreprenorii s-au scandalizat. Bun, au lăsat-o baltă vreo două luni, iar acum au revenit, doar că nu o mai aplică tuturor firmelor, ci numai celor cu cifra de afaceri sub un milion de euro - adică marii majorități a firmelor românești. Asta va băga multe firme în faliment și va reduce numărul locurilor de muncă.
Toate aceste bâlbâieli și inițiative eronate, ca efecte ale crizei interne a clasei politice, pot provoca o nouă criză economică. Sunt semnale în această privință: avem cea mai mare creștere economică din UE, 5,7%, dar și cel mai mare deficit din UE, 4,1%. Creșterea este pe consum, iar caracterul acesta al ei o face toxică. Datoria publică a crescut și ea foarte mult, dar tot pentru consum, nu pentru investiții.
"Cel mai mare dușman al PSD este propria sa conducere"
- Totuși, până acum, foarte puține dintre inițiativele coaliției de guvernare au devenit legi, așa încât actul de guvernare pare a se reduce la un război al vorbelor.
- Au fost siliți să revină asupra propriilor decizii din cauza reacției presei, a societății civile, a opiniei publice. Dar nu-și asumă vreo responsabilitate, ci spun că au fost împiedicați să-și facă treaba de către opoziție, de organizațiile oculte, de alte state, de companiile multinaționale, de George Soros, de președintele Iohannis, de DNA, de comunicarea defectuoasă. Alții guvernează, nu ei; alții vor să distrugă guvernul nu ei. Dar cine să fie în stare să dărâme guvernul, mai ușor decât a făcut-o Liviu Dragnea cu propriul său guvern? A făcut-o o dată, când premier era Sorin Grindeanu, și puțin a lipsit să o facă și a doua oară, recent, cu Mihai Tudose. Cel mai mare dușman al PSD este propria sa conducere. Și cu atât mai mult cu cât acționează numai după bunul plac, fără criterii, proceduri și strategii. De exemplu, că tot l-am pomenit mai sus, Grindeanu a fost debarcat de Dragnea pe motiv că nu respectă planul de guvernare. Ba a fost dat afară din PSD, pentru că nu s-a lăsat ușor înlăturat. Acum, la câteva luni după eveniment, Dragnea l-a recuperat pe Grindeanu, care rămăsese șomer, și l-a pus șef al ANCOM (Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații), pe o leafă de 10.000 de euro lunar. De fapt, Grindeanu a fost demis din fruntea guvernului, pentru că era mai sus în sondajele de opinie și mai strâmba din nas la câte un ordin. Azi, pentru că nu mai este un pericol și pentru că și-a reluat atitudinea umilă față de Dragnea, e bun să conducă o agenție strategică a statului. Vă dați seama ce principii, ce tărie de caracter și ce grijă pentru interesul național au fost la mijloc! Pe Dragnea îl apucă supărarea cam la trei luni o dată. Și cum s-a împlinit termenul, cum i-a cășunat pe Tudose, care îndrăznise să declare - lucru nemaivăzut și de neconceput pentru coaliția PSD-ALDE, în răspăr cu discursul ei oficial - că DNA nu face dosare pentru a remania guvernul și că dacă doi miniștri, Sevil Shhaideh și Rovana Plumb, sunt cercetați penal, trebuie să demisioneze. Mintenaș, a comandat un sondaj la o firmă "sociologică" de casă, care i-a servit și argumentele: guvernul e în cădere liberă la capitolul simpatie populară, în vreme ce PSD este la 51% din opțiunile de vot - pentru că, știm bine, la comuniști partidul nu greșește niciodată. Înarmat cu astfel de argumente, a vrut să-l oprească pe Tudose să le schimbe pe cele două doamne, dar Tudose a jucat tare, cu propria demisie pe masă, forțat și de presiunea Bruxelles-ului, și a câștigat tura asta. Era penibil ca PSD să-și schimbe al doilea guvern în trei luni. Las că era și primejdios, căci președintele Klaus Iohannis a declarat că, într-o atare eventualitate, PSD dovedește că nu poate guverna și ar trebui chemate alte partide la guvernare. O declarație politică fără acoperire, căci Iohannis n-ar fi avut cui propune guvernarea: PNL e în continuă degringoladă, iar USR s-a detonat de unul singur.
"Între liderul PSD, Liviu Dragnea, și prim-ministrul Mihai Tudose este deocamdată un armistițiu"
- Să le reamintim cititorilor pentru ce pricini sunt cercetate Sevil Shhaideh și Rovana Plumb, care, în cele din urmă, au fost înlocuite din funcțiile de ministru, dar sunt mai departe în slujba și sub protecția partidului.
- Ele au inițiat, prin hotărâre de guvern, în timpul guvernării lui Victor Ponta, transferul Insulei Belina, cu lacul Belina și brațul Pavel al Dunării, din proprietatea statului, în cea a Consiliului Județean Teleorman. Consiliul Județean a putut apoi da apele și insula în folosința firmei "Tel Drum", care i-ar aparține lui Liviu Dragnea. DNA suspectează un abuz în serviciu, la instigarea lui Liviu Dragnea. S-ar putea ca acest dosar să-l înfunde definitiv și pe Dragnea, nu doar pe cele două doamne. Fapt este că Shhaideh și Plumb au fost înlocuite cu doi membri ai camarilei, care au un trecut la fel de "promițător": Paul Stănescu, la Ministerul Dezvoltării, și Marius Nica, la Fonduri Europene. La pachet, a fost schimbat și ministrul Transporturilor, Răzvan Cuc, cu alt baron local, Felix Stroe, de la Constanța. Oricum, remanierile nu aduc nimic bun, în pofida așteptărilor și a practicii de pe alte meleaguri. Din experiență vedem că la noi se merge din rău în mai rău. Dacă un ministru e agramat, este schimbat cu unul agramat și mincinos; unul agramat și mincinos este înlocuit cu altul agramat, mincinos și hoț, și tot așa. Încât te și temi de orice schimbare. Totuși, e bine să fim pregătiți sufletește pentru următoarea criză a lui Liviu Dragnea, care va fi probabil peste trei-patru luni, când ne vom putea trezi cu un alt guvern. Deocamdată, între Dragnea și Tudose este un armistițiu.