Există în Franţa o serie de autoare cincuagenare care scriu pe bandă rulantă romane inspirate dintr-o realitate autobiografică - relaţii de familie traumatizante, iubiri, sex şi nefericiri, prietenii dramatice - totul pe un fundal istoric şi social contemporan şi în decoruri meticulos cartografiate. Mai mult, personajele au echivalent declarat în realitate, nu se vor inventate. E o modă pe placul unui public paradoxal, amator în aceeaşi măsură de evaziuni fantasy şi de privit prin gaura cheii viaţa intimă a semenilor. Catherine Cusset face şi ea parte dintre aceste romanciere prolifice care-şi convertesc ceea ce au trăit în texte-bestsellers: din 1990 şi până azi a publicat cu succes la Gallimard o duzină de romane, mai toate premiate. Cel pe care vi-l recomand azi reconstituie biografia unui fost iubit din tinereţe, devenit apoi bun prieten şi care s-a sinucis în 2008, la 39 de ani. O persoană reală deci, căreia autoarea-naratoare îi reconstituie din proximitate existenţa prin trucul literar al dedublării: adresându-se la persoana a II-a celui pe care-l numeşte Thomas Bulot, rămâne şi ea însăşi, cu datele profesionale şi familiale reale, dar împrumută şi punctul lui de vedere, printr-un efort reuşit de a-l resuscita pe neadaptatul cu mari calităţi intelectuale. Căci, pasionat deopotrivă de literatură, filosofie, muzică şi cinema, studios şi cu idei sclipitoare, Thomas e un umanist adevărat, dar pe care inerţia, teama de mediocritate, perfecţionismul îl duc la procrastinare (amânarea, întârzierea execuţiei unui plan). Catherine l-a cunoscut prin fratele ei, cu care fusese bun prieten şi coleg de liceu. Ceva mai mare, ea absolvise Şcoala Normală Superioară iar el eşuase repetat admiterea la prestigioasa instituţie. După ce atracţia erotică dintre ei se stinge, lăsând locul unei trainice prietenii, Catherine îşi regăseşte la New York iubitul româno-american, cu care se şi mărită. Cu ajutorul unei burse Fullbright, Thomas ajunge şi el în America, la Columbia University, unde e cucerit de facilităţile din mediul academic american şi lucrează la o teză despre Proust, scriitorul lui preferat, cu care are o mulţime de afinităţi. Visând să facă o carieră universitară în SUA, înregistrează eşec după eşec, respins de la titularizare de profesori mediocri, care văd în el un concurent. Iar viaţa lui amoroasă merge la fel de rău, partenerele succesive neputând să-i suporte alternanţele de exaltare şi depresie. Într-un târziu, apelând la un psihiatru, Thomas îşi află sursa nefericirii - o boală mentală, psihoză bipolară, cu o rată mare de sinucigaşi. Între SUA şi Franţa, pe un montagne russe al emoţiilor, Catherine îşi urmăreşte prietenul până în ziua fatală, încercând mereu să-i pătrundă "viaţa interioară", cu tandreţe şi inteligenţă. Veţi avea surpriza să întâlniţi în paginile romanului şi câţiva români: soţul Catherinei Cusset, Vlad, fiind originar din România, de unde a emigrat cu părinţii, la 12 ani, scriitoarea a avut ocazia să cunoască la Paris şi New York conaţionali ai noştri (unii uşor de identificat) din care a făcut personaje episodice.
Selecţia "Formula AS"
* Catherine Cusset, "Celălalt pe care-l adoram", traducere şi note de Doru Mareş, Editura Humanitas fiction (tel. 021/311.23.30), 252 p.
Există în Franţa o serie de autoare cincuagenare care scriu pe bandă rulantă romane inspirate dintr-o realitate autobiografică - relaţii de familie traumatizante, iubiri, sex şi nefericiri, prietenii dramatice - totul pe un fundal istoric şi social contemporan şi în decoruri meticulos cartografiate. Mai mult, personajele au echivalent declarat în realitate, nu se vor inventate. E o modă pe placul unui public paradoxal, amator în aceeaşi măsură de evaziuni fantasy şi de privit prin gaura cheii viaţa intimă a semenilor. Catherine Cusset face şi ea parte dintre aceste romanciere prolifice care-şi convertesc ceea ce au trăit în texte-bestsellers: din 1990 şi până azi a publicat cu succes la Gallimard o duzină de romane, mai toate premiate. Cel pe care vi-l recomand azi reconstituie biografia unui fost iubit din tinereţe, devenit apoi bun prieten şi care s-a sinucis în 2008, la 39 de ani. O persoană reală deci, căreia autoarea-naratoare îi reconstituie din proximitate existenţa prin trucul literar al dedublării: adresându-se la persoana a II-a celui pe care-l numeşte Thomas Bulot, rămâne şi ea însăşi, cu datele profesionale şi familiale reale, dar împrumută şi punctul lui de vedere, printr-un efort reuşit de a-l resuscita pe neadaptatul cu mari calităţi intelectuale. Căci, pasionat deopotrivă de literatură, filosofie, muzică şi cinema, studios şi cu idei sclipitoare, Thomas e un umanist adevărat, dar pe care inerţia, teama de mediocritate, perfecţionismul îl duc la procrastinare (amânarea, întârzierea execuţiei unui plan). Catherine l-a cunoscut prin fratele ei, cu care fusese bun prieten şi coleg de liceu. Ceva mai mare, ea absolvise Şcoala Normală Superioară iar el eşuase repetat admiterea la prestigioasa instituţie. După ce atracţia erotică dintre ei se stinge, lăsând locul unei trainice prietenii, Catherine îşi regăseşte la New York iubitul româno-american, cu care se şi mărită. Cu ajutorul unei burse Fullbright, Thomas ajunge şi el în America, la Columbia University, unde e cucerit de facilităţile din mediul academic american şi lucrează la o teză despre Proust, scriitorul lui preferat, cu care are o mulţime de afinităţi. Visând să facă o carieră universitară în SUA, înregistrează eşec după eşec, respins de la titularizare de profesori mediocri, care văd în el un concurent. Iar viaţa lui amoroasă merge la fel de rău, partenerele succesive neputând să-i suporte alternanţele de exaltare şi depresie. Într-un târziu, apelând la un psihiatru, Thomas îşi află sursa nefericirii - o boală mentală, psihoză bipolară, cu o rată mare de sinucigaşi. Între SUA şi Franţa, pe un montagne russe al emoţiilor, Catherine îşi urmăreşte prietenul până în ziua fatală, încercând mereu să-i pătrundă "viaţa interioară", cu tandreţe şi inteligenţă. Veţi avea surpriza să întâlniţi în paginile romanului şi câţiva români: soţul Catherinei Cusset, Vlad, fiind originar din România, de unde a emigrat cu părinţii, la 12 ani, scriitoarea a avut ocazia să cunoască la Paris şi New York conaţionali ai noştri (unii uşor de identificat) din care a făcut personaje episodice.
Există în Franţa o serie de autoare cincuagenare care scriu pe bandă rulantă romane inspirate dintr-o realitate autobiografică - relaţii de familie traumatizante, iubiri, sex şi nefericiri, prietenii dramatice - totul pe un fundal istoric şi social contemporan şi în decoruri meticulos cartografiate. Mai mult, personajele au echivalent declarat în realitate, nu se vor inventate. E o modă pe placul unui public paradoxal, amator în aceeaşi măsură de evaziuni fantasy şi de privit prin gaura cheii viaţa intimă a semenilor. Catherine Cusset face şi ea parte dintre aceste romanciere prolifice care-şi convertesc ceea ce au trăit în texte-bestsellers: din 1990 şi până azi a publicat cu succes la Gallimard o duzină de romane, mai toate premiate. Cel pe care vi-l recomand azi reconstituie biografia unui fost iubit din tinereţe, devenit apoi bun prieten şi care s-a sinucis în 2008, la 39 de ani. O persoană reală deci, căreia autoarea-naratoare îi reconstituie din proximitate existenţa prin trucul literar al dedublării: adresându-se la persoana a II-a celui pe care-l numeşte Thomas Bulot, rămâne şi ea însăşi, cu datele profesionale şi familiale reale, dar împrumută şi punctul lui de vedere, printr-un efort reuşit de a-l resuscita pe neadaptatul cu mari calităţi intelectuale. Căci, pasionat deopotrivă de literatură, filosofie, muzică şi cinema, studios şi cu idei sclipitoare, Thomas e un umanist adevărat, dar pe care inerţia, teama de mediocritate, perfecţionismul îl duc la procrastinare (amânarea, întârzierea execuţiei unui plan). Catherine l-a cunoscut prin fratele ei, cu care fusese bun prieten şi coleg de liceu. Ceva mai mare, ea absolvise Şcoala Normală Superioară iar el eşuase repetat admiterea la prestigioasa instituţie. După ce atracţia erotică dintre ei se stinge, lăsând locul unei trainice prietenii, Catherine îşi regăseşte la New York iubitul româno-american, cu care se şi mărită. Cu ajutorul unei burse Fullbright, Thomas ajunge şi el în America, la Columbia University, unde e cucerit de facilităţile din mediul academic american şi lucrează la o teză despre Proust, scriitorul lui preferat, cu care are o mulţime de afinităţi. Visând să facă o carieră universitară în SUA, înregistrează eşec după eşec, respins de la titularizare de profesori mediocri, care văd în el un concurent. Iar viaţa lui amoroasă merge la fel de rău, partenerele succesive neputând să-i suporte alternanţele de exaltare şi depresie. Într-un târziu, apelând la un psihiatru, Thomas îşi află sursa nefericirii - o boală mentală, psihoză bipolară, cu o rată mare de sinucigaşi. Între SUA şi Franţa, pe un montagne russe al emoţiilor, Catherine îşi urmăreşte prietenul până în ziua fatală, încercând mereu să-i pătrundă "viaţa interioară", cu tandreţe şi inteligenţă. Veţi avea surpriza să întâlniţi în paginile romanului şi câţiva români: soţul Catherinei Cusset, Vlad, fiind originar din România, de unde a emigrat cu părinţii, la 12 ani, scriitoarea a avut ocazia să cunoască la Paris şi New York conaţionali ai noştri (unii uşor de identificat) din care a făcut personaje episodice.
Nu exista comentarii
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra aici!
Recomandari
