Există în Franța o serie de autoare cincuagenare care scriu pe bandă rulantă romane inspirate dintr-o realitate autobiografică - relații de familie traumatizante, iubiri, sex și nefericiri, prietenii dramatice - totul pe un fundal istoric și social contemporan și în decoruri meticulos cartografiate. Mai mult, personajele au echivalent declarat în realitate, nu se vor inventate. E o modă pe placul unui public paradoxal, amator în aceeași măsură de evaziuni fantasy și de privit prin gaura cheii viața intimă a semenilor. Catherine Cusset face și ea parte dintre aceste romanciere prolifice care-și convertesc ceea ce au trăit în texte-bestsellers: din 1990 și până azi a publicat cu succes la Gallimard o duzină de romane, mai toate premiate. Cel pe care vi-l recomand azi reconstituie biografia unui fost iubit din tinerețe, devenit apoi bun prieten și care s-a sinucis în 2008, la 39 de ani. O persoană reală deci, căreia autoarea-naratoare îi reconstituie din proximitate existența prin trucul literar al dedublării: adresându-se la persoana a II-a celui pe care-l numește Thomas Bulot, rămâne și ea însăși, cu datele profesionale și familiale reale, dar împrumută și punctul lui de vedere, printr-un efort reușit de a-l resuscita pe neadaptatul cu mari calități intelectuale. Căci, pasionat deopotrivă de literatură, filosofie, muzică și cinema, studios și cu idei sclipitoare, Thomas e un umanist adevărat, dar pe care inerția, teama de mediocritate, perfecționismul îl duc la procrastinare (amânarea, întârzierea execuției unui plan). Catherine l-a cunoscut prin fratele ei, cu care fusese bun prieten și coleg de liceu. Ceva mai mare, ea absolvise Școala Normală Superioară iar el eșuase repetat admiterea la prestigioasa instituție. După ce atracția erotică dintre ei se stinge, lăsând locul unei trainice prietenii, Catherine își regăsește la New York iubitul româno-american, cu care se și mărită. Cu ajutorul unei burse Fullbright, Thomas ajunge și el în America, la Columbia University, unde e cucerit de facilitățile din mediul academic american și lucrează la o teză despre Proust, scriitorul lui preferat, cu care are o mulțime de afinități. Visând să facă o carieră universitară în SUA, înregistrează eșec după eșec, respins de la titularizare de profesori mediocri, care văd în el un concurent. Iar viața lui amoroasă merge la fel de rău, partenerele succesive neputând să-i suporte alternanțele de exaltare și depresie. Într-un târziu, apelând la un psihiatru, Thomas își află sursa nefericirii - o boală mentală, psihoză bipolară, cu o rată mare de sinucigași. Între SUA și Franța, pe un montagne russe al emoțiilor, Catherine își urmărește prietenul până în ziua fatală, încercând mereu să-i pătrundă "viața interioară", cu tandrețe și inteligență. Veți avea surpriza să întâlniți în paginile romanului și câțiva români: soțul Catherinei Cusset, Vlad, fiind originar din România, de unde a emigrat cu părinții, la 12 ani, scriitoarea a avut ocazia să cunoască la Paris și New York conaționali ai noștri (unii ușor de identificat) din care a făcut personaje episodice.