Dacă urmăriţi pe HBO serialul "Familia Borgia", cu formidabilul Jeremy Irons în rolul papei Alessandro VI Borgia, precis vă va interesa şi acest roman, singurul scris de dramaturgul Dario Fo (1926-2016) şi apărut în Italia în 2014. Laureatul Nobel pentru literatură îşi explica opţiunea pentru subiectul cu o vastă bibliografie adunată în timp (romane, piese de teatru, biografii, studii istorice, filme) ca un act de dreptate pentru "femeia fatală" Lucrezia Borgia, diabolizată de posteritate. Nu e mai puţin adevărat că povestea acestei familii, pigmentată cu politică, pasiuni carnale şi crime, are un inepuizabil potenţial comercial. De peste cinci secole, protagoniştii ei fascinează prin cruzime, desfrâu, abuz de putere şi machiaverlâcuri (de altfel, Niccoló Machiavelli, autorul celebrului tratat politico-filosofic "Principele", le-a fost contemporan şi a văzut în Cesare Borgia figura politică ideală). Serialul TV al lui Neil Jordan vrea şi el să mai "umanizeze" personajele, îngroşând liniile melodramatice cu abateri de la istoria documentată, pentru a satisface pofta de senzaţional a publicului de azi (dovadă - enormul succes mondial de care se bucură). Rodrigo Borgia, ajuns papă, şi copiii lui incestuoşi şi fratricizi, care fac abstracţie de morală, au în serial şi justificări sentimentale pentru faptele lor. Dario Fo îşi propune în romanul "Fiica papei", cu argumente extrase din studii şi documente mai noi, menţionate în note de subsol, să o albească pe Lucrezia, făcând din ea o victimă a familiei, un biet pion în calcule politice, femeie pe cât de frumoasă pe atât de cultivată, dornică de iubire dar fără noroc. În schimb, fratele ei Cesare rămâne personajul odios din viesparul de ipocrizie şi lipsă de scrupule în lupta pentru putere şi avere dintre oraşele-state italiene de la sfârşitul secolului XV şi începutul secolului XVII. Cardinalul Rodrigo Borgia, nepotul papei Calixt III, îşi începe pontificatul în 1492, sub numele de Alessandro al VI-lea. Abia atunci le poate spune celor patru copii pe care-i avea cu o frumoasă romană că le e tată şi-i poate încredinţa fiului Cesare funcţii importante (nepotismul era şi atunci în floare la vârful puterii). Căsătorită de la 13 ani, din raţiuni politice, cu Giovanni Sforza, iute scos din scenă, apoi cu Alfonso de Aragon, ucis şi el de Cesare, Lucrezia e, în viziunea lui Fo, o idealistă creştină împovărată de putregaiul familiei sale, o culturală cu o veritabilă pasiune pentru arte. Ajunsă ducesă de Ferrara după o a treia căsătorie, cu Alfonso d'Este, ea îşi asumă cu succes roluri juridice, diplomatice şi militare - fapt neobişnuit în epocă. Dramaturgul Dario Fo nu se poate abţine să nu creeze scene de comedie grotescă sau dramă şi să nu le comenteze din off în nume propriu. Are însă declarat grijă să nu trădeze adevărul faptic, atâta cât se poate şti.
Selecţia "Formula AS"
* Dario Fo, "Fiica papei", traducere de Vlad Russo, Editura Humanitas (tel. 0372/74.33.82), 202 p.
Dacă urmăriţi pe HBO serialul "Familia Borgia", cu formidabilul Jeremy Irons în rolul papei Alessandro VI Borgia, precis vă va interesa şi acest roman, singurul scris de dramaturgul Dario Fo (1926-2016) şi apărut în Italia în 2014. Laureatul Nobel pentru literatură îşi explica opţiunea pentru subiectul cu o vastă bibliografie adunată în timp (romane, piese de teatru, biografii, studii istorice, filme) ca un act de dreptate pentru "femeia fatală" Lucrezia Borgia, diabolizată de posteritate. Nu e mai puţin adevărat că povestea acestei familii, pigmentată cu politică, pasiuni carnale şi crime, are un inepuizabil potenţial comercial. De peste cinci secole, protagoniştii ei fascinează prin cruzime, desfrâu, abuz de putere şi machiaverlâcuri (de altfel, Niccoló Machiavelli, autorul celebrului tratat politico-filosofic "Principele", le-a fost contemporan şi a văzut în Cesare Borgia figura politică ideală). Serialul TV al lui Neil Jordan vrea şi el să mai "umanizeze" personajele, îngroşând liniile melodramatice cu abateri de la istoria documentată, pentru a satisface pofta de senzaţional a publicului de azi (dovadă - enormul succes mondial de care se bucură). Rodrigo Borgia, ajuns papă, şi copiii lui incestuoşi şi fratricizi, care fac abstracţie de morală, au în serial şi justificări sentimentale pentru faptele lor. Dario Fo îşi propune în romanul "Fiica papei", cu argumente extrase din studii şi documente mai noi, menţionate în note de subsol, să o albească pe Lucrezia, făcând din ea o victimă a familiei, un biet pion în calcule politice, femeie pe cât de frumoasă pe atât de cultivată, dornică de iubire dar fără noroc. În schimb, fratele ei Cesare rămâne personajul odios din viesparul de ipocrizie şi lipsă de scrupule în lupta pentru putere şi avere dintre oraşele-state italiene de la sfârşitul secolului XV şi începutul secolului XVII. Cardinalul Rodrigo Borgia, nepotul papei Calixt III, îşi începe pontificatul în 1492, sub numele de Alessandro al VI-lea. Abia atunci le poate spune celor patru copii pe care-i avea cu o frumoasă romană că le e tată şi-i poate încredinţa fiului Cesare funcţii importante (nepotismul era şi atunci în floare la vârful puterii). Căsătorită de la 13 ani, din raţiuni politice, cu Giovanni Sforza, iute scos din scenă, apoi cu Alfonso de Aragon, ucis şi el de Cesare, Lucrezia e, în viziunea lui Fo, o idealistă creştină împovărată de putregaiul familiei sale, o culturală cu o veritabilă pasiune pentru arte. Ajunsă ducesă de Ferrara după o a treia căsătorie, cu Alfonso d'Este, ea îşi asumă cu succes roluri juridice, diplomatice şi militare - fapt neobişnuit în epocă. Dramaturgul Dario Fo nu se poate abţine să nu creeze scene de comedie grotescă sau dramă şi să nu le comenteze din off în nume propriu. Are însă declarat grijă să nu trădeze adevărul faptic, atâta cât se poate şti.
Dacă urmăriţi pe HBO serialul "Familia Borgia", cu formidabilul Jeremy Irons în rolul papei Alessandro VI Borgia, precis vă va interesa şi acest roman, singurul scris de dramaturgul Dario Fo (1926-2016) şi apărut în Italia în 2014. Laureatul Nobel pentru literatură îşi explica opţiunea pentru subiectul cu o vastă bibliografie adunată în timp (romane, piese de teatru, biografii, studii istorice, filme) ca un act de dreptate pentru "femeia fatală" Lucrezia Borgia, diabolizată de posteritate. Nu e mai puţin adevărat că povestea acestei familii, pigmentată cu politică, pasiuni carnale şi crime, are un inepuizabil potenţial comercial. De peste cinci secole, protagoniştii ei fascinează prin cruzime, desfrâu, abuz de putere şi machiaverlâcuri (de altfel, Niccoló Machiavelli, autorul celebrului tratat politico-filosofic "Principele", le-a fost contemporan şi a văzut în Cesare Borgia figura politică ideală). Serialul TV al lui Neil Jordan vrea şi el să mai "umanizeze" personajele, îngroşând liniile melodramatice cu abateri de la istoria documentată, pentru a satisface pofta de senzaţional a publicului de azi (dovadă - enormul succes mondial de care se bucură). Rodrigo Borgia, ajuns papă, şi copiii lui incestuoşi şi fratricizi, care fac abstracţie de morală, au în serial şi justificări sentimentale pentru faptele lor. Dario Fo îşi propune în romanul "Fiica papei", cu argumente extrase din studii şi documente mai noi, menţionate în note de subsol, să o albească pe Lucrezia, făcând din ea o victimă a familiei, un biet pion în calcule politice, femeie pe cât de frumoasă pe atât de cultivată, dornică de iubire dar fără noroc. În schimb, fratele ei Cesare rămâne personajul odios din viesparul de ipocrizie şi lipsă de scrupule în lupta pentru putere şi avere dintre oraşele-state italiene de la sfârşitul secolului XV şi începutul secolului XVII. Cardinalul Rodrigo Borgia, nepotul papei Calixt III, îşi începe pontificatul în 1492, sub numele de Alessandro al VI-lea. Abia atunci le poate spune celor patru copii pe care-i avea cu o frumoasă romană că le e tată şi-i poate încredinţa fiului Cesare funcţii importante (nepotismul era şi atunci în floare la vârful puterii). Căsătorită de la 13 ani, din raţiuni politice, cu Giovanni Sforza, iute scos din scenă, apoi cu Alfonso de Aragon, ucis şi el de Cesare, Lucrezia e, în viziunea lui Fo, o idealistă creştină împovărată de putregaiul familiei sale, o culturală cu o veritabilă pasiune pentru arte. Ajunsă ducesă de Ferrara după o a treia căsătorie, cu Alfonso d'Este, ea îşi asumă cu succes roluri juridice, diplomatice şi militare - fapt neobişnuit în epocă. Dramaturgul Dario Fo nu se poate abţine să nu creeze scene de comedie grotescă sau dramă şi să nu le comenteze din off în nume propriu. Are însă declarat grijă să nu trădeze adevărul faptic, atâta cât se poate şti.
Nu exista comentarii
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra aici!
Recomandari
