Între timp, după ce a obţinut remanierile pe care şi le dorea, binevenite, de altfel, Tudose îşi vede de treburile lui la Guvern (nimeni nu ştie ce face exact, în afară de faptul că infirmă, cât se poate de inspirat, ideile de noi taxe şi impozite aruncate spre testare opiniei publice, de către subordonaţii săi), Grindeanu şi-a înghiţit promisiunile de mari dezvăluiri (totul are un preţ: va primi, în schimb, de la partid, o sinecură de 10.000 de euro pe lună, la şefia Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii) şi doar Ponta a rămas "pe baricade", râzând cu gura până la urechi de situaţia caragialescă, în care un fost premier dat jos pentru că ar fi omul unor forţe obscure este propus de partidul lui Dragnea pentru o asemenea funcţie.
În tot acest timp, puţine voci din PNL, USR şi din Platforma România 100 reuşesc să se facă auzite. După cum a demonstrat în ultimul an, PSD e un balaur cu multe capete, pe care nu îl poţi învinge cu argumente de salon şi cu subtilităţi macro-economice pe care nu le înţelege lumea. Ca să contracarezi tentaţia fiinţială spre abuz a PSD ai nevoie de carismă, de forţă, de discurs şi - se simte asta tot mai mult - de unitate pe frontul opoziţiei. Vestea proastă e că nimic din toate astea nu ne-a fost oferit până acum. Vestea bună e că lucrurile încep să se clarifice în rândul opoziţiei. Chiar în acest sfârşit de săptămână, USR îl alege pe urmaşul lui Nicuşor Dan. Bătălia se dă între Dan Barna şi Vlad Alexandrescu. Indiferent care va fi câştigătorul, el trebuie să scoată partidul din nebuloasa în care s-a afundat după intrarea în Parlament. Dinspre "Platforma România 100", a fostului premier Dacian Cioloş, primim, în fine, confirmarea că va deveni partid în 2018. Târziu! Dar mai bine şi aşa decât niciodată. În fine, tot până anul viitor, liberalul Ludovic Orban îşi va fi rezolvat definitiv problemele cu justiţia, iar o victorie în instanţă ar însemna automat întărirea poziţiei lui în partid. De aici încolo, cei trei lideri au obligaţia să se pună la masă şi să găsească o platformă comună de luptă în opoziţie. Miza e uriaşă. Vin alegeri locale într-un singur tur (avantaj PSD), vin europarlamentarele şi, mai ales, vin alegerile pentru funcţia de preşedinte, ultimul bastion necucerit de PSD. Vremea opoziţiei mimate a trecut, iar cei trei lideri - şi alţii, dacă vor apărea - vor trebui să răspundă publicului, încă din prima zi, despre cum au de gând să lupte cu puterea, dacă îl sprijină pe Klaus Iohannis pentru un nou mandat sau dacă vin cu alte variante. Dacă nu o vor face pertinent, dacă o vor scălda ca până acum, vor deveni, automat, părtaşi la toate relele care i se pun în cârcă PSD-ului.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
