- PSD a intrat în vrie pentru că nu este capabil să gestioneze guvernarea unei ţări care a progresat, fie şi lent, dincolo de capacitatea sa de înţelegere. Succesor al PCR, PSD nu s-a transformat într-un partid social-democrat modern, ci a involuat, ajungând pe mâna grupării cvasi-mafiote a lui Liviu Dragnea. Combinând gândirea mafiotă cu mentalitatea comunistă, Dragnea şi ai lui vor să anihileze toată construcţia instituţională realizată în ultimii 13 ani, de integrare euroatlantică a ţării, mai ales justiţia şi anticorupţia, pentru a se salva de puşcărie şi pentru a putea fura în continuare cu impunitate - bani publici, terenuri, resurse minerale, cursuri de apă etc. Această obsesie a paralizat însă guvernarea şi a generat dificultăţi neaşteptate pentru echipa Dragnea, atât în ţară, cât şi în relaţiile cu UE şi NATO. Convinşi de dreptul puterii politice de a-şi subordona societatea, statul şi economia prin orice mijloace, psd-iştii nu înţeleg nici regulile democratice, nici economia de piaţă, iar sectorul privat îl privesc cu duşmănie şi ochi de prădător. În consecinţă, echipa de incompetenţi adusă la guvernare a generat un conflict cu propriul electorat din sectorul public, căruia nu ezită să-i reducă veniturile, pentru a masca, prin măsuri anti-sociale (cum este transferul contribuţiilor sociale la angajat), imposibilitatea finanţării generoaselor promisiuni electorale. Faptul că pe fondul unei degringolade economice absurde, asistăm acum la o luptă pentru putere, dintre un mafiot - Liviu Dragnea - şi un comunist primitiv - Mihai Tudose - nu va rezolva contradicţiile fundamentale dintre PSD şi realitatea unei Românii europene din secolul XXI. Prizonier al unui succes electoral nemeritat (a fost votat totuşi doar de 18% din electorat) şi anacronic ca forţă politică, PSD a ajuns ca o găină cu capul tăiat, care aleargă bezmetică prin ogradă înainte de a se prăbuşi. Se poate numi justiţie istorică, sau justiţie divină. Păcat că ne costă atât de scump.
- Pe fondul ofensivei separatiste din Catalonia, între Liviu Dragnea şi premierul ungar Viktor Orban pare să se nască un parteneriat mai greu de înţeles. Care poate fi jocul PSD în aceste vremuri dificile pentru Europa?
- Deşi UDMR s-a abţinut de la inflamarea retoricii autonomiste, s-au găsit destule voci printre extremiştii maghiari care să clameze dreptul secuilor la autodeterminare. Deşi marginale astăzi, ele pot crea probleme dacă sunt stimulate politic din exterior, ceea ce nu este niciodată exclus, pentru că învrăjbirea etnică este o armă pe care Rusia lui Putin o foloseşte atunci când îi convine, iar Viktor Orban, vasal al lui Putin, o agită deja, fie şi în scopuri electorale proprii. Cum obiectivul Kremlinului este subminarea UE şi NATO, România se află deja în vizorul lui. Să nu uităm că mişcările separatiste, inclusiv cea din Catalonia şi cele anti-europene, inclusiv Frontul naţional din Franţa, 5 Stelle din Italia, o parte din AfD în Germania şi UKIP din Marea Britanie, şi-au exprimat admiraţia faţă de Vladimir Putin. Acelaşi Putin căruia i se închină Viktor Orban, promotorul "democraţiei iliberale". În acest iliberalism, care leagă Ungaria de Moscova şi o distanţează de UE, se află, de altfel, cheia prieteniei tot mai ciudate şi mai periculoase dintre Liviu Dragnea şi premierul ungar şi a demersurilor sale de atragere a României în sfera Grupului de la Vişegrad, ostil integrării şi standardelor europene. Or, democraţia iliberală a lui Orban înseamnă slăbirea statului de drept şi diminuarea drepturilor individuale, concomitent cu absolutizarea puterii forţelor politice care câştigă alegerile - exact ce le convine lui Liviu Dragnea şi colegilor săi penali, sufocaţi de dosare de corupţie. De altfel, domnul Dragnea nu încetează să repete că "poporul a votat altfel" decât spune Klaus Iohannis, adică ar fi acceptat puterea absolută a unei bande de corupţi, în schimbul unor iluzorii avantaje materiale. Este firesc, aşadar, ca el şi partidul său să târască România - nu spre centrul UE, unde ar vrea s-o ducă preşedintele Iohannis, ci spre periferia pro-rusă, reprezentată de grupul de la Vişegrad. Şi acolo va şi ajunge, dacă vom decide să rămânem ostatecii agoniei istorice a PSD.