RODICA CULCER despre... Găina cu capul tăiat

Redactia
- Confruntat cu proteste sindicale și măcinat de lupte interne, PSD se comportă mai degrabă ca un par­tid asediat decât ca un învingător politic. Cum se explică acest paradox?

- PSD a intrat în vrie pentru că nu este capabil să gestioneze guvernarea unei țări care a progresat, fie și lent, dincolo de capacitatea sa de înțelegere. Suc­cesor al PCR, PSD nu s-a transformat într-un partid social-democrat modern, ci a involuat, ajungând pe mâna grupării cvasi-mafiote a lui Liviu Dragnea. Com­binând gândirea mafiotă cu mentalitatea comu­nistă, Dragnea și ai lui vor să anihileze toată cons­truc­ția instituțională realizată în ultimii 13 ani, de integrare euroatlantică a țării, mai ales justiția și anticorupția, pentru a se salva de pușcărie și pentru a putea fura în continuare cu impunitate - bani publici, terenuri, resurse minerale, cursuri de apă etc. Această ob­sesie a paralizat însă guvernarea și a generat di­ficultăți neașteptate pentru echipa Dragnea, atât în țară, cât și în relațiile cu UE și NATO. Convinși de drep­tul puterii politice de a-și subordona societatea, statul și economia prin orice mijloace, psd-iștii nu înțeleg nici regulile democratice, nici economia de piață, iar sectorul privat îl privesc cu dușmănie și ochi de prădător. În consecință, echipa de incompetenți adusă la guvernare a generat un conflict cu propriul electorat din sectorul public, căruia nu ezită să-i re­ducă veniturile, pentru a masca, prin măsuri anti-so­ciale (cum este transferul contribuțiilor sociale la an­gajat), imposibilitatea finanțării generoaselor promi­siuni electorale. Faptul că pe fondul unei degringo­lade economice absurde, asistăm acum la o luptă pen­tru putere, dintre un mafiot - Liviu Dragnea - și un co­munist primitiv - Mihai Tudose - nu va rezolva con­tradicțiile fundamentale dintre PSD și realitatea unei Românii europene din secolul XXI. Prizonier al unui succes electoral nemeritat (a fost votat totuși doar de 18% din electorat) și anacronic ca forță po­litică, PSD a ajuns ca o găină cu capul tăiat, care alear­­gă bezmetică prin ogradă înainte de a se prăbuși. Se poate numi justiție istorică, sau justiție divină. Pă­cat că ne costă atât de scump.

- Pe fondul ofensivei separatiste din Catalonia, între Liviu Dragnea și premierul ungar Viktor Or­ban pare să se nască un parteneriat mai greu de în­țeles. Care poate fi jocul PSD în aceste vremuri dificile pentru Europa?

- Deși UDMR s-a abținut de la inflamarea re­to­ricii autonomiste, s-au găsit destule voci printre ex­tre­miștii maghiari care să clameze dreptul secuilor la autodeterminare. Deși marginale astăzi, ele pot crea probleme dacă sunt stimulate politic din exterior, ceea ce nu este niciodată exclus, pentru că învrăjbirea etnică este o armă pe care Rusia lui Putin o folosește atunci când îi convine, iar Viktor Orban, vasal al lui Putin, o agită deja, fie și în scopuri electorale proprii. Cum obiectivul Kremlinului este subminarea UE și NATO, România se află deja în vizorul lui. Să nu uităm că mișcările separatiste, inclusiv cea din Ca­talonia și cele anti-europene, inclusiv Frontul na­țional din Franța, 5 Stelle din Italia, o parte din AfD în Germania și UKIP din Marea Britanie, și-au ex­pri­mat admirația față de Vladimir Putin. Același Pu­tin căruia i se închină Viktor Orban, promotorul "de­mocrației iliberale". În acest iliberalism, care leagă Ungaria de Moscova și o distanțează de UE, se află, de altfel, cheia prieteniei tot mai ciudate și mai pe­ri­cu­loase dintre Liviu Dragnea și premierul ungar și a de­mer­surilor sale de atragere a României în sfera Gru­pu­lui de la Vișegrad, ostil integrării și standar­de­lor eu­ro­pene. Or, democrația iliberală a lui Orban în­seam­nă slăbirea statului de drept și diminuarea drep­turilor individuale, concomitent cu absolutizarea pu­terii forțelor politice care câștigă alegerile - exact ce le convine lui Liviu Dragnea și colegilor săi penali, sufocați de dosare de corupție. De altfel, domnul Drag­nea nu încetează să repete că "poporul a votat altfel" decât spune Klaus Iohannis, adică ar fi ac­cep­tat puterea absolută a unei bande de corupți, în schim­bul unor iluzorii avantaje materiale. Este firesc, așadar, ca el și partidul său să târască România - nu spre cen­trul UE, unde ar vrea s-o ducă președintele Iohannis, ci spre periferia pro-rusă, reprezentată de gru­pul de la Vișegrad. Și acolo va și ajunge, dacă vom de­cide să ră­mânem ostatecii agoniei istorice a PSD.