ANTIBIOTICE DIN PLANTE - Remedii contra suferințelor sezonului rece: FARINGITA și OTITA

Gilda Fildan
- Nu toate suferințele noastre cer, neapărat, un tratament cu antibio­tice chimice. Natura dispune de mijloace extrem de puternice, care ne întăresc sistemul imunitar fără efecte nedorite -

FARINGITA

Generalități - Faringita constă în inflamarea mucoasei palatine și a celei faringiene, provocată în general de viruși, mai rar de bacterii. Contami­narea se produce rapid, de cele mai multe ori prin picăturile fine pe care le expulzează un bolnav atunci când tușește. În anumite cazuri, faringita reprezintă "numai" indiciul premergător al unei alte afecțiuni. De exemplu, ea poate preceda po­jarul, rubeola sau mononucleoza infecțioasă (febra Pfeiffer). De aceea, este important s-o luăm în serios și să-i urmărim atent evoluția.
Forma cronică a faringitei, instalată treptat, poate fi declanșată și de alți factori, cum ar fi aerul prea uscat din încăperi (de vină fiind aparatul de aer condiționat), fumatul sau alergiile.
Simptome - Forma acută debutează brusc, cu dureri puternice la înghițit, resimțite în zona faringelui și în cerul gurii, ambele congestionate. Gâtul este iritat (senzație de mâncărime) și uscat. Deseori apar și semne ale unei viroze respiratorii: tusea și guturaiul. Câteodată, tabloul clinic al bolii mai cuprinde și febra, durerile de cap și mărirea în volum a ganglionilor limfatici.
În schimb, forma cronică începe insidios, cu simp­tome ce revin mereu și se accentuează, ca ne­voia permanentă de a drege glasul, tusea iritativă și senzația de uscăciune în faringe.
Necesitatea unui consult medical - în caz că febra crește, amigdalele sunt umflate, dure­roase și pătate cu galben, și dacă nu s-a produs nicio ameliorare după trei zile sau, dimpotrivă, sta­rea generală s-a înrăutățit.
Complicații posibile - Dacă este vorba de o infecție streptococică, se poate ajunge (în cazuri destul de rare, totuși) la o febră reumatică. Aceas­ta, la rândul ei, ar putea îmbolnăvi ini­ma, creierul, rinichii sau articulațiile. Există riscul unei supra­infectări.

Tratamente cu remedii din plante antibiotice
* De 3 ori pe zi, se face gargară cu un ceai pre­parat din următoarele plante, combinate în părți egale: nal­bă mare, salvie, cimbru și mușețel. Aș­tep­tați să se răcească și folosiți-l călduț. Pe cât po­sibil, faceți gargara "cu voce", căci aceasta va permite infuziei să pătrundă mai bine peste tot. Însă n-o înghițiți.
* Luați de 3 ori pe zi câte 3-5 picături de tinc­tură de propolis, pe 1 linguriță de miere.
* Suplimentar, puteți face un ceai din salvie, schinduf, nalbă și pătlagină. Beți trei căni pe zi.
* Puneți 2 picături de propolis pe 1 linguriță de miere, luați câte puțin din ea și lăsați-o să alu­nece încet pe gât, ca să formeze o peliculă protec­toare pe suprafața faringelui.

Ajutor suplimentar
* Aerisiți bine locuința și îngrijiți-vă să asigu­rați umiditatea corespunzătoare a aerului (cu umi­di­­­ficatoare sau cu prosoape ude, atârnate în ca­meră).
* Beți ceaiuri și multă apă caldă (fier­binte).
* De 2 ori pe zi, faceți aplicații cu­ta­­nate pe gât cu uleiuri esen­țiale. A­mestecați într-o linguriță cu ulei de migdale, 10 picături de ulei esen­țial de arbore de camfor și întin­deți-l pe pielea gâtului, masând ușor. Dacă faringita nu este vi­rală ci bac­te­riană, înlocuiți ule­iul esențial recomandat mai sus cu unul de niaouli, din care veți întrebuința în același mod, numai 3-5 picături la o linguriță de ulei de migdale dulci.
* În această perioadă, consu­mați alimente moi sau lichide și ale­geți mâncărurile servite la tempe­ratura came­rei (nici prea reci, nici prea fier­binți).
* Renunțați la fumat.
* În cazul unei faringite cronice, identificați even­tualii factori declanșatori ai unei reacții aler­gice și tratați alergia.

OTITA

Generalități - Segmentul median al orga­nului auditiv adăpostește timpanul și oscioarele urechii, care sunt trei la număr: ciocanul, nicovala și scărița. Acestea au rolul de a prelua vibrațiile timpanului, amplificându-le sau atenuându-le, și de a le transmite mai departe către membrana ferestrei ovale, aflată în partea opusă timpanului, care delimitează urechea medie de cea internă. Într-o ureche sănătoasă, lichidele din porțiunea sa mijlocie se scurg de-a lungul așa-numitei trompe a lui Eustache și ies prin orificiul de la capătul ei, direct în spațiul posterior al faringelui. Însă pe aceeași cale ajung și microorganismele patogene în interiorul urechii, de exemplu la o răceală, când afară e umed și frig. Dacă zona auriculară medie este inflamată, eliminarea lichidului nu se mai face corespunzător, secrețiile stagnează, iar ger­me­nii nu au cum să părăsească urechea. Timpanul nu mai vibrează normal, ceea ce poate afecta tem­porar auzul. Uneori, presiu­nea exercitată asu­pra mem­bra­nei timpanice produce o mică ruptură, prin care puroiul poate ieși în conductul auditiv și, în consecință, presiunea și durerile cedează.
Otita este declanșată cel mai frecvent de bacterii, mai rar de viruși, iar afectați sunt în pri­mul rând copiii. La ei, trompa lui Eustache este foarte scurtă, astfel încât agenții patogeni nu au de parcurs un drum prea lung pentru a se can­tona în ureche.
Simptome
* Dureri și mâncărimi în ureche. Tipic: durere în momentul când se trage de lobul ure­chii.
* Scurgere purulentă din ureche.
* Diminuarea capacității auditive și senzație de apăsare.
* Copiii sunt nervoși, plâng mult, par lipsiți de energie și suferinzi.
Necesitatea unui consult medical - A­tunci când timpanul este deschis (apare scurgerea de puroi din ureche), dacă există febră sau dureri puternice, precum și dacă nu se observă nicio ame­liorare după 24 de ore.
Complicații posibile - Cronicizarea infec­ției, cu extinderea ei în mucoasa și țesutul osos mastoidian (mastoidită) și în urechea internă, meningită, hipoacuzie permanentă.

Sfatul nostru - Săculețul cu ceapă
Ameliorează simptomele și are un efect antiinflamator. Tăiați foarte mărunt o ceapă sau două, adunați-le într-un șervet subțire de bumbac și așezați totul pe o buiotă plină cu apă caldă (nu fierbinte).
Ungeți urechea cu puțină cremă și după aceea țineți-o cam 30 de minute pe săculețul cu ceapă, care este pus pe buiotă. Trebuie să stați în așa fel încât toată urechea să se afle în contact cu săculețul. Utilizați procedura de 2 ori pe zi, dacă este posibil.

Tratamente cu remedii din plante antibiotice
* De 2 ori pe zi, țineți urechea pe un săculeț cu ceapă (vezi explicațiile mai jos).
* Numai dacă timpanul este intact (și după ce ați cerut permisiunea medicului): la fiecare 2 zile, zdrobiți un cățel de usturoi și îmbibați cu zeama obținută din el un mic tampon curat de vată, pe care îl introduceți pentru 10 minute în conductul auditiv (atenție: doar în porțiunea din față!).
* Puneți în conductul auditiv 1 picătură de ulei de susan cald (nu fierbinte), eventual ameste­cat cu 1 picătură de ulei esențial de mușețel.

Ajutor suplimentar
* Terapie cu raze infraroșii.
* Beți multă apă și ceaiuri de plante (nu prea con­centrate).
* Repaos la pat. Indiferent unde v-ați afla, aveți grijă să evitați curentul (stați cu capul aco­perit).