Motivele care îi scot din casă pe toţi iubitorii de drumeţii din lume sunt, în linii mari, aceleaşi: bucuria întâlnirii cu natura, prilejul de a-i simţi forţa, şi plăcerea de a-şi umple plămânii cu aer proaspăt. La toate acestea se adaugă şi conştiinţa faptului că exerciţiul fizic reprezintă un ajutor preţios pentru sănătate. "Căci în condiţiile traiului cotidian, noi ne solicităm prea puţin organismul, cu toate că el ar avea mare nevoie de asta", afirmă specialiştii. Nu trebuie să uităm că omul este o fiinţă pentru care mişcarea înseamnă o necesitate vitală. Avem drumeţia efectiv înscrisă în ADN-ul nostru, ea a făcut parte din modul de viaţă al strămoşilor noştri din vechime. Cercetările efectuate de arheologi în Australia şi în Africa au dovedit că vânătorii şi culegătorii primitivi parcurgeau zilnic 18 kilometri.
Iar astăzi? Aproape fiecare dintre noi posedă o maşină, cu care circulă de la un garaj la altul sau de acasă până la următorul loc de parcare, sau apelează la metrou, tramvaie şi autobuze. Transportul în comun ne asigură maximum de confort, dar totodată creează condiţii favorabile pentru bolile tipice ale civilizaţiei moderne, cum sunt afecţiunile cardiovasculare, durerile de spate şi supraponderalitatea. Pentru a compensa deficitul de activitate fizică, din ce în ce mai mulţi oameni aleg să-şi petreacă sfârşitul de săptămână şi concediul, fie undeva la ţară, fie în munţi. Altădată, asemenea excursii erau considerate un apanaj al celor de vârstă mijlocie. În prezent, se observă o tendinţă complet diferită. Tinerii sub 30 de ani sunt tot mai frecvent întâlniţi pe cărările de munte, cu rucsacul în spate. Cu siguranţă că nevoia actuală de contact cu natura este, în acelaşi timp, şi o modalitate de a contracara digitalizarea, care ocupă un spaţiu din ce în ce mai important în existenţa noastră. Mulţi dintre contemporanii noştri tânjesc să-şi ia o pauză de la smartphone şi laptop. "Da, oamenii au tot mai puţin timp şi se simt tensionaţi", spun medicii. "Când pornesc în drumeţie, ei pleacă având intenţia de a găsi acolo un mediu calm, care le permite să-şi redobândească echilibrul. Stimuli noi le eliberează mintea de constrângeri: aerul e încărcat cu arome îmbătătoare, ambientul arată diferit, lumina este mai intensă, sunt înconjuraţi de altfel de sonorităţi. Absorbind aceste impulsuri insolite, ei se încarcă cu energie şi se detaşează de rutina cotidiană". Drumeţii explorează terenul pas cu pas, învăţând câte ceva despre floră şi faună. Cu cât parcurg o distanţă mai lungă, cu atât păşesc mai ritmic, iar drumul îi conduce tot mai mult spre ei înşişi. Comuniunea cu natura îi face deseori să uite sentimentul de singurătate trăit anterior. Omul se percepe pe sine ca o componentă a marelui întreg. Ieşirea în mijlocul naturii relaxează şi reduce stresul, este un răgaz necesar, o evadare din agitaţia trăită zi de zi. Prin urmare, ne va fi mai uşor să ignorăm ori să respingem gândurile şi emoţiile negative.
Drumeţiile în mijlocul naturii ne revigorează întregul organism.
Câteva avantaje
* De dragul inimii - Se produce o activare a sistemului cardiovascular, respiraţia devine mai profundă, sângele primeşte o cantitate mai mare de oxigen, celulele sunt mai bine aprovizionate cu toate cele necesare. Aceasta stimulează metabolismul, organismul poate elimina reziduurile toxice, tensiunea arterială scade.
* De dragul spatelui - Se exersează coordonarea şi se menţine flexibilitatea coloanei vertebrale. Chiar şi persoanelor care suferă de artroză le face bine mersul pe un teren moale.
* Evitarea diabetului - Se reduce riscul de apariţie a diabetului de tip 2.
* Scade riscul de cancer - Este un fapt deja demonstrat ştiinţific, în ceea ce priveşte cancerul de colon, de sân şi de col uterin. De asemenea, în momentul da faţă, specialiştii au la dispoziţie suficiente indicii credibile, care le întăresc convingerea că mersul în pas alert şi sportul de rezistenţă pot contribui la prevenirea cancerului pulmonar, ca şi a celui de prostată.
* Drumeţiile îi ajută pe bolnavii de cancer - În primul rând, organismul suportă mai bine efectele secundare ale chimioterapiei şi se reface mai repede. S-a constatat că un antrenament de rezistenţă, aşa cum sunt drumeţiile, îi ajută şi pe cei ce au dezvoltat un sindrom de oboseală cronică în urma chimioterapiei, şi care durează săptămâni întregi ori chiar luni.
* Creierul devine mai productiv - Activităţile în aer liber creează şi pun în funcţiune noi sinapse interneuronale la nivelul creierului. Cercetătorii americani au făcut un experiment cu un grup de persoane, cărora li s-a cerut să rezolve o serie de probleme, înainte şi după un sejur de patru zile într-o rezervaţie naturală - fără telefon mobil şi departe de orice alte aparate. Rezultatul: după cele patru zile, capacitatea participanţilor de a găsi soluţii valabile pentru cele mai complexe exerciţii crescuse cu 50%.
* În beneficiul psihicului - Depresiile uşoare, anxietatea şi sentimentul de vid lăuntric dispar. Drumeţia acaparează o parte însemnată din activitatea creierului. De aceea, tentaţia de cufundare în gânduri întunecate nu va mai fi atât de puternică. Şi impresiile primite din natură au rolul lor. Întristarea şi grijile se estompează pas cu pas, persoana respectivă se va simţi din nou stăpână pe sine, ceea ce îi alungă deprimarea şi îi redă încrederea în puterile sale.
* Aerul tare întăreşte inima - Pieptiş spre vârful muntelui? Putem îndrăzni oare? Desigur. Medicii sportivi îi încurajează pe cei ce se află într-o formă fizică bună să facă mişcare la altitudine. Aerul rarefiat acţionează asupra corpului nostru cu stimuli neîntâlniţi altundeva. Organismul este obligat să se adapteze la conţinutul mai redus de oxigen - şi, după cum reiese din numeroase studii, aceasta întăreşte sistemul cardiovascular.
Însă cel mai frumos într-o drumeţie este faptul că ai libertatea să-ţi alegi personal direcţia. Dacă îţi doreşti o plimbare liniştită de câteva ceasuri, informează-te mai întâi cum va fi vremea, apoi ia-ţi în bagaj jacheta de ploaie, dar şi crema de protecţie solară, apă cât să-ţi ajungă, leagă-ţi şireturile la ghete, saltă rucsacul pe umeri - şi la drum!
Dotarea adecvată
* Începând de la altitudini medii, vă este necesară o pereche de bocanci solizi, destul de înalţi şi cu talpa antiderapantă.
* Beţele vă protejează genunchii - şi nu numai.
* Trebuie neapărat să beţi lichide suficiente şi la intervale regulate, ca să nu vă deshidrataţi.
Drumeţii pentru toate gusturile
* La drum, fără pantofi
La acest tip de drumeţii, importantă nu este distanţa parcursă, ci satisfacţia procurată de experienţa mersului în pas de voie, fără încălţăminte, cu tălpile în contact direct cu pământul. În ţările occidentale există deja trasee pentru turiştii desculţi.
* Drumeţii sportive
Aici este vorba de performanţă şi de parcurgerea unei rute cât mai lungi - de regulă, peste 35 km.
* Turism instructiv
Această variantă dă participanţilor prilejul de a afla o mulţime de lucruri noi despre plantele, animalele sau principalele detalii de relief ale regiunii pe care o vizitează.
* Marş pe stomacul gol
O călătorie meditativă, care conduce spre o formă fizică bună, sănătate şi calm: pe tot parcursul drumului, se renunţă la hrana solidă.
* Sănătatea ca scop final
În ţările Europei Centrale, asociaţiile înfiinţate de cei pasionaţi de drumeţii au luat iniţiativa organizării unor cursuri pe teme de sănătate. Un amănunt demn de reţinut: aceste cursuri obţin
finanţare din partea caselor de asigurări.
* Şi nudiştii fac turism
La Undeloh, în nordul Germaniei, există un traseu turistic rezervat nudiştilor. Lung de 16 km, el străbate o zonă împădurită şi o alta de şes, cu caracteristici de stepă. Însă nudismul nu este o condiţie obligatorie, sunt acceptaţi şi excursioniştii care preferă să poarte hainele pe ei, în loc să le ducă în rucsac.