Presa românească sub asediu

Puterea politică distruge distribuţia ziarelor şi revistelor

Grele vremuri pentru presa scrisă! După ce ani de zile au încercat să o cumpere, fie la propriu, fie prin oferte otrăvite, după ce au încercat să o decredibilizeze în fel şi chip, după ce au distrus principala reţea naţională de chioşcuri de presă şi după ce au închis ochii, ani de zile, la marile "tunuri" din zona distribuţiei, oa­menii puterii şi interpuşii lor din administraţiile locale duc, de ceva vreme, o nouă bătălie împotriva presei inde­pendente. Între timp, metodele s-au rafinat, iar cel mai recent şi mai clar exemplu este cel din Sectorul 4 al Bucureştiului: cuprins de un elan edilitar demn de o cauză mai bună, primarul PSD-ist, Daniel Bă­luţă, a ridicat în ultimele luni zeci de chioşcuri de ziare de pe domeniul public şi le-a aruncat direct la groapa de gunoi! Oficial, acţiunea vizează "cos­me­tizarea spaţiilor de des­facere prin care se distribuie presa şi a chioşcurilor prin care se pun în vânzare flori". Difuzorii de presă din zonă acuză însă şi­canele şi abuzurile Primăriei. Săptămâna trecută, con­fruntările dintre oamenii lui Băluţă şi bieţii pro­prietari de chioşcuri s-au lăsat cu prezenţa poliţiei, care a operat încătuşări. Iar pentru că primarul e de ne­clintit în rigiditatea lui, într-un gest fără prece­dent, sute de chioşcari din Capitală au declarat luni grevă generală, refuzând să mai distribuie ziare şi reviste. Un ultim semnal de alarmă, asupra perico­lului care pândeşte presa scrisă din România! "Fără puncte de vânzare de presă amplasate pe domeniul public, aşa cum se întâmplă peste tot în lumea civi­lizată, va fi restrâns dreptul constituţional la infor­mare, iar presa scrisă din România îşi va înceta exis­tenţa, exact în anul Centenarului Marii Uniri!", s-au plâns, fără urmă de exagerare, distribuitorii de presă din România. Conform unor statistici, din 2010 până astăzi, în numai 7 ani, au dispărut peste 60% din punctele de vânzare ale presei din Ro­mânia! Astăzi mai există 3.000 de puncte în toate cele 41 de judeţe ale ţării, dintre care cam 2.600 distribuie presă co­tidiană, faţă de 6.500 câte erau în 2010! Presa scrisă o duce greu peste tot în lume, dar la noi, răul pare concertat. Căci nicăieri în lumea civilizată starea presei nu este consecinţa unor acţiuni ostile ale sta­tului sau ale adminis­tra­ţiilor locale, care impun condiţii imposibile pentru nişte bieţi chioşcari, care trăiesc din comisionul primit pentru un ziar de 3-4 lei! În vreme ce ucid cu bună ştiinţă presa indepen­dentă, aceleaşi admi­nistraţii locale, cum e cazul Sec­torului 1 din Bucureşti, pregătesc bugete de mi­lioane de euro pentru pu­blicaţii proprii, care să com­pună ode marilor reali­zări ale primarilor...
Despre cum s-a ajuns aici, despre care ar fi cauzele dispariţiei chioşcurilor de presă în ultimii ani, despre consecinţele luptei surde pe care auto­rităţile o duc cu presa independentă şi despre ce este de făcut împotriva acestor abu­zuri, am vor­bit cu şefii câtorva dintre cele mai prestigioase zia­re cotidiene din România.

LIVIU AVRAM, redactor-şef adjunct "Adevărul"

"Asistăm la lovitura decisivă pe care primăriile o dau difuzării de presă"

"Eroarea strategică majoră în ceea e priveşte difuzarea de presă a fost făcută de Guvernul Năs­tase, care a privatizat reţeaua Ro­dipet, într-un mod absolut catas­trofal. În loc să accepte oferte din partea unor profe­sio­nişti în do­meniu, cum era grupul Hachette, care a vrut să cumpere Rodipet-ul, domnul Adrian Năstase l-a dat unor arabi, care, pur şi sim­plu, au nenorocit această importantă reţea de presă. Atât de puternic era Rodipet-ul, încât nici o altă entitate privată nu a reuşit să ajungă la di­men­siunea lui. Mai erau reţele locale, reţele regionale, dar nimeni nu avea o asemenea distribuţie...
Există, desigur, şi această luptă permanentă, atât la nivel naţional, dar mai ales la nivel local, între autorităţi şi presă, în ceea ce priveşte difu­zarea. Să nu uităm că, la începutul anilor 2000, în Vrancea s-au întâmplat lucruri absolut halu­ci­nante, când Marian Oprişan a demantelat reţeaua a ceea ce era atunci «Monitorul de Vrancea», care îi era ostil, şi şi-a instalat propriii lui oameni în distribuţia de presă. La fel s-a întâmplat la Bacău, unde, în vremea aceea, eu eram ziarist la «Mo­nitorul» şi am avut lupte crâncene cu primarul de atunci, Dumitru Sechelariu, care a lovit în reţeaua noastră ca să îşi pună reţeaua lui, că avea şi el un ziar local.
E un cumul de factori de natură administrativă care au distrus distribuţia de presă. La asta se ada­ugă şi apariţia Internetului, desigur, care a redus con­sumul de presă scrisă. Suntem aproape într-o fundătură şi asta mai lipseşte, ca puţinele reţele care mai există să fie oprimate prin decizii adminis­tra­tive! Ziarele au resurse prea mici ca să îşi facă acum o reţea alternativă proprie şi, chiar şi aşa, tot la mâna administraţiei ar ajunge. Din păcate, dacă politicul sau administrativul vor să omoare presa scrisă, o pot face. Asistăm la lovitura decisivă pe care primăriile o dau difuzării de presă. Tot ce putem face e să pro­tes­tăm vehement şi să sperăm la sprijinul opiniei publice, al cititorilor".

CĂTĂLIN TOLONTAN, redactor-şef "Gazeta Sporturilor"

"Sunt şi răfuieli meschine ale aleşilor faţă de presa scrisă, dar e şi multă prostie"

"Întâi de toate: e un fapt că statul român a re­nun­ţat la Rodipet şi, împreună cu el, la orice formă de a sprijini presa prin difuzare sau transport. O vreme (e vorba şi de Rodipet) au existat bani mulţi la chioşcuri, şi atunci au apărut rechinii difuzării, care au dat «ţepe» publicaţiilor. Însă, în afara re­chinilor au existat şi sute de firme oneste, care şi-au făcut treaba şi au onorat banii daţi de om la chioşc, dân­du-i înapoi ziarelor şi plătindu-şi impozitele. Acestea sunt firmele care au făcut grevă la începutul săp­tămânii şi care închid chioş­cu­rile. Nu e vorba că n-ar vrea să con­ti­nue, dar nu mai pot. Nimeni nu e nebun să-şi în­chidă o afacere din care şi-a întreţinut familia vreme de decenii! E timpul să recunoaştem acest lucru: afacerea de distribuţie de presă nu mai poate con­tinua aşa, cu şpăgi date la primării sau la alţi func­ţionari, cu puţine ziare vândute, cu puţine produse adăugate. Ceea ce se întâmplă în Sectorul 4 nu e de­cât picătura care a umplut paharul. Când tu, ca pri­mar, pui în aceeaşi propoziţie vânzarea de presă şi cea de flori, înseamnă că presa e într-un mare pe­ricol! Poate că sunt şi răfuieli, egouri meschine ale aleşilor faţă de presa scrisă, dar cred că e, mai presus de orice, prostie, multă prostie şi nepăsare faţă de mediul în care toţi ne creştem copiii."

RĂZVAN CHIRUŢĂ, redactor-şef "România Liberă"

"Presa scrisă e «ajutată» să moară, în ultimii 15 ani, de către autorităţile statului"

"Presa cotidiană tipărită din România suferă din cauza unor factori care vin atât din interiorul breslei, cât şi din exteriorul acesteia. Corupţia şi jocurile po­litice făcute de unii jurnalişti, încă din 1990, re­pre­zintă unul dintre motivele principale ale scăderii tirajelor cotidianelor. Să nu uităm, de exemplu, că în perioada guvernării Năstase, doar «Evenimentul zilei» şi, pe alocuri, «România liberă», mai criticau faptele de corupţie ale membrilor cabinetului condus de cel care mai târziu a fost condamnat la închisoare. Celelalte ziare tăceau, contra publicitate de la stat. Dar guvernul Năstase nu s-a mulţumit doar să cum­pere presa. Privatizarea Rodipet, pro­dusă în 2003, a însemnat, de fapt, dispariţia celei mai impor­tante reţele de distri­bu­ţie de presă din Ro­mânia. Din acel moment, a început adevă­ra­tul dezas­tru. Pe de o parte, pentru că fali­men­tul Rodipet a lăsat pa­gube uriaşe în bugetele publi­ca­ţiilor, care nu şi-au mai recuperat banii pe care această firmă de dis­tribuţie îi datora. Dar şi mai grav, a devenit tot mai greu pen­tru un ziar să ajungă fizic la cititorii săi. Ulterior, au apărut mai multe fir­me care s-au ocupat de distribuţia tirajului, dar acestea au venit cu două aspecte negative: nu mai exis­tă o reţea naţională dez­voltată, ceea ce face dificilă acoperirea terito­riului, iar în ultimul deceniu - mai ales pe fondul crizei economice - multe dintre societăţi au intrat în insolvenţă sau în faliment, lăsând alte pagube în bugetele cotidianelor.
Peste toate, se adaugă şicanele din partea admi­nistraţiei publice locale. Presa este incomodă, asta e clar, iar domolirea ei sau distrugerea ei este pe placul politicienilor români. Fenomentul este vizibil mai ales la nivel local, unde este foarte dificil să mai gă­seşti un ziar, o revistă sau o televiziune inde­pen­dentă. În paralel, în multe locuri, firmele de distri­buţie de presă sunt şicanate, fie prin neautorizarea de chioşcuri, fie, ca în Sectorul 4 din Bucureşti, prin de­cizii arbitrare, de reducere a numărului celor exis­tente. Aşa se face că în prezent există oraşe mari, în care cotidianele centrale nu ajung. Primesc nenu­mărate semnale, în acest sens, de la cititori care pur şi simplu nu reuşesc să mai prindă la chioşcuri ediţiile noastre. De alfel, "Barometrul de Consum Cultural 2016" arată că printre cele mai mari nevoi de infra­structură culturală, pe baza unui sondaj realizat printre români, se numără chioşcuri de dis­tribuire a presei (60%). Presa scrisă a fost "ajutată" să moară, în ultimii 15 ani, şi de către auto­rităţile statului.
Eu cred că există în continuare un interes pentru presa tipărită. Iar când afirm asta, mă bazez pe faptul că, de exemplu, tirajul «României libere» a crescut în ultimul an, în ciuda tendinţei generale, deoarece ziarul nostru oferă, în ediţia sa pe hârtie, investigaţii exclusive, analize pe subiectele zilei, care merg din­colo de ceea ce poate vedea publicul la televizor, re­por­taje, interviuri şi documentare de mare amploare. Deci, cred că primul lucru pe care trebuie să îl facem este să le oferim cititorilor produse de calitate. În ciuda credinţei generale, există numeroşi români care vor să citească presă pe hârtie, doar că de multe ori nu au ce. Problema rămâne distribuţia, iar aceas­tă chestiune nu se va rezolva prea curând. Există pre­siuni peste tot în ţară asupra societăţilor care dis­tribuie presa considerată «incomodă», iar cititorii ne semnalează aceste lucruri. Dar, până la urmă, nu poate exista o societate fără presă şi fără informaţie, de aceea cred că printul are şanse să fie salvat".