Presa românească sub asediu

Ciprian Rus
Puterea politică distruge distribuția ziarelor și revistelor

Grele vremuri pentru presa scrisă! După ce ani de zile au încercat să o cumpere, fie la propriu, fie prin oferte otrăvite, după ce au încercat să o decredibilizeze în fel și chip, după ce au distrus principala rețea națională de chioșcuri de presă și după ce au închis ochii, ani de zile, la marile "tunuri" din zona distribuției, oa­menii puterii și interpușii lor din administrațiile locale duc, de ceva vreme, o nouă bătălie împotriva presei inde­pendente. Între timp, metodele s-au rafinat, iar cel mai recent și mai clar exemplu este cel din Sectorul 4 al Bucureștiului: cuprins de un elan edilitar demn de o cauză mai bună, primarul PSD-ist, Daniel Bă­luță, a ridicat în ultimele luni zeci de chioșcuri de ziare de pe domeniul public și le-a aruncat direct la groapa de gunoi! Oficial, acțiunea vizează "cos­me­tizarea spațiilor de des­facere prin care se distribuie presa și a chioșcurilor prin care se pun în vânzare flori". Difuzorii de presă din zonă acuză însă și­canele și abuzurile Primăriei. Săptămâna trecută, con­fruntările dintre oamenii lui Băluță și bieții pro­prietari de chioșcuri s-au lăsat cu prezența poliției, care a operat încătușări. Iar pentru că primarul e de ne­clintit în rigiditatea lui, într-un gest fără prece­dent, sute de chioșcari din Capitală au declarat luni grevă generală, refuzând să mai distribuie ziare și reviste. Un ultim semnal de alarmă, asupra perico­lului care pândește presa scrisă din România! "Fără puncte de vânzare de presă amplasate pe domeniul public, așa cum se întâmplă peste tot în lumea civi­lizată, va fi restrâns dreptul constituțional la infor­mare, iar presa scrisă din România își va înceta exis­tența, exact în anul Centenarului Marii Uniri!", s-au plâns, fără urmă de exagerare, distribuitorii de presă din România. Conform unor statistici, din 2010 până astăzi, în numai 7 ani, au dispărut peste 60% din punctele de vânzare ale presei din Ro­mânia! Astăzi mai există 3.000 de puncte în toate cele 41 de județe ale țării, dintre care cam 2.600 distribuie presă co­tidiană, față de 6.500 câte erau în 2010! Presa scrisă o duce greu peste tot în lume, dar la noi, răul pare concertat. Căci nicăieri în lumea civilizată starea presei nu este consecința unor acțiuni ostile ale sta­tului sau ale adminis­tra­țiilor locale, care impun condiții imposibile pentru niște bieți chioșcari, care trăiesc din comisionul primit pentru un ziar de 3-4 lei! În vreme ce ucid cu bună știință presa indepen­dentă, aceleași admi­nistrații locale, cum e cazul Sec­torului 1 din București, pregătesc bugete de mi­lioane de euro pentru pu­blicații proprii, care să com­pună ode marilor reali­zări ale primarilor...
Despre cum s-a ajuns aici, despre care ar fi cauzele dispariției chioșcurilor de presă în ultimii ani, despre consecințele luptei surde pe care auto­ritățile o duc cu presa independentă și despre ce este de făcut împotriva acestor abu­zuri, am vor­bit cu șefii câtorva dintre cele mai prestigioase zia­re cotidiene din România.

LIVIU AVRAM, redactor-șef adjunct "Adevărul"

"Asistăm la lovitura decisivă pe care primăriile o dau difuzării de presă"


"Eroarea strategică majoră în ceea e privește difuzarea de presă a fost făcută de Guvernul Năs­tase, care a privatizat rețeaua Ro­dipet, într-un mod absolut catas­trofal. În loc să accepte oferte din partea unor profe­sio­niști în do­meniu, cum era grupul Hachette, care a vrut să cumpere Rodipet-ul, domnul Adrian Năstase l-a dat unor arabi, care, pur și sim­plu, au nenorocit această importantă rețea de presă. Atât de puternic era Rodipet-ul, încât nici o altă entitate privată nu a reușit să ajungă la di­men­siunea lui. Mai erau rețele locale, rețele regionale, dar nimeni nu avea o asemenea distribuție...
Există, desigur, și această luptă permanentă, atât la nivel național, dar mai ales la nivel local, între autorități și presă, în ceea ce privește difu­zarea. Să nu uităm că, la începutul anilor 2000, în Vrancea s-au întâmplat lucruri absolut halu­ci­nante, când Marian Oprișan a demantelat rețeaua a ceea ce era atunci «Monitorul de Vrancea», care îi era ostil, și și-a instalat propriii lui oameni în distribuția de presă. La fel s-a întâmplat la Bacău, unde, în vremea aceea, eu eram ziarist la «Mo­nitorul» și am avut lupte crâncene cu primarul de atunci, Dumitru Sechelariu, care a lovit în rețeaua noastră ca să își pună rețeaua lui, că avea și el un ziar local.
E un cumul de factori de natură administrativă care au distrus distribuția de presă. La asta se ada­ugă și apariția Internetului, desigur, care a redus con­sumul de presă scrisă. Suntem aproape într-o fundătură și asta mai lipsește, ca puținele rețele care mai există să fie oprimate prin decizii adminis­tra­tive! Ziarele au resurse prea mici ca să își facă acum o rețea alternativă proprie și, chiar și așa, tot la mâna administrației ar ajunge. Din păcate, dacă politicul sau administrativul vor să omoare presa scrisă, o pot face. Asistăm la lovitura decisivă pe care primăriile o dau difuzării de presă. Tot ce putem face e să pro­tes­tăm vehement și să sperăm la sprijinul opiniei publice, al cititorilor".

CĂTĂLIN TOLONTAN, redactor-șef "Gazeta Sporturilor"

"Sunt și răfuieli meschine ale aleșilor față de presa scrisă, dar e și multă prostie"


"Întâi de toate: e un fapt că statul român a re­nun­țat la Rodipet și, împreună cu el, la orice formă de a sprijini presa prin difuzare sau transport. O vreme (e vorba și de Rodipet) au existat bani mulți la chioșcuri, și atunci au apărut rechinii difuzării, care au dat «țepe» publicațiilor. Însă, în afara re­chinilor au existat și sute de firme oneste, care și-au făcut treaba și au onorat banii dați de om la chioșc, dân­du-i înapoi ziarelor și plătindu-și impozitele. Acestea sunt firmele care au făcut grevă la începutul săp­tămânii și care închid chioș­cu­rile. Nu e vorba că n-ar vrea să con­ti­nue, dar nu mai pot. Nimeni nu e nebun să-și în­chidă o afacere din care și-a întreținut familia vreme de decenii! E timpul să recunoaștem acest lucru: afacerea de distribuție de presă nu mai poate con­tinua așa, cu șpăgi date la primării sau la alți func­ționari, cu puține ziare vândute, cu puține produse adăugate. Ceea ce se întâmplă în Sectorul 4 nu e de­cât picătura care a umplut paharul. Când tu, ca pri­mar, pui în aceeași propoziție vânzarea de presă și cea de flori, înseamnă că presa e într-un mare pe­ricol! Poate că sunt și răfuieli, egouri meschine ale aleșilor față de presa scrisă, dar cred că e, mai presus de orice, prostie, multă prostie și nepăsare față de mediul în care toți ne creștem copiii."

RĂZVAN CHIRUȚĂ, redactor-șef "România Liberă"

"Presa scrisă e «ajutată» să moară, în ultimii 15 ani, de către autoritățile statului"

"Presa cotidiană tipărită din România suferă din cauza unor factori care vin atât din interiorul breslei, cât și din exteriorul acesteia. Corupția și jocurile po­litice făcute de unii jurnaliști, încă din 1990, re­pre­zintă unul dintre motivele principale ale scăderii tirajelor cotidianelor. Să nu uităm, de exemplu, că în perioada guvernării Năstase, doar «Evenimentul zilei» și, pe alocuri, «România liberă», mai criticau faptele de corupție ale membrilor cabinetului condus de cel care mai târziu a fost condamnat la închisoare. Celelalte ziare tăceau, contra publicitate de la stat. Dar guvernul Năstase nu s-a mulțumit doar să cum­pere presa. Privatizarea Rodipet, pro­dusă în 2003, a însemnat, de fapt, dispariția celei mai impor­tante rețele de distri­bu­ție de presă din Ro­mânia. Din acel moment, a început adevă­ra­tul dezas­tru. Pe de o parte, pentru că fali­men­tul Rodipet a lăsat pa­gube uriașe în bugetele publi­ca­țiilor, care nu și-au mai recuperat banii pe care această firmă de dis­tribuție îi datora. Dar și mai grav, a devenit tot mai greu pen­tru un ziar să ajungă fizic la cititorii săi. Ulterior, au apărut mai multe fir­me care s-au ocupat de distribuția tirajului, dar acestea au venit cu două aspecte negative: nu mai exis­tă o rețea națională dez­voltată, ceea ce face dificilă acoperirea terito­riului, iar în ultimul deceniu - mai ales pe fondul crizei economice - multe dintre societăți au intrat în insolvență sau în faliment, lăsând alte pagube în bugetele cotidianelor.
Peste toate, se adaugă șicanele din partea admi­nistrației publice locale. Presa este incomodă, asta e clar, iar domolirea ei sau distrugerea ei este pe placul politicienilor români. Fenomentul este vizibil mai ales la nivel local, unde este foarte dificil să mai gă­sești un ziar, o revistă sau o televiziune inde­pen­dentă. În paralel, în multe locuri, firmele de distri­buție de presă sunt șicanate, fie prin neautorizarea de chioșcuri, fie, ca în Sectorul 4 din București, prin de­cizii arbitrare, de reducere a numărului celor exis­tente. Așa se face că în prezent există orașe mari, în care cotidianele centrale nu ajung. Primesc nenu­mărate semnale, în acest sens, de la cititori care pur și simplu nu reușesc să mai prindă la chioșcuri edițiile noastre. De alfel, "Barometrul de Consum Cultural 2016" arată că printre cele mai mari nevoi de infra­structură culturală, pe baza unui sondaj realizat printre români, se numără chioșcuri de dis­tribuire a presei (60%). Presa scrisă a fost "ajutată" să moară, în ultimii 15 ani, și de către auto­ritățile statului.
Eu cred că există în continuare un interes pentru presa tipărită. Iar când afirm asta, mă bazez pe faptul că, de exemplu, tirajul «României libere» a crescut în ultimul an, în ciuda tendinței generale, deoarece ziarul nostru oferă, în ediția sa pe hârtie, investigații exclusive, analize pe subiectele zilei, care merg din­colo de ceea ce poate vedea publicul la televizor, re­por­taje, interviuri și documentare de mare amploare. Deci, cred că primul lucru pe care trebuie să îl facem este să le oferim cititorilor produse de calitate. În ciuda credinței generale, există numeroși români care vor să citească presă pe hârtie, doar că de multe ori nu au ce. Problema rămâne distribuția, iar aceas­tă chestiune nu se va rezolva prea curând. Există pre­siuni peste tot în țară asupra societăților care dis­tribuie presa considerată «incomodă», iar cititorii ne semnalează aceste lucruri. Dar, până la urmă, nu poate exista o societate fără presă și fără informație, de aceea cred că printul are șanse să fie salvat".