Răcelile, infecţiile gripale, dar şi gripa "adevărată" (aşa-numita "influenza") sunt declanşate de viruşi. Ocazional, pot să intre în joc şi bacteriile, atunci când răceala nu este vindecată definitiv. Epuizat de lupta iniţială cu viruşii, sistemul de apărare slăbeşte, şi bacteriile pot infecta organele deja "lovite", a doua oară. În felul acesta, se poate ajunge la complicaţii severe de sănătate, ca de pildă, infecţiile "supra-bacteriene". În paginile care urmează, vă prezentăm câteva reţete cu plante care întăresc sistemul imunitar. După cum ştiţi, prevenţia este mult mai uşoară decât vindecarea.
IMPORTANT! O gripă "adevărată" este însoţită de febră, de dureri musculare şi de picioare. Ea trebuie tratată de medic!
Plante ajutătoare
Echinacea roşie (Echinacea purpurea)
Echinachea este originară din America, unde e folosită de sute de ani de triburile de indieni. Cercetări de ultimă oră au reconfirmat adevărul că planta întăreşte sistemul imunitar şi combate viruşii şi bacteriile. Pentru tratament se foloseşte tinctura de echinacea, care se găseşte în farmacii, dar poate fi preparată şi acasă, după reţeta următoare:
O sticlă de un litru, cu gura largă, se umple până sus, cu o plantă întreagă de echinacea, tăiată mărunt - flori, frunze şi rădăcini. Se toarnă deasupra rachiu de ţară (făcut din fructe), care să acopere planta, de două degete. După 6 săptămâni de macerare la temperatura camerei, lichidul se strecoară şi se toarnă în sticluţe de culoare închisă, pe care se lipesc etichete cu numele preparatului.
Mod de administrare: tinctura de echinacea se poate lua şi ca preventiv, în perioadele de răceală şi gripă, dar şi după ce boala s-a instalat. Se iau de trei ori pe zi câte 25 de picături.
Notă: În caz de răceală, consumul de lichide este foarte important. Băuturile reci se exclud. Ideal este un amestec de suc de lămâie cu apă, în care se adaugă suc de cătină şi se îndulceşte cu miere de tei.
Usturoi
Datorită compoziţiei sale, este un campion al sănătăţii. Opreşte dezvoltarea viruşilor şi a bacteriilor şi acţionează antiinfecţios.
Mod de administrare: doi-trei căţei de usturoi, tăiaţi şi puşi pe o bucăţică de pâine neagră, sunt o precauţie suficientă pentru a rămâne sănătoşi. Dacă produc dureri de stomac, se recomandă adăugarea într-o ciorbă sau supă a unei căpăţâni întregi de usturoi, care se pune la sfârşit şi se lasă cât să se înmoaie. Astfel se poate mânca mai uşor.
Ceai de usturoi şi ghimbir
Iată două plante care se combină de minune şi dau un efect sporit. O jumătate de căţel de usturoi tăiat cât mai mic şi 4 cm de ghimbir ras se opăresc cu un litru de apă clocotită şi se lasă la infuzat, în vas acoperit, 10 minute. Se strecoară şi se pune în termos, ca să rămână fierbinte. Ceaiul se bea de-a lungul zilei, eventual îndulcit cu puţină miere.
Nalbă şi lumânărică
Ceaiul de nalbă potoleşte durerile de gât, tusea şi alte manifestări ale răcelii. La rândul lui, ceaiul de lumânărică rezolvă neplăcerile legate de răceală. Folosite împreună, eficienţa le sporeşte.
Reţeta
Se prepară un amestec din cele două plante uscate, din care se iau 2 linguri care se opăresc cu un litru de apă. Se lasă 10 minute la infuzat, se strecoară şi se toarnă în termos. Se bea ceaiul de-a lungul zilei, cât se poate de cald.
Dacă pentru ceai se folosesc doar florile plantelor, ele trebuie infuzate doar cu apă foarte fierbinte (dată într-un clocot), altfel, substanţele care le dau putere se distrug.
Spirulină sub formă de alge
Algele sunt foarte eficiente în combaterea răcelilor. Imediat ce apar primele simptome de boală - dureri de cap, oboseală, tuse - trebuie luate filete de spirulină (se găsesc în supermarket şi în farmaciile naturiste), câte 20 de bucăţi pe zi. Dacă o răceală apare de mai multe ori într-un an, e semn că sistemul imunitar este obosit. În acest caz, se recomandă administrarea permanentă de pilule de spirulină. Se ia câte o pastilă, de trei ori pe zi.
LARINGITĂ
Laringita este o inflamaţie a corzilor vocale, provocată de o suprasolicitare a vocii (cântat tare, strigat) sau de o răceală. Persoanele afectate sunt răguşite şi îşi pot pierde vocea. După câteva zile de "menajare", cu un fular de lână în jurul gâtului, problemele dispar, în cele mai multe cazuri. Dar când laringita devine cronică, trebuie consultat medicul de familie, pentru că ar putea fi vorba de o afecţiune gravă.
Farmaciile oferă tablete cu extracte de plante, împotriva laringitei, dar merită încercate remediile naturale, adică plantele medicinale în stare pură, al căror efect este, adeseori, mai sigur şi mai rapid.
Plante ajutătoare
Ceai din amestec de plante
Ingrediente: 30 g frunze uscate de voronic, 10 g flori uscate de captalan, 30 g flori uscate de podbal, 30 g frunze uscate de cimbru.
Se amestecă plantele şi se iau 2 linguri cu vârf, care se opăresc cu 1 l de apă clocotită. Se lasă să se infuzeze 5-10 minute, se strecoară, se toarnă ceaiul într-un termos şi se bea puţin câte puţin, pe tot parcursul zilei. Are un gust amărui şi poate fi îndulcit cu miere.
Voronic (Unguraş)
Cunoscătorii în materie de plante medicinale, precum Kneipp, îl recomandau pentru combaterea amigdalitei şi a tusei.
Ceai de voronic
Se opăresc 2 linguri cu vârf de plantă uscată cu 1/2 l de apă clocotită, se lasă să se infuzeze 10 minute şi se strecoară. Se împarte ceaiul în 2 porţii şi se bea înghiţitură cu înghiţitură.
Ceai de voronic şi lumânărică
Pentru acest ceai se amestecă - în părţi egale - frunze uscate de voronic, flori uscate de lumânărică şi rădăcină de iarbă-mare. Ultimele se ţin peste noapte în apă rece, iar a doua zi se fierb încet vreme de 5 minute (după ce au dat în clocot). Se adaugă voronicul şi lumânărica, se ia ceaiul de pe foc şi se lasă să se pătrundă, acoperit, încă 50 de minute. Se strecoară şi se bea înghiţitură cu înghiţitură.
Cardamom
Deoarece laringita este însoţită de o secreţie abundentă de mucoasă în gât, cardamomul, cu efectul său expectorant, este recomandat cu căldură. Această substanţă expectorantă o conţin şi rozmarinul, levănţica, eucaliptul, menta, ghimbirul şi pelinul.
Ceai de cardamom
Ingrediente: 2-3 capsule de cardamom, ace uscate de rozmarin, mentă uscată, eucalipt uscat, 1 bucată de ghimbir proaspăt (3-4 cm).
Se amestecă capsulele de cardamom zdrobite uşor cu câte 1 linguriţă cu vârf din fiecare plantă uscată şi cu ghimbirul tăiat mărunt, se opăresc cu 1 l de apă clocotită şi se lasă să se pătrundă - acoperite - circa 10 minute. Se strecoară ceaiul într-un termos şi se bea pe tot parcursul zilei.
TUSE ŞI TUSE CONVULSIVĂ
Tusea simplă, dar şi cea convulsivă, se tratează încă din timpuri străvechi cu plante medicinale. Dar dacă după câteva zile nu se constată nicio ameliorare, trebuie consultat medicul de familie. De cele mai multe ori, însă, nu este nevoie, pentru că plantele dispun de puteri vindecătoare uriaşe.
Băutură cu polen şi miere
Într-un pahar mare (de două ori mai mare decât unul obişnuit) se toarnă apă caldă, cam de trei degete. Se adaugă 3 linguriţe cu vârf de polen şi 3 linguriţe de miere de salcâm şi se amestecă până ce se topesc. Se încorporează apoi zeama a două lămâi şi a două grepfruit-uri (netratate!) şi 15-20 de picături de propolis. Restul paharului se umple cu Kombucha sau cu borş. Se amestecă bine toate ingredientele şi se bea conţinutul, înghiţitură cu înghiţitură, pe parcursul a două ore. Băutura se amestecă de fiecare dată înainte de a o bea.
Important! Băutura cu polen şi miere se poate bea doar de două ori în perioada răcelii, altfel cantitatea de acid devine prea mare pentru stomac.
Ceai de ceapă anti-tusiv
Ingrediente: 1 ceapă mare, zahăr candel, cimbru uscat, frunze uscate de pătlagină, flori uscate de podbal.
Se taie ceapa cubuleţe, se pune pe foc, cu 1 1/4 litri de apă rece şi o mână de zahăr candel, se dă în clocot, după care se stinge focul şi se mai lasă lichidul câteva minute să bolborosească. Se adaugă 1 linguriţă de cimbru, 1 linguriţă de frunze de pătlagină şi 1 linguriţă de flori de podbal. Se acoperă vasul şi se lasă ceaiul să se pătrundă încă 10 minute. Se strecoară într-un termos şi se bea înghiţitură de înghiţitură pe parcursul zilei.
Ceai din amestec de plante
Tusea convulsivă devine productivă folosind următoarele plante: voronic, silur, frunze de mur, viorele, scoarţă de stejar, şopârliţă, lumânărică (flori), traista-ciobanului, plămânărică, nalbă, turiţă-mare, măghiran, ciuboţica-cucului, dentiţă, salvie, părăluţe.
Scoarţa de stejar se pune în apă rece şi se fierbe, iar celelalte plante uscate se opăresc cu apă clocotită, apoi se strecoară. La final, lichidele se combină. Pentru un ceai, se folosesc, de fiecare dată, doar 2-3 plante, apoi se schimbă mereu, pentru a vedea care dintre ceaiuri este cel mai eficient.
Ghimbir
Calmează durerile şi scade febra, dar poate fi folosit şi pentru combaterea tusei. La prepararea ceaiului se adaugă câteva felii mici de rădăcină de ghimbir.
Zeamă de ridiche cu miere
Este un remediu folosit de bunicile noastre. Se scobeşte miezul unei ridichi negre, se aşează ridichea golită pe gura unui pahar de apă (gol) şi se umple cu miere de salcâm. După circa 5 ore, se întoarce ridichea invers şi se lasă pe gura paharului, până ce curg zeama şi mierea din ea. Cel mai bun suc împotriva tusei e gata! Se ia din el câte-o linguriţă plină, de trei ori pe zi, după mesele principale.
Tinctură anti-tuse
Se curăţă 1/4 kg de căţei de usturoi, se taie felii subţiri şi se toarnă deasupra 1 litru de rachiu (de secară), de 38 de grade. Se lasă borcanul să stea o zi la cald, după care se iau câte 5-10 picături de tinctură, de 3 ori pe zi. Usturoiul poate rămâne în borcan.
Alte remedii
* Ceai din crenguţe de molid - împotriva tusei simple şi a celei convulsive.
* Ceai de cimbrişor şi angelică - curăţă şi dezinfectează gâtul şi este bun pentru gargară.
PNEUMONIE
Este o boală ce n-ar trebui subapreciată. Persoanele care prezintă simptome precum dureri de piept, tuse, dispnee (respiraţie scurtă), febră sau frisoane ar trebui să apeleze imediat la un medic. Şi în niciun caz să-şi pună singure un diagnostic. Pneumonia are două cauze: o gripă dusă pe picioare, care atrage după sine o aprindere de plămâni, mai ales la persoanele mai în vârstă, sau o infecţie luată - de obicei, în spital - din cauza sistemului imunitar slăbit, astfel că organismul nu se poate "lupta" cu pneumonia.
Medicul va prescrie medicamente, care vor trebui luate cu conştiinciozitate. Suplimentar, plantele medicinale şi o alimentaţie sănătoasă pot întări organismul bolnav. Şi, neapărat, un repaus la pat, respectat cu stricteţe.
Plante ajutătoare
Păpădie
Cercetările au demonstrat că păpădia poate fi de mare ajutor în cazul pneumoniilor şi al infecţiilor căilor respiratorii superioare. Frunzele şi rădăcinile fierte se pot mânca, cu puţin unt, în locul altor legume.
Ceai de păpădie
Se pun pe foc, în apă rece, două linguri de frunze şi rădăcini de păpădie. După ce dau în clocot, se lasă să fiarbă încet, 10 minute. Se ia apoi vasul de pe foc şi se mai lasă ceaiul 10 minute la infuzat (acoperit). După ce se strecoară, se toarnă într-un termos şi se bea puţin câte puţin, pe tot parcursul zilei.
Coada-calului
Este considerată ca fiind cel mai bun "medicament" pentru plămâni. Iar ceaiul de coada-calului face, pare-se, adevărate minuni.
Ceai de coada-calului
Se fierbe 1 linguriţă cu vârf de plantă, în jumătate de litru de apă, vreme de 10 minute. Se strecoară şi se bea ceaiul înghiţitură cu înghiţitură. Nu există limită. Are un puternic efect expectorant şi diuretic.
Lumânărică
Planta conţine numeroase substanţe care acţionează împotriva tusei şi a răguşelii. Ceaiul preparat din flori de lumânărică este expectorant, calmant şi scade febra.
Ceai de flori de lumânărică
Se opăresc 4 linguri cu vârf de flori uscate cu 1 l de apă clocotită. Se acoperă vasul şi se lasă ceaiul la infuzat 5 minute. Se strecoară într-un termos şi se bea puţin câte puţin, pe tot parcursul zilei.
Astragalus
În medicina chinezească, astragalusul este una din cele mai importante plante medicinale. Din cercetările recente reiese că planta are efecte po-zitive asupra sistemului imunitar. La fel ca echinaceea.
Se cumpără ambele tincturi de la farmacie şi se administrează alternativ - în total 3 linguriţe pe zi (dimineaţa, la prânz şi seara), diluate cu puţină apă.
Usturoi şi ceapă
Usturoiul şi ceapa conţin substanţe ce se recomandă pentru tratamentul unei infecţii a căilor respiratorii. Acţiunea lor este mai puternică decât cea a antibioticelor şi, în plus, nu apar efecte secundare. Rezultatul este mai puternic dacă sunt consumate crude - de ex. câţiva căţei de usturoi tăiaţi mărunt şi presăraţi peste o felie de pâine cu unt. La fel şi ceapa. Şi pentru ca mirosul neplăcut al aerului respirat să dispară, se mestecă câteva fire de pătrunjel verde. Şi supa de ceapă poate contribui la vindecare.